Voi nu vreți să înțelegeți că democrația e mai mult
pentru decor,
Că sărăcirea şi îndobitocirea majorității s-au
produs demult,
Că nicidecum nu au plecat ai noştri, nici chiar când
au venit ai lor,
De aceea, până astăzi, de ACEASTĂ majoritate întotdeauna ascult.
Poporul acesta românesc, mare, viteaz, cu sânge de
norod,
Ce s-a încăpățânat să-ndure de milenii, dârz,
furiile naturii,
Când primea un boț de mămăligă afumată, te lăsa de
Voievod,
Că nu aveau prea mari pretenții şi mofturi, în afară
de ale gurii.
De la Miorița încoace, de-ai vrut să ai, a trebuit
să îți iei,
Că Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă-n traistă, an de
an,
Iar tu, ca un bun gospodar, a trebuit să ştii ce
vrei,
Aşa cum am ştiut şi eu la noi în bătătură, în
Teleorman.
Eu nu înțeleg de ce v-ați enervat că noi urmăm
tradiția,
Că nu vrem în țara asta o limbă străină să
vorbească,
Când nimic nu e nou în Românica, poate doar
tranziția,
De la iluzia visului american, la realitatea
românească.
Nu puteți lua țara înapoi, căci nu a fost niciodată
a voastră,
Voi sunteți doar liantul cel gros, ce ne leagă
strâns pe Noi,
Am revenit cu greu, prin luptă neobosită, la
moştenirea noastră,
Am luptat pentru libertate şi neatârnare, şi voi le
vreți 'napoi ?
Când Ştefan cel Mare a afirmat că țara va fi a
urmaşilor,
Şi a urmaşilor urmaşilor, găsesc acum că e foarte
potrivit,
Să le explic celor ce s-au adunat în stradă, chiar
şi ultraşilor:
Că în marea lui înțelepciune şi iubire de neam, la
Noi s-a referit!
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu