- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

luni, 23 septembrie 2013

1 Eretic

Eretic


1

Demonii dintre noi beau sange la masa clericala
Iar omenirea despuiata dospeste in borhot sintetic; 
Hienele sfarteca lacom lumea pe verticala
Iar eu ma prabusesc, plangand tot mai eretic.

2

Doamne, ti-au furat cuvintele sa le faca arme,
Ca sa ne poata ingroapa in doctrine cu iz etic ;
Sa poata domina brutal peste intreaga carne
Si sa zdrobeasca-n fasha orice impuls eretic.

3

Refuz izbavirea otravita a acestei lumi
In care te nasti cu catuse si te zbati patetic,
Si unde tiranul rege siluieste o masa de nebuni;
Prefer sa am in schimb, o moarte de eretic.

4

Puteti sa-mi luati totul, cu nemiluita,
Dar nu-mi puteti lua trecutul, ca unui venetic,
Caci voi ramane un simbol ce nu se va uita;
Un dizident convins, cu sange de eretic.

5

Din vena de la gatu-mi tasneste brusc, suvoi,
Cand shenila otelita a sistemului ermetic
Imi trece peste capul tavalit in noroi;
Si simt cum scade pulsul rapusului eretic.

6

Cu un ultim spasm nevrotic ridic mana spre cer,
Nu regret nimica Doamne,  nici macar un petic ;
Dar adu-ti te rog aminte, e tot ce iti mai cer :
Ca pentru lumea asta si Tu esti un eretic !


Damblarin






2 Eretic






3 Eretic









V  R  D 

Editie Poetica

4 Eretic






5 Eretic








V  R  D 

Cand fiorul poetic se impleteste cu emotia muzicala

6 Eretic






7 Eretic






8 Eretic









V  R  D
Un Video-Radio mereu surprinzator…
Al esentei !

duminică, 22 septembrie 2013

HESTRACT da GINKGO BILOBA



(din arhiva http://forum.stuparitul.com)




Frunze de Ginkgo Biloba



AGITATORU Pichet era un tip de statura mediocra cu masa neglijabila, surprins intre doua varste (nu se putea niciodata hotari pe care sa o declare), la zi cu depunerile(nu in banci, ci pe vene). In liceu i se spunea 'boxerul lent'(fiindca o incasa rapid), iar Bacul l-a dat din flotari (ca era cam sportiv de felul lui). De vocatie habarnist cu diploma si de profesie mercenar politic, specializat in propaganda de gherila in pietele universitare. Era platit contractual la negru si la ora, dar si la centrimetru patratzos de pancarta dreptunghiulara, de catre diferitele partide politice(in functie de sezonul politic si dinamica pietei).

S-a bucurat ca anul asta frontul de lucru s-a deschis mai devreme si nu a irosit iarna stand in fatza televizorului(cand putea sa apara el la TV si sa fie si platit in acelasi timp).
Dar meseria aceasta(desi putini dintre ucenici isi dau seama), are si ea riscurile ei. Ca 'agitator', trebuie sa memorezi niste texte si slogane pe dinafara si pe dinauntru si sa te bagi in fatza ca sa stimulezi spiritul de turma al celor in care a explodat indignarea, dar nu stiu ce sa ceara...

