Pleoscăi cu pași bolnavi prin bălțile reci din mahala,
O altă zi petrecută în infernul
lui Dante zis Cămătaru;
Duhnesc a balcanism când mă prăbușesc pe
canapea,
Și prin pori îmi transpiră corupția malignă, cu caru.
Și îl întreb pe
Dumnezeu de ce a lucrat târziu în noapte
Când ia făcut pe români puțin mai prejos
de purii îngeri ?
O fi fost
obosit, deprimat sau doar la buget de austeritate ?
Căci suntem
un neam făcut din aluat diluat și din plângeri.
Noi
nu suntem niciodată de vină, Dracu și-a băgat coada !
Și mai știm că suntem
neam de ciobani ce au muls vârtos;
Da ce
putem face Doamne când toți ne asupresc degeaba ?
Nu mai bine dăm vina pe
Destin și ce mișto ne-am scos ?
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu