- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

miercuri, 17 octombrie 2012

Boala lui Calache




Familia l-a dat uitarii, prietenii il ocoleau, serviciile secrete inca incearca sa-i dea de urma, iar comunitatea stiintifica il studiaza ca pe un caz unic in patologia universala a tuturor timpurilor.

Calache a devenit la un moment dat atat de simptomatic si fantomatic incat s-a transformat intr-o expresie: 'Boala lui Calache'.

Dar aceasta expresie a ajuns puternic ancorata in constiinta colectiva a poporului roman, transmitandu-se din generatie in generatie, pe cale orala si prin viu grai molipsitor. 'Boala lui Calache' este considerata astazi un produs 'made in Romania'. Un produs care ar trebui sa ne tresalte in piepturi cu mandrie patriotica. Pentru ca daca americanii au 'Legile lui Murphy', noi avem 'Boala lui Calache'...

Cu un nume (sau prenume), ce aduce a sonoritate oriental-bizantina, Calache a fost al 7-lea element din cele 12 ale parintilor sai. S-a nascut epuizat de la nastere. Fiindca moasa a vrut sa-l evacueze pentru restantze, cu doua luni inainte sa-i expire contractul uterin, dar el s-a luptat cu ea si cu intreg sistemul sanitar ca sa nu fie scos. Cand i-a iesit in sfarsit capul (dupa doua luni de lupta), avea culoarea unui cal apocaliptic. Calarit. Fiindca in toiul luptei i se incolacise ombilicul in jurul gatului si ajunsese sa ia aer cu portia, ca pensionarii care primesc pensia in rate. Iar chestia asta l-a marcat pe viata.

Una din proprietatile specifice lui Calache era aceea ca trecea mai tot timpul neobservat. In familie, cand se asezau in jurul mesei toti cei 12 copii, unul dintre frati sau una dintre surori, se asezau pe el aproape invariabil. La scoala, desi la strigarea catalogului el raspundea '-Prezent!', profesorii il treceau absent... De exemplu, daca se oprea intr-o parcare, era atat de dificil sa-l zaresti incat politia dotase cainii lup cu senzori de parcare, ca sa-l poata depista.

Prea multe nu se cunosc despre copilaria, scolaria, militaria sau alte etape nesimnificative din viata lui Calache. Pentru ca a reusit in mare parte sa faca pe invizibilul si sa convinga pe toata lumea ca e bolnav cronic si iremediabil. Dar traditia populara sustine ca Calache s-a nascut la Calafat, desi el ar fi vrut la Calabria. Florile preferate erau cala si Calathea crocata. Ii mai placeau kalasnicovul si mancarea de calamar...

Desi nu se stie sigur daca a avut mama, totusi, legenda ne spune ca intr-o zi taica-sau a reusit sa-l zareasca ascuns dupa o pereche de pantofi, in colt, dupa usa de la intrare. Din sifonier.
- Cacalache, vino incoa' ma! (l-a strigat batranul). Multi mi-au zis ca decat sa te fi nascut pe tine mai bine faceam un caca. Au avut dreptate. Asta e viata. Dar acum e tarziu...Eu nu cred ca o mai duc mult printre voi, pentru ca eu nu sunt decat unul, pe cand voi sunteti 12, ma. Si nu ma mai tin mainile astea doua sa va cresc pe toti pana imbatraniti. Uite ca si tu ai ajuns la respectabila varsta de 40 de ani, si tot io trebuie sa iti bag in gura. Pentru ca tu nu iesi din casa cu anii, irosindu-ti viata cu jocurile pe calculator...
- Dar, tata, eu sunt bolnav prin definitie ! Ce ai vrea sa fac ? incerca Calache sa se scuze
- Bolnav pe dracu. Poate in mintea aia a ta, incalcita. Esti om in toata firea si nu pui mana sa misti nici macar un scaun. Trebuie tot timpul sa iti poarte cineva de grija, de parca ai fi handicapat. Macar daca ai fi adus si tu un somaj in casa, ceva acolo...Sper sa aiba Statul grija de tine dupa ce n-oi mai fi io...
- Tata, eu chiar ma simt bolnav...Si, la urma urmei, daca are cine sa aiba grija de mine, pentru ce sa ma rup cum ai facut matale toata viata ?
- Taci dracu din gura, macar sa nu te mai aud. Inainte de a ma stinge, asculta aici la mine, o povatza de viata pentru tine: VIATA-I NESIGURA, MOARTEA-I SIGURA. AI GRIJA CE ALEGI !

Si a murit. Prin autosugestie, intr-o zi de post. Nu Calache, (fiindca el nu intelesese povatza). Ci tatal lui.
Calache a fost foarte afectat de moartea batranului. Pentru ca desi nimeni nu sesizase, el il iubise in felul sau. Tacit si imperceptibil. Acum cine avea sa il mai intretina si sa-l apere de bolile lui ? Ministerul Apararii ? Fortele de Ordine ale SMURD-ului ? Casa Asigurarilor de Bolnavitate ? Casa Copilului Juvenil ? Sistemul de Pepsii ? Sau sistemul Penitenciarelor Verzi ? Cine ? Pai spuneti voi !

Din momentul acela Calache s-a adancit si mai abrupt in boala pe care era convins ca o are, si de care nu se putea vindeca. A inceput totusi automedicatia pe cont propriu, cu riscuri cu tot. Lua tot ce putea stoarce cu lacrimi si fara reteta de la farmacistele cu tzatze mari. Analgezice, vitamine si minerale, tratamente pentru afectiuni digestive, pentru circulatia periferica, hepato-tonice sau pentru probleme cutanate si hemoroizi si...cate si mai cate.

A servit atata zacusca de pilule incat, incepuse sa-i creasca parul sub forma de floare de ciocan si sa-i apara o exema cu mancarimi, direct pe rotundu ochiului. Nu mai apuca sa dea cu periuta pe dinti, ca se scarpina cu ea-n draci, pe pupila. Din cauza asta ajunsese sa clipeasca cu pleoapele pe verticala, ca reptilele. Sistemul imunitar i se
albastrise atat de rau incat facuse varice  pe limba. Intestinele i se innodasera, iar din aceasta cauza gazele nu mai refulau in jos, ci ajunsese sa-si ragaie besinile (dar le mesteca inainte de a le da drumul si apoi folosea apa de gura).   

Intr-o zi o farmacista batrana dar buna i-a zis:
- Calache, tu ai boala oamenilor perfect sanatosi. Ipohondria. Cred ca ai o autosugestie bogata. Ar fi cazul sa consulti un psihiatru. Circa 75% din cei care merg la doctor in Romania, sufera de boala asta imaginara...

Calache a privit-o cu dispret si susceptibilitate. De cand era mic si se dadea lovit, beneficia de atentia, grija si mila celor din jur si scapa de responsabilitati, (care reveneau astfel celor sanatosi). "- Auzi, sa ma duc la psihiatru. Doar intelectualii fac nevroze, ca se ingrijoreaza prea mult. Arat eu a intelectual ? Oi fi eu prost, dar chiar tampit nu sunt !" isi zise Calache in sinea lui. Ce stia hoasca aia batrana despre complexitatea si avantajele bolilor imaginare, la urma urmei ?

Dar intamplarea a marcat o cotitura in viata lui. A intrat in turneu. Umbla din spital in spital si din clinica in clinica pana a ajuns sa fie catalogat cu 'sindrom policlinic'. Pentru ca la el durererea se muta de la un organ la altul, dupa cum ii dicta inspiratia de moment. Exasperati de incapacitatea lor de a depista natura defectiunilor lui, medicii au ajuns sa numeasca cazuistica multiplelor sale diagnostice drept...'Boala lui Calache'. Fiindca nu mai intalnise nici aievea si nici in literatura de specialitate un om bantuit de atatea boli inexplorabile.

La un moment dat l-au internat intr-un spital imaginar, pentru cei la care le clipea nebunelu in cutia craniana. A perseverat si a ajuns sa primeasca o camasa mai groasa, asa, cu manecile atat de lungi incat i le innodau la spate. Cu fundita. Dar cu ocazia incendiului anual de la spitalul de boli incruntate, Calache si-a lasat proteza in foc (ca sa-si simuleze decesul prin probe ADN), si a evadat. Furand identitatea unui alt pacient, care se impacientase-n flacari pana a devenit lignit. Nu de sete, ci de carbune...

Cu banii din conturile decedatului se banuieste ca ar fi reusit sa isi faca operatie estetica. Se zice ca ajunsese sa arate ca Mr. Muscolo instalatorul chel (dar si-a tras peruca cu cozoroc), sau cam ca un Ciudat de Mexico la care i-a iesit diareea prin pori...

Convins ca lumea intreaga a ajuns sa-l persecute fara motiv,  si ca nu mai are mult de trait din cauza bolii, a riscat tot ce nu avea si a devenit un important brocker la bursa de capital (desi in copilarie visa sa isi altoiasca o livada de fasole). A reusit in timp scurt sa faca speculatii de geniu pe piata bursiera. In urma acestor miscari neasteptate, a ajuns milionar in euro peste noapte (serviciile secrete chiar banuiesc ca el ar fi fost investitorul strategic din spatele lui Dan Diaconescu, in dosarul Oltchim).

Intr-o zi, Calache a transferat brusc si in secret, toti banii sai si a clientilor pentru care  opera speculativ. La o banca de pe o insula extrateritoriala si fara maluri (offshore), din Pacific. Iar el s-a vaporizat precum vecinul lui de la azilul de glumeti, prins in  camasa de tortza.

Se crede ca acum a ajuns in sfarsit sa aiba posibilitatea sa se trateze pentru tot restul vietii. Fara sa mai aiba nevoie de sistemul de oprimare sociala romanesc...

PS. Se crede ca tot lui Calache i-ar apartine expresia:
"Daca furi intr-o zi o ceapa, esti condamnat ca hotz. Daca furi intr-o zi cat produce o tara intr-un an, poti candida la presedentie"  



Damblarin  

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce să zic?Aşa şi aşa.
Continuă!
Gicacontra

DAMBLARIN spunea...

- Bine domnule Gicacontra. Daca nu aveti nimic de contrat, voi continua :-)