- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

marți, 20 august 2013

ODISEEA SPATIALA


(din arhiva http://forum.stuparitul.com)


Anul 000.284.16 dupa Calendarul Galactic Cronian, universal acceptat in qvartalul Nord-Vestic al Universului Explorat (circa 5072 dupa sistemul terestru)...


ION era singurul pamantean recrutat de Ghilda Galactica a Confederatiilor Comerciantilor din Industria Extractiva a Metalelor Rare (GGCCIEMR). Oficialii nu puteau depista prin analizele biometrice toate tipurile de droguri ,alcooluri,fenoli si alte derivate sintetice produse ilegal. Asa ca factorii responsabili cu recrutarea de personal au ales o strategie simpla. Ii alegeau pe cei care reuseau sa-si pastreze reflexele chiar si dupa o cantitate impresionanta de...sintetice. In ziua recrutarii ION duhnea a un fel de terebentina amestecata cu trinitrotoluen celular autoclavizat in asa hal incat un ofiter din Garda Distopiei Ezoterice (Politia Militara privata a Ghildei), a vrut sa-l puna sa sufle-n fiogenocip. Noroc ca un colonel de la Ny-DrO-gU (Brigada Antidrog si Jocuri de Noroc) a tipat in ultimul moment:

- Stop! Esti tampit ? Vrei sa sara toata statia orbitala in aer ? Mai bine nu ne riscam. Lasa-l sa treaca. Ca daca mai poate umbla si vorbi cu acidul ala in el inseamna ca...e bun.

ION, in indo-anglo-mandarina (limba de circulatie intergalactica) se pronunta usor diferit. Toti il strigau:
- Jo, nu!
Dar el continua de fiecare data fara a putea fi oprit...

Nu s-ar putea spune ca sansa si norocul nu erau prietenele lui -Jo, nu!Poate tocmai de aceea devenise un jucator inrait si un parior impatimit.

Nava pe care a primit-o spre pilotare era un prototip hibrid cu ax cardanic RABAtronic, suspensii KrAZniene si propulsoare de tip TUPOLEVian. Airbusul asta, un fel de hyper-slep autopropulsat, era capabil sa atinga uluitoarea viteza superluminica de 5 warp in mai putin de 2 nanosecunde (si asta chiar daca baga in marsalier). Avea fuselajul blindat cu aliaj impenetrabil de inoteniu, deoarece containerele care contineau metalul lichid si extrem de volatil numit explodiu, trebuiau sa fie bine protejate.

Ce mai incoace si incolo, Pulsar, cum ajunsese sa fie poreclita nava in intreg qvartalul Nord-Vestic al Universului Explorat (pentru ca 'pulsa' o data si disparea), era o bijuterie tehnologica ravnita de catre toti traficantii si dealerii intergalactici, datorita vitezei superluminice pe care doar putine nave din flota Distopiei Ezoterice si din dotarea unitatilor de elita ale armatei o puteau atinge. Tocmai de aceea productia in serie a navelor 'GULg-ON 476- Y' fusese interzisa pentru sectorul public si privat.

Dupa cum am mai amintit, -Jo, nu! era un tip cu un rafinat simt al aventurii. Rafinat prin rafinariile de dixo-pronixen (unde se organizau de regula jocuri de noroc clandestine pe pariuri uriase). Ajuns in culmea disperarii cu o anumita ocazie, -Jo, nu! pariase cu nava si pierduse. I-a cerut castigatorului sa-i lase macar modulul de salvare. L-a urmarit in secret si la prima andocare a furat nava. De atunci generalul Feroshius, castigatorul de drept al Pulsarului si liderul speciei macrobienilor, era mereu cu un pas in urma lui suflandu-i in ceafa duhoarea rece a mortii. Se zvonea ca generalul era un metamorf care putea sa se transforme in orice corp si chip voia, fara a putea fi detectat. Dar nu se stia sigur...

Macrobienii erau un fel de umanoizi reptila care miroseau urat cand transpirau si le putzea gura a clei de oase, pentru ca la ei pe planeta datul de limbi la timbre si lipirea lor in timp record era sportul rege. Macrobienii erau o rasa de razboinici extrem de feroce si foarte greu de ucis. Erau cei mai temuti si cei mai ocoliti din acesta parte de cosmos...

-Jo, nu! tocmai se indrepta spre dana docului statiei orbitale Obigeway-X92 ce gravita in jurul lui Ayon-01 (unul din satelitii naturali ai sistemului planetar al gemenelor Coleia). Ateriza intr-o zona mai putin vizibila, din reflex si precautie. Oricum, la bordul navei ramanea de fiecare data, fara exceptie si cu motoarele intotdeauna pornite, copilotul lui, Yushy Oa (un chinez mutant la care ii crescuse pe cap in loc de coc un catelus chiuaua,deci, era un 'chiuaua pechinez'). Pe Yushy Oa il gasise abandonat dupa fatare intr-un canal sordid de pe Krematoria ( o planeta-rafinarie unde se distila gudronul atomic), si il crescuse ca pe propriul caine din bucata lui de paine. Era singurul in care avea incredere. De fapt nici nu avea cum sa il tradeze fiindca in cele 20 de cicluri saturniene de cand erau impreuna, Yushy Oa nu parasise niciodata cockpitul navei. Nu putea desface lesa...

- Jo, nu!

Pulsar

Statia orbitala Obigeway - X92

Barul statiei orbitale

Pe platforma unde era situat barul puteai gasi toate scursurile si adunaturile de rase si specii din univers. De la recidivisti condamnati in zeci de galaxii si dati in urmarire generala si pana la lideri carismatici, cadre militare, mercenari, lideri spirituali sau politici...sau prostituate digitale (te mirai din ce specie sau din ce incrucisari-hibridari de tesut viu cu nanotehnologie si sisteme neconventionale de varf)...

La intrarea principala in bar te intampina, desprinzandu-se surazatoare dintre zecile de robottine, Erectila, o diluviana cu forme generoase si apucaturi de bebelus (ducea la gura tot ce prindea), venita din arhipeleagul galaxiei Lesbos. Daca ghiceai pretul corect iti ceda dreptul de folosinta asupra pantalonilor ei portocalii. Cu craci cu tot.

Dar -Jo, nu! sosise cu un plan. Mergea ca uns. Fiindca il prinsese diareea pe traseu si nu gasise hartia igienica pe intuneric. Era si normal. Intrase din graba intr-o camera frigorifica unde tineau inghetata de vanilie. Asa ca el le-a diversificat oferta. Acum aveau si inghetata de cacao cu samburi de bostan...

Planul lui era sa-si intalneasca amanta, pe Androida, un cyborg femela ce servea la bar. Nu mai apucase sa o...vada de 12 anotimpuri volukiene. Fiindca facuse multa contrabanda in ultimul timp si se ferea de locuri atat de frecventate si de expuse ca acesta. Dar vizita lui de acum era ultra secreta, vopsise si nava in culori deviante si se deghizase intr-un mormoloc vorbitor...Deci...ce mai...asta era...

De abia astepta sa o intalneasca. Ea ii servea bautura preferata numita 'Fecalino' (o secretie mucilaginoasa albastrui-translucida care se obtinea din stoarcerea intestinelor unei specii foarte rare de scarabeu de balegar de trufa, ce se gaseau numai pe Yo 47, steaua pitica alba din Oreion).

Dar nu din cauza acestei bauturi faimoase era el nerabdator sa o intalneasca, ci pentru ca de cate ori o saruta i se albea smaltul dintilor (ea cand se emotiona emitea radiatii fluorice). Cand Androida isi dadea jos combinezonul spatial si ramanea in circuitele goale el se pierdea. Privea hipnotizat la ledurile multicolore care clipeau intermitent si la circuitele integrate din aur platinat, ore in sir...Pe urma era randul ei sa se joace cu starterul lui. Cand ii atingea starterul, lui -Jo, nu! i se aprindea neonul. Efect secundar perfect explicabil din punct de vedere stiintific, deoarece impulsurile  fotonice de joasa frecventa care creau un camp de inductie electromagnetica declansau fisiunea nucleara la cald a gazului erectil, provocandu-i expansiunea in tubul de neon a lui ION aflat in continua dilatare...
Dar -Jo, nu! era constient ca juca un joc periculos. Daca Androida ar fi inversat polaritatea, s-ar fi trezit ca ar fi ramas insarcinat extrauterin cu niste embrioane analoage (ce cresteau anal dar erau oloage)...

Erectila

Androida

Androida fara peruca

Intalnirea a fost discreta dar incarcata de emotii. S-au retras in cabina ei. De felul ei era mai tacuta, dar si cand incepea sa tipe o facea pe ultrasunete, de ti se taia maioneza-n salata de boeuf si-ti crapa lentila de contact pe pupila. El o cuprinse de dupa gat (atent sa nu ii atinga butonul de resetare), si o invita romantic sa priveasca prin hublou...(doua saptamani s-a zvarcolit apoi noaptea intrebandu-se obsedant si leoarca de sudoare: 'Oare DE CE i-am spus sa priveasca prin hublou ?...oare DE CE ?'...)
-Jo,nu ! deschise trusa de scule sa caute cheia helicoidala de fishpe, ca sa-i mai stranga putin belingherul (fiindca i se largise de la ultima lui vizita), cand, ea il atinse pe umar tandru si senzual cu un picamer din gama 'Dildo', aratand cu degetelul ei transparent de siliciu spre compartimentul turbolifturilor...

- Oooo nuuu...Pe miliarde de constelatii si tone de civilizatii !!!...Nu acum, nu aici...izbucni -Jo, nu!

Lifturile erau intesate de sablieni, o specie desertica de luptatori cu pielea rosie dar cu simturi hiperdezvoltate (vedeau din spectrul termic si auzeau pana la infrasunete...practic puteau percepe pe o scala de 40 de ori mai larga si sensibila decat a oricaror altor specii). De aceea erau cei mai bine platiti mercenari, iar comandourile Garzii Distopiei Ezoterice (Politia Militara privata a Ghildei), erau alcatuite aproape in exclusivitate din sablieni.


Colonel din Politia Militara a Ghildei

Sablian

Nava de atac a Garzii Distopiei

-Jo, nu ! isi trase in graba izmenele spatiale cauciucate si cu dungi fluorescente, se imbracina cu cordonul ombilical de kevlar (furat de la un Mujahedin Torpila din adancimile abisale ale oceanului Zeea, de pe asteroidul Xucku), ii smulse cyborgitei degetelul transparent de siliciu ca suvenir si sari printr-o nisa a unei fose septice. Sablienii deja topeau usa de metal a cabinei. -Jo, nu! incepu sa se teleporteze la vale prin alunecare imbratisand burlanele de titaniu prin care erau ejectate in spatiu reziduurile menajere dezoxiribonucleice si carboxihemoglobina.

In acea dimineata pamanteanul isi luase pilula anticonceptionala si poate tocmai de aceea el nu putea concepe ca Androida l-a tradat. Sau sa nu fi fost ea ? La cat de multi pusesera un pret pe capul lui informatia ca se afla ocolo ar fi putut fi oferita de o mie de surse...

Ea scose capul pe nisa si privind in jos ii striga :
- * # @ & ç " § % = £ +? € µ ...

Cand ea vorbea incriptat numai el era capabil sa-i decodifice mesajele. Asa ca se opri o clipa din alunecare si privind in sus catre ea pentru ultima oara, ii raspunse cu emotie-n glas :
- Ba pe a ma-tii !...

Generalul Feroshius

Macrobian echipat de lupta

Nave macrobiene

Ajuns pe platforma heliodromului, unde chiuaua pechinezu il astepta cu propulsoarele pornite si trapa deschisa, avu parte de un alt soc. Toata platforma era ocupata de gherilele generalului Feroshius care ii pregatise o ambuscada. Se teleporta rapid in alta dimensiune dar gresi vectorul de directie si se trezi intr-o buda de dame unde, pe scoica de veceu, trona o caracatita extrem de pudica si balonata. I-a tras o tentacula urzicatoare-ntre picioare de a purtat o luna chiloti de canepa care sa-l scarpine din mers. Lovitura l-a teleportat inapoi pe aceeasi frecventa. A ajuns din nou in fata generalului care il astepta ranjind. Era clar, nu avea incotro decat sa il infrunte. Dar privindu-l in ochii reci de macrobian nu putea sa nu-si aminteasca cu groaza de ultima infruntare avuta cu reptilianul. Confruntare din care scapase ca prin minune mai mult mort decat viu. Atunci a incasat un shraibar peste laibar de s-a umplut tot de zaibar. Si se alesese si cu mufeul spart si indoit spre stanga, de cand fugea nu se mai auzea gafaind, ci vajaind, ca si cand sufla crivatul printr-o sticla de votca goala si fara dop...

Feroshius avea tot timpul langa el pe unul dintre locotenentii sai, un telepat care-ti citea gandurile si-ti percepea emotiile. Asa ca -Jo, nu! nu trebuia sa lase sa-i transpara frica. Pentru a-l epuiza generalul isi impinse in fata calaul terminator, un robot hiperkinetic din inox masiv. Dar, din fericire, -Jo, nu! mai luptase cu tipul asta de roboti si ii cunostea punctul slab.

Calaul lovi cu putere cu leizarul dar -Jo, nu! para cu feizarul si tasnind surprinzator intr-o pirueta ii infipse in discul hard drive-ului de la tampla dreapta o surubelnita de electrician. L-a lasat in pana de curent total. Generalul Feroshius racnind demential si infiorator se arunca asupra terestrului cu uriasa lama a spintecatorului sau facut din aliaj de mortiriu...

Mujahedin Torpila

Telepatul

Calaul Terminator

Desi nu s-ar fi zis, -Jo, nu! era expert in artele martiale ciung fu-labaoniste (o amestecatura galactica de stiluri si tehnici de lupta corp la corp). Fanda pe spate reusind sa eschiveze lovitura si din alunecare printre picioarele reptilianului ii infipse acestuia adanc in tricoizoidal stiletul pe care il purta tot timpul in maneca. Din artera tasni lichidul galben fluorescent peste solzii de un verde metalizat, brusc si cu presiune . Feroshius nu-si putea crede ochilor. Era pentru prima data cand era ranit si simtea cum incepe sa i se intunece imaginea si sa-l lase genunchii...

O voce pitigaiata si enervanta interveni :
- Ba nesimtitule...Nush'...ce sa ma mai fac cu tinie...Ba...zashi ca iesti cazut di pa alta planeta ma...Baje dracu-n capu tau de putoare ordinara...Mai bine o dadeam pe fii-mea dupa un martzuian di ala verdie ba...Pa nu tz-am zas sa te scoli la 4 diminiata, ca tre sa fete scroafa si n-are shine o moshi ? Ha?...Dhoaaamne Maica Preshista...daca-am mai vast asa sheva !!!...Si usa se tranti cu putere lasandu-l in bezna...

- Oooo nuuu...nuuu...de o mie de ori NUUU...Tocmai cand il avusese-n mana pentru prima data pe general...Pierduse totul din cauza unei scroafe. Scroafa de soacra-sa...

Incerca sa se ridice in capul oaselor dar o povara imensa il apasa (se trezea cu noaptea-n cap). Zgomote ciudate ii scartaiau in timpane (se crapa de ziua). Orbecai cu mana dupa cizme prin bezna, pe sub pat. Le gasi mai mult dupa mirosul de balega. In timp ce se incalta alene se gandi ca de ce oare tocmai el, dintr-un univers care tinde spre infinit, a trebuit sa se nasca intr-o mediocra galaxie ca si Calea Lactee, intr-un banal sistem solar, pe o infima si neinsemnata planeta numita Terra (auzi, Terra, ce mai nume), pe un continent batran si dezbinat ca Europa, intr-o tara de jaf si legenda situata in afara arhipeleagului Schengen numita Romania (de parca ar fi locuita de romarlani), intr-un judet limitrof, in satul Bobarnac din comuna Bumbaciti...

- Miliarde de constelatii si tone de civilizatii...DE CE TOCMAI EU ? tipa cu disperare ION in mintea lui...Aprinse lampasul si cascand ca un leu din Serengeti isi tarai cizmele catre cotetz, pierzandu-se in bezna diminetii...

ION pe planeta natala

PS. Dupa ce ION disparu din campul vizual, soacra se transforma inapoi in generalul Feroshius care, bandajat si schiopatand, se urca rapid la bordul Pulsarului asezandu-se pe scaunul unde astepta  Yushy Oa. Se auzi un trosnit de oase si un schelait neputincios, iar nava se pierdu instantaneu printr-o gaura de vierme...


Damblarin

Niciun comentariu: