Aron PUNCTCOM era un fustangiu frustrat,
care îşi începea ziua pe net, o continua pe net şi o 'shutea down' tot de pe
net. Fiindcă la rata de penetrare a netului şi cea clasică România stătea bine,
Aron înroşea site-urile porno şi reţelele de socializare. Unde fie hărţuia
feminine de la adăpostul unui nickname stupid, fie stătea la taclale cu
băieţii, pe teme filozofice de tipul 'aha', 'îhî', 'ă-ă'. Fără noimă şi fără un
subiect anume ( care ar fi riscat oricum să îl depăşească), dar care îl ajutau
să se maturizeze. Pentru că doar din interjecţii şi exclamaţii el reuşea să
cumuleze sute de postări şi să promoveze astfel de la statutul de user 'Junior'
la cel de 'Senior'. Cică el era toată ziua în căutare de comenzi. Avea numele
şi numărul de telefon publicate în toate paginile electro-tehnice şi tipărite.
De la cele aurii până la cele maronii, cum ar fi, hârtia igienică. Se prezenta
drept intelectual de marcă. Dar după ce marca a fost înlocuită de către €uro, a
renunţat la titlul academic şi a rămas doar un român mândru.
Se consideră un român bun la toate. Mai autentic decât Nelson
Mondialul. Pentru că este frate cu alcoolul ca haiducul cu codrul. Atunci când
duce sticla de răchie la gură nu o mai dă jos decât când începe sticla să
strige : ‘- Help !’.
Bea ca înecatul, pentru că nu ştie să înoate. Şi, de câte ori
apare câte o superofertă de pupat moaşte, percutează cu buzele pe spaţiul
amenajat contaminării publice, ca maşina de cusut ‘Ileana’.
Consideră că singura formaţiune politică care
protejează identitatea românească de rit vechi este PSD.
Ce mai încoace şi încolo (dar nu şi dincolo). Aron
este un meseriaş desăvârşit. Are meseria în sânge. Fiindcă îi intrase cuprul în
sânge când lucrase la o firmă de dezmembrat calculatoare. Ca căcănar. Pardon.
Ca vidanjor.
Dacă ţi-a căzut faianţa în baie el îţi monta soneria
din bucătarie, dacă ţi s-a înfundat veceul de pe hol el îţi punea parchetul în
balcon, iar dacă, doamne fereşte, ţi se virusa calculatorul, el îi administra
antibiotice în DOS, că în WINDOWS putea oricine…
Făcuse copii retardaţi mai mult pentru alocaţii. Că
ăştia nu prea au pretenţii şi îi rămâneau mai mulţi bani de ţigări. Nevastă-sa
aduce însă banii in casă. Se speteşte muncind pe trei schimburi în trei locuri
diferite, ca menajeră. În menaj a trois. Fiindcă îşi iubeşte retardaţii.
Dar Aron este un adevărat spirit liber, boem, în
continuă căutare de români din diaspora veniţi în concediu în ţară. Pentru că
de câte ori avea ocazia să le-o tragă, el le-o împingea. Din două motive
fundamentale. Unu, ăştia veneau cu banii pe ei şi doi, pentru că el îi
considera trădători de neam şi de ţară. Laşi, care au dat bir cu fugiţii când
ţara avea cea mai mare nevoie de ei. S-au dus afară, pentru ca de acolo să îl
voteze pe Băsescu, nu pe băieţii ce simt româneşte, din PSD.
"- Au plecat să se îmbogăţească ca nesimţiţii,
(obişnuia PUNCTCOM să strige la o halbă de bere cu prietenii), pentru ca mai
apoi să vină în concedii ca să se dea mari şi cu fiţe pă fizicu lor. Cică,
ăştia plecaţi demult din ţară nu mai ascultă manele, că ele îs cea mai tare dovadă
că românul se ţiganizează tot mai mult, pe zi ce trece...Pfaiii, fir-ar ai
dracu cu mama lor, au uitat de unde au plecat ? Şi acum vin decât să ne dea
nouă lecţii de bună purtare ? Nouă ? Celor care am avut curajul şi bărbăţia să
rămânem şi să înghiţim tot rahatu din România ?...Păi bă, fie pâinea cât de
rea, tot o iei cu TeVeA"...
Ceva în spiritul vechiului strigăt de luptă al
dacilor dâmboviţeni:
"Pe ei şi pe mama lor !"
Aşa că de câte ori primea câte o comandă să depaneze
vreo ţeavă care curge pe la cot, sau vreo siguranţă cu arc care sărea ca arsă,
de la un client despre care afla că e venit în concediu sau că are rude în
străinătate care îi trimit bani, se umfla patriotismul în Aron şi încerca să
umfle nota de plată la maxim şi să reducă profesionalismul la minim.
Într-o zi se prezentă la Elena Udrea să îi
împacheteze paraşuta cu care aceasta sărise şi îi rămăsese agăţată în corcoduş
(cu paraşutistul care o ţinuse în braţe cu tot). Deşi PUNCTCOM se declara
pesedist înrăit, în secret îi plăceau mişcările populare ale Elenei. Mai ales
când desfăcea ea cracii pe sub masă, pe la vreo şedinţă, ca să poată
jurnaliştii fotografi demonstra că ea e capabilă de mişcări populare până în
pânzele albe. Ale bichineilor
de mătase. Dar când a aflat că şi ea are rude în străinătate, s-a întunecat
spre purpuriu. Afemeiat, afemeiat, dar cu o limită.
Până la dragostea de ţară. Atât !
Nu putea trece nicicum peste frustrarea că tot
prostu a plecat din ţară, numai el nu era capabil.
Aşa că, în maniera specifică de sărbatoare cu care
opera el în astfel de cazuri, trecu la sabotarea paraşutei. O tăie discret cu
lama în mai multe locuri (ca să piardă gaz la altitudine), apoi astupă găurile
cu gumă de mestecat marca 'Turbo', roz. Pe urmă o împachetă pe dos şi din corzi
izbuti un macrame cu motive naţionale. De fală patriotică fără
acoperire...
Damblarin
