(din arhiva
http://forum.stuparitul.com)
Brigadierul silvic CETINA Antonie avea relatii
printre albine. Fiind presedintele filialei A.C.A din pitoreasca sa zona
melifera...avea cu ce. Cu ce anume ? Nu fiti indiscreti.
In perioada de iarna, cand coclise la gura sobei,
l-a fript o idee cand s-a ars pe plita. Ce ar fi sa angajeze un ghid turistic,
sa formeze un grup de voluntari dornici de cunoastere si sa o tuleasca
organizat cu un autocar, taman la...Paris. Fiindca APIMONDIA urma sa aiba anul
acela un imens panou expozitional (cu standuri inclusiv de la A.C.A. ) , acolo,
la Paris. Si cu aceasta ocazie grupul ar fi avut sansa sa se mai deschida
nitel, sa vada occidentul si moda apicola...Initiativa sa laudabila a produs ecou
si s-a trezit cu mai multi doritori decat anticipase.
L-a inscris si pe nepotul lui, NATAFLEATA Bobocel
(pe care tot el il indrumase spre apicultura). Bobocel terminase o profesionala
pentru tractoristi. Dar cum in tara nu prea mai erau tractoare, se plimba cu
caruta in timpul somajului. Bobocel era baiat fasnet dar fara perspectiva.
Taica-so (NATAFLEATA Senior), murise in razboi. Fusese mecanic de intretinere
la o fabrica de covoare. Intr-o buna zi, pe cand lucra la un razboi de tesut,
i-a cazut acul pe deget (dar l-a prins cu degetul in nas )...Asa ca unchiul sau
(care il crescuse ca pe propriul copil ), l-a ajutat sa debuteze in apicultura.
Mai cu ajutorul lui CETINA, mai cu ajutorul coanei Europa si a fondurilor sale,
Bobocel avea deja trei ani de apicultura ascendenta. Deci, Parisul avea sa
constituie pentru el un imbold sa se extinda.
Antonie tocmi un ghid turistic de la Bucuresti, la
costum, cravata si ciorapi rosii (cu sandale de imitatie, maro ). Se zicea ca
era bun. Dar era rau. De gura...
Drumul cu autocarul a fost o...veselie. Toata lumea
era marcata de buna dispozitie si povestile apicultoresti le intreceau in
metafore pe cele vanatoresco-pescaresti. Ca sa nu mai vorbim de abordarea
analitica a perspectivelor apiculturii romanesti, tendinte si depresii, NOUL
versus VECHIUL, rubrica "-ASA CEVA NU SE FACE !" contra rubricii
"-ASA CEVA SE FACE !"...etc, etc...
Cand au traversat Ungaria au remarcat cate solarii
si sere aveau aia si au ajuns unanim la concluzia:
"- Pai la noi de ce nu se poate ? "...
In Austria , soferul autocarului oprise ca sa
alimenteze si pentru ca sa faca si baietii schimbul de ulei. Toti s-au mirat de
veceurile atat de curate incat puteai sa mananci de pe jos (daca nu aveai
pachet de acasa). Cei mai multi au fost impresionati de cat de frumos era bonul
de intrare la veceu (si l-au pus in pasaport ca suvenir)...I-a mai impresionat
si ordinea care se putea observa de pe autostrada, pe fiecare versant. Nimic nu
era in paragina. Totul era cosit si ingrijit (indiferent cat de abrupta era
panta ).
In Germania a fost si mai si. Acolo, dupa ce te
ridicai, incepea colacul de la veceu sa se invarta, trecand cu toata suprafata
printr-un dispozitiv de dezinfectare. Colectia de bonuri de intrare la veceu se
marise. Dar cel mai memorabil moment a fost acela cand inginerul agronom din
Sectorul Agricol Ilfov (care se lipise
de grup de la plecarea din Bucuresti), s-a trezit ca el vrea sa mearga la
toaleta tocmai pe cand soferul dadea sa plece, fiindca toata lumea se intorsese
deja. Dupa o jumatate de ora incepuse sa se vada agitatie la intrarea catre
toalete. Pe sofer il trecu o vaga transpiratie in gandul lui: "- Mai, doar
n-o fi facut ceva inginerul...". Sigur ca facuse. Doar de aia s-a
dus...Soferul ajunse in holul principal. Lumea care se adunase , depasea in
agitatie pe romanii care se calca pe sifonaturi cand se fac reduceri de
promotii la mol. Inginerul batea ca disperatul cu amandoi pumnii in usa de la
veceu (care se blocase ) si striga dupa ajutor. Multimea ii striga ceva in
germana (dar la Scoala Superioara de Partid 'Stefan Gheorghiu' nu invatase decat
rusa ) ...
- Trage apa boule ! ii striga soferul in romaneste,
rosindu-se pana in varfurile extremitatilor auriculare , cand intreaga masa de
priviri se intoarse brusc spre el.
A tras apa. Ca o consecinta , s-a deblocat usa.
Inginerul iesi din buda cu o moaca de recent operat, in aplauzele multimii.
"- Asa le place la unii, ca la nemtii astia, sa complice lucrurile" gandi inginerul
in soapta si in bezna din craniul lui...
...De la vaporii de spray de prune si polenul de
floare de bocanc care se acumulasera in autocar s-a format un amestec grizutos
fatal, care a aburit ferestrele autocarului pe exterior si a scurtat durata
medie de viata a calatorilor cu vreo cin'spe ani. Contrar aparentzelor, soferul
nu plangea. Dar lacrimile si mucii ii siroiau pe barba datorita faptului ca
sinusurile i se desfundasera prea adanc...
Asadar, de pe la mijlocul Germaniei au capitulat cu
totii, cu capul unul pe umarul celuilalt (ca indragostitii ), sforaind traditional.
Cand s-au trezit erau deja la...Paris. Mama ce mare
era. Si era TOT locuit. Te pierdeai numai privind prin geamul autocarului...
Ghidul lua microfonul si se ridica in picioare cu
fatza catre spatele autocarului, ca o stewardesa durdulie si nebarbierita :
- Bai ! Stie careva franceza ?
Toti taceau. In franceza (desi cu totii cunosteau
cheia...franceza ). Bobo isi amintea ca lui ii placea cum suna la radio 'Cotele
apelor Dunarii' in franceza...Mai avea tangenta cu franceza si cand se ducea la
cumnatu-so, fiindca ala urmarea pe 'Tele5' campionatul intern de fotbal al
francejilor...Ce sa faca el cu franceza pe tractor ? Si uite ca acum l-ar fi
ajutat...
- Bai, esti nebun !...intelegi...!?...Nu stie nici
unul ?...Clar ! Atunci, atentia marita ! Decat sa va traduca altu mai bine va
traduc eu...esti nebun...intelegi...!? La coborare toata lumea incolonata, cate
doi de manuta, ca aici nu pare ceva ciudat...In modul asta va pot inventaria
regulat si periodic...Ca daca se pierde vreunul de coloana, aici nu te mai
gaseste nici mama dracului...esti nebun !...intelegi !?...
Ghidul avea ticuri verbale de 'Bucale', spre
amuzamentul stuparilor de provincie travestiti in turisti peste noapte. Dar se
conformau la ce le spunea el, de frica sa nu se piarda.
Ajunsera la intrarea intr-o hala imensa. Furnicar de
oameni, labirint de sageti indicatoare (toate in engleza si franceza )...Ceea
ce li s-a parut ciudat era faptul ca in hala respectiva fusesera organizate
expozitii diverse. De la producatori de mobila, textile, motociclete,
apicultura...si pana la simpozioane stiintifice pe diferite specialitati si
teme. Sentimentul de panica la gandul de a se pierde de turma se amplifica.
Stateau stransi in jurul ghidului la sufocare, ca albinele pe matca noua...
- Ma nu te impinge...n-auzi ?...esti nebun...ma-ntelegi...!?...Nu
gramada organizata am spus...Ci coloana...Pastrati coloana cum v-am
spus...(racnea ghidul din genunchi, ca sa se faca auzit peste harmalaia de puzderie
ce era acolo)...Ajunsesera sa marsaluiasca prin multime incolonati ca la paradele
omagiale de ziua lui Ceausescu (doar ca nu aveau steaguri si pancarde ). Dupa
30 de minute de pas sincron, cu mana pe umarul celui din fatza (ca Fetele de la
Capalna ), inca nu reusisera sa ajunga la coltul unde APIMONDIA organizase
Targul International de la Paris.
La un moment dat, pe Bobo il taie o intensa
necesitate fireasca care dadea-n clocot, mai mai sa iasa de sub capac. Vazu un
indicator cu initialele WC (atata franceza stia si el ) si prinse speranta :
- Domnu ghidu, va rog io tare, ca-l scap ! Il tin
din Germania...Nu dureaza mult...Ca nici nu ma sterg !...
- Hai ma, du-te !...Ce...vrei sa faci pe
tine...?...esti nebun...ma-ntelegi...Dar te intorci inapoi exact pe unde ai
plecat ! Ai inteles ? Hai ca te asteptam cu totii aici...Da sa nu stai
mult...esti nebun...intelegi...!?...
Stresat ca pachetul pornise spre livrare deja, isi
arunca in viteza geaca pe cuierul din holul toaletelor si se napusti ca o fiara
in prima cabina cu usa deschisa. Dupa ce exploda de continut ii reveni
luciditatea. Incerca sa nu respire (ca sa nu si-o piarda din nou). Apoi tzasni
ca un arc de pix din cabina si...geaca nu mai era acolo. In locul ei se afla
infipt un bilet de tren mazgalit cu pixul : "Mo danutzi rusine saumbli
pinparis fara lovelenbojinare mo ? Cu actele mam sters dasasti ca zgarie"...
Bobocel se panica. Deci nu mai avea nici geaca nici
actele. Pe fractiune de secunda inhatza sacoul de pe cuierul alaturat, il trase
pe el din mers si se trezi intampinat la iesire de o tanara voluptoasa,
stresata si impacientata :
- Domnule doctor, mai repede va rog frumos, fiindca
baroneasa vrea sa inceapa discursul si va asteapta sa traduceti !...se revarsa
tinerica in romaneste. Vazandu-l ca ezita, il prinse nervoasa de mana si
punandu-si in miscare sunculitele adolescentine (care trepidau pe tocurile
inalte ca piftia de craciun ), incepu sa il traga dupa ea. El pashea ca un
elefant tras de trompa (ceva umpic mai repede ), si vocifera in sinea lui
:"-Eu...doctor?...baroneasa...ce...sa-i...traduc...???" Abia atunci
observa ca sacoul pe care il luase in completarea gecii, avea un ecuson prins in
piept. Pe ecuson scria : 'Doctor honoris causa' in Pediatrie - URLATI Copilu.
Dodoloatza il tragea catre sectorul unde era
organizat simpozionul "Cardiopatia ischemica la sugarii cu dischinezie
biliara hipotona". Evenimentul era organizat de o celebra familie de filantropi
francezi ( cu o lunga istorie de generatii in lumea medicinala ), pentru
tinerele generatii de medici pediatri romani.
Se trezi urcat pe scena prin metoda impingerii si
tresari speriat cand ajunse in dreptul microfonului ( nu mai avusese ceva de
forma aia, atat de aproape de gura ). Baroneasa
Vanessa BORGEOISE se uita la el cu figura cu care ramaneai in evul mediu
daca te lua ghilotina prin surprindere...Dar nu mai putea intarzia fiindca era
deja prea tarziu. Asa ca incepu :
- Mesdames et Messieurs...
- Damele cu musiu...(improviza Bobo)
- C'est ma soeur...
- Aia de langa dreapta, ii maseoare...
- Il est mon frere...
- Astalalt, din stanga, ii fraieru ei si il chema
ile...
- Je veux etre a cour...
- Cu uretra dinspre cu...
Nu mai apuca sa termine fraza fiindca baroneasa il
opri cu un gest ferm de mana (nu de tipar ).Isi daduse seama ca ceva nu e in
regula dupa faptul ca amplitudinea hohotelor de ras din sala crestea exponential
cu fiecare cuvintel tradus de el. Ii facu semn interpretei limbajului semnelor
pentru surdo-muti ca sa continue ea traducerea.
Bobo se aseaza cu demnitate pe un scaun ce scartaia
antic dar fusese sculptat de mana cu mijloace moderne. Tot restul timpului pana
la pauza dintre cele doua sesiuni tacu energic, tusind in pumn si in nestire.
Dupa pauza scaunul era gol. Dar el nu mai era in golul acela...Plecase catre
mesele incarcate de bunatati. Dineul pregatit pentru dupa, el l-a servit in timpul.
Inghitea ca pelicanul, fara sa mestece (ca sa aiba randament la cantitate ).
Bau cat o camila cu doua cocoase (pe dromader nu te poti baza la greu, fiindca
are doar o singura cocoasa ) si isi umplu buzunarele ca un popandau...
Nu il oprea nimeni, pentru ca avea ecuson de
prestigiu in piept, dar oamenii de ordine isi dadeau seama ca e roman si ca
trebuie inteles...
Apoi o tuli la nimereala, indreptandu-se incotro
auzea chemarea destinului. Isi aminti ca taica-so apucase sa ii dea o povatza
inainte de a muri :"Daca nu ai o destinatie precisa, nu ai cum sa te ratacesti
!" Si acum voia sa ii testeze valabilitatea...
...La Turnul deiffel nu a fost, ca primeau marfa si
era interzis accesul turistilor cu ciorapi de lana. La Disneyland nu l-au
primit ca nu avea tinuta si l-au alungat cu cainii pentru ca speria copiii din
parcare. La Muzeul Louvre s-ar fi dus dar nu auzise de el, iar Elysees nu era
acasa ca sa ii vada Champsurile...
Asa ca s-a hotarat sa se dea cu metroul, daca tot
era gratis...
Se cobora cand in unul cand in altul si din nivel in
nivel. Pana i-a zis un vatman :
- Nu te poti cobori la un nivel mai jos decat esti
acum, pentru ca asta e ultimul...
Se mai amuza putin, ratacindu-se prin metroul
parizian...Cand se trezi, peisajul se schimbase. Era in alt tunel. "Oare
unde oi fi ?" se gandi in sinea lui feciorelnica.
- Te afli in tunelul Gottard din Elvetia, cel mai
lung si mai adanc tunel feroviar din lume. Are 57 de km si traverseaza Alpii !
ii sopti unul de pe banca alaturata (care se ocupa cu cititul gandurilor in
timpul liber ).
- In Elvetia ???!!! tzipa el interogativ in gandul
lui. In ce s-o fi urcat ? Stia el ca adormise flamand, dar nici chiar asa...La
iesirea din tunel a sarit din tren in prima statie si a adormit. In alt tren...
Cobori la capat de linie pe un peron atat de
aglomerat ca se pierdu instantaneu...La un moment dat auzi venind din spate o
chemare care nu era a destinului. O voce groasa, tabagica, cu corzile vocale
brumate de insolatie i se adresa :
- Esti roman ?
Se intoarse si zari o adolescentina juvenila,
imbracata cu sutienul pe dos si cu ciorapi plasa care ieseau din pantofii de
lac cu toc cui. Tinea cu amandoua mainile in partea din fatza o posetuta
scurta pe post de fusta.
- Dar de unde ai stiut ca sunt roman ? o intreba el
timid.
- Pai...ia sa vedem...Ne aflam la Monaco...Plaja,
soare, 39 de grade...misuna turistii in chiloti (chiar si la mine )...Pe
fundalul asta apare unul cu colop de paie, sacou de catifea raiata, maro. Pe
sub sacou, un sfetar de lana impletit de mana de aia batrana, cu firul de 5mm
grosime si cu LEANA cusuta pe piept...Cu blugi marca 'Decebal' brodata pe
buzunarele de la spate si incaltat cu ghete de piele intoarsa cu eticheta de
'Clujana'...Eu zic ca nu poate fi decat ardelean...Deci, cum te cheama bobocule
?
El ridica din umeri. Fiindca nu mai avea cum sa
demonstreze cum il cheama, din moment ce nu mai avea acte.
- Auzi !...continua snapanca 'focoasa si oachesa'
(dupa aprecierea mentala a lui Bobo)...Sa sti ca un tzaran fotogenic si bine
facut ca tine, are sanse sa faca o gramada de bani...Numai sa vrea...
Bobo tresari: "- Pe cine faci tu taran, tarfa
dracului ?" exploda el. In gand. Dar lasa sa-i transpara indignarea
printr-o intensa culoare rosie de rac constipat, culoare afisata din spatele
urechilor si pana la genunchi.
- Pai...(reusi Bobo dupa 5 minute sa elibereze cele
2 vocale si o consoana).
Vazandu-l nehotarat, lua ea hotararea si i-o plasa
in palma...
Se trezi dus la un club unde era interzis accesul
minorilor sub 80 de ani. In parcare, plin de sturlubatice octogenare cu
sanjele-n clocot, care isi parcau Porsche-urile, Maserati-urile si
Maybach-urile din trei miscari. Pe ora...
Fu urcat pe rampa, in bataia reflectoarelor, mai
ceva ca un taur de prasila la un concurs international de rase. O baba mai
focoasa din primul rand si-a scos proteza si a aruncat-o intr-un pahar de sampanie
umplut cu Chanel No.5 (ca sa il poata vedea mai bine ). Dupa o scurta evaluare
si-a dat peruca falsa pe spate si puse capat licitatiei de la prima strigare:
- Eu dau 5000 de euro pe noapte pentru bobocelul
asta !!! decreta ea triumfatoare stropind printre gingiile chele.
NATAFLEATA (spirit practic dealtfel), cugeta un
calcul scurt: "Pai, atatia bani nu ies nici daca ai 10 kile de salcam la
cantar pana la amiaz, fara albina culegatoare intoarsa in stup !"
Se intoarse cu o privire disperata catre ghida
sexoasa ce il adusese:
- Pai...eu nu vorbesc nici engleza, nici franceza,
nici italiana...Cum o sa ma inteleg cu ele...? Cum o sa imi dau seama ce
vor...?
- Citeste de pe buze ! ii striga spurcaciunea
zambind flegmatic in timp ce se indeparta.
El si-a adus aminte de o alta povatza de-a lui
taica-so: "Daca vrei sa faci bani trebuie sa tragi !". Si s-a apucat
de tras. Dupa 2 saptamani de zile il dureau falcile, coatele, genunchii... dar
mai ales shalele...
- Cred ca s-a dus varful de cules...Ca au mai ramas
numai uscaturile...(concluziona el apasat ). E cam timpul sa-mi iau zborul. Si l-a luat, dar la
pas, pe sosea.
La intrarea intr-un orasel de pe riviera franceza fu
depasit de o duba, care opri apoi la 500 de metri in fatza lui. Din duba
tzasnira unul dupa altul 6 gealati bronzati cu tenul inchis si accentul pe 'h'.
Erau dornici sa umezeasca statuia ce oferea un "BINE ATI VENIT"
calatorilor. Auzindu-i ca vorbesc romaneste, se introduse si el in randul
udatorilor si...lipeala a reusit. L-au luat cu ei in masina pentru ca se
intorceau in tzara. Fusesera la pescuit de buzunare pe plajele din Spania si
anul asta fusese o recolta bogata...
Traseul a fost obositor si...zgomotos (fiindca
bashii de la manele incepusera sa-i destrame colopu de paie )...Dar ce putea
zice...Erau de ai lui...Daca ar fi stiut baietii ce amar de banet poarta in
captuseala de la pampars, l-ar fi dezosat mecanic. Dar cu tinuta de sarantoc pe
care o avea a prostit pe toata lumea. Inclusiv la vama.
Ajuns acasa, a platit retroactiv cotizatia la A.C.A
pe ultimii 3 ani (veste ce s-a raspandit ca fulgerul si a facut pe o gramada de
apicultori sa se intrebe ce fel de loc secret de pastoral gasise Bobo, de nu parea
sa mai aiba probleme cu banii ).
Numai CETINA a aflat intreaga poveste. Si-a facut
cruce si a scuipat in san 3 zile. Continuu (de au crezut vecinii ca daduse in
boala tremuriciului a lui Parkinson ).
...Asezat pe prispa tarnatului privea visator spre
amurgul ce impresura cu o imbratisare tandra colinele impadurite...Briza serii
ii imbata narile cu mirosul de humus de padure de foioase...
- Doamne, ce tara frumoasa avem ! (ofta Bobo in
sinea lui tacuta )...
Simtea cum il invaluie un puternic sentiment de
atasament fatza valorile stramosesti si fatza de patrie...
- Daca as mai putea reface traseul inca o data ! shopti
Bobocel la un moment dat (trezit parca prea brusc la cruda realitate )...
- As mai avea nevoie de ghidul ala doar pana la
veceu...Ca de acolo, ma descurc si singur...
Damblarin