Asa ca, s-a evidentiat in fatza multimii:
- Cica ca natiune avem o dilema. Veche. Suntem persecutati politic. Ne urmareste un fior istoric, surprins magistral in expresia "- Ce ai cu noi ba ? Pentru ce sa dam cu var ?"...Deci, intrebarea domnilor, ca care se naste este: "- Mai dam cu Var ? Sau dam cu...Flit ?"
Dupa cum ne spune sfanta traditie, Varul este un element autohton, pe care romanii l-au gasit si l-au folosit in gropi. Flitul este un neologism importat. Tot dupa cum se stie, folosirea indelungata a aceluiasi produs produce imunitate diplomatica si rezistentza politica crescuta la schimbare...
Pe de alta parte, un produs mai puternic, adus din import, poate provoca mutatii...genetice intre partide...Si atunci ne pierdem specificul romanesc...
Continuand cu dilema celor doua slogane strigate spontan pe doua pancarte diferite. Prima: "Va rugam sa ne iertati ! Nu producem cat furati." Si a doua: "Chuck Norris: - HELP!". Aceste doua strigaturi ce apartin folclorului anonim se afla clar intr-un antagonism istoric de proportii.
Primul slogan ne comunica ideea unui profund atasament fatza de valorile autohtone. Cu alte cuvinte, politicienii romani, oricat ar fi de rai, de corupti, de incapabili si de grasi, sunt totusi de ai nostri si numai ei ne pot reprezenta cel mai bine, pastrand specificul romanesc.
Al doilea slogan insa, aduce in discutie tulburatoarea ipoteza, daca nu cumva, de aceea avem un gust mucegait in cerul gurii, fiindca reteta este expirata. Si sugereaza nevoia unei retete noi, din import, care sa-si fi dovedit deja eficacitatea...(se stie ca Chuck Norris este atat de competent incat atunci cand a cazut prima data in piscina, nu s-a udat el ci s-a ceacnorizat apa)...
Deci, ca s-o scurtez nemailungind-o, nu de idei ducem lipsa, ci de oameni care sa le aplice ! Dar uite ca si de aia avem...De aceea eu va propun sa ii sustinem pe ... (nu apuca sa-si termine fraza, ca o petarda exploda in apropierea capului sau).

Deodata, cerul noptii se lumina fulgerator iar lumea din jurul sau parca incepea sa se topeasca invartindu-se, ca o pastila de viagra intr-o cana de ceai fierbinte amestecat cu lingurita. Vedea cu incetinitorul cum caldaramul se apropie de fatza lui. Ajuns la orizontala i se parea atat de ciudat sa vada viata de la nivelul bocancilor...Undeva mai in spate, auzea ca prin ceatza o voce iritata si pitigaiata care striga : "- Bai, care prost a luat-o pe aici ?" I se paru o intrebare retorica extrem de profunda, care reusea sa surprinda in cateva cuvinte intreaga degringolada politica de dupa 89, cu lipsa ei de sens, cu pasii batuti pe loc sau marsaluiti in cerc, cu directia spre nicaieri...

Sirul ideilor analitice in care cazuse melancolic pe caldaramul pietei, fu intrerupt de un ropot puternic de ploaie, cu picaturi care muscau parca din el...Nu, nu erau picaturi de ploaie (incepea sa-si revina in simtiri). Erau bocancii fotbalistilor de la echipa nationala a Jandarmeriei, care executau pe rand loviturile de pedeapsa. Shuturile in cap, splina, rinichi si ficat, prezentau un avantaj. Se incasau fara factura (in tot raul este si un bine, fiindca nu mai trebuia sa plateasca TVA pentru ele)...Era convins ca e deja mort. Pentru o cauză nobila. Nu isi mai amintea care (fiindca fiecare demonstrant tzipa pasnic altceva)...Era convins ca era deja mort si ajunsese undeva...intr-un paradis. Fiscal.
Dupa ce multimea a navalit peste el nivelandu-l, ca o turma de vite manata in antichitate de catre vechii persani peste covoarele noi (pentru tasarea tesaturii), a fost ridicat de jos pe sus si pus la mijloc, intr-o ambulanta a SMURD-ului. Cu ciucuri cu tot.

I-au dat drumul de la 'Urgentza' a doua zi (dupa ce l-au umplut de fermoare pe moaca si la coaste). Avea un gust de fum in cerul gurii de parca ar fi fumegat toata noaptea. O fi fost de la petarda ? Sau de la bocancii nespalati care ii dansasera pe limba ? Nu mai conta de la ce provenea. Oricum, i se stransese prea multa energie oftativa la corason. Asa ca s-a hotarat sa se duca la un bioenergoterapeut. Ii spusese o cunostinta din partea verisoarei primare a sogorului soacrei, ca astia iti iau oftica cu mana, pe loc.

I-a spus bioenergoterapeutului:
- Am contorizat prea multa energie politica in Piata Universitatii. Va rog sa imi resetati contorul !
Si i l-a resetat...
Bioargonautul (pardon), bioenergoterapeutul i-a explicat amabil:
- Fi atent aici ! Cand eu pun mana pe tine, energia stie unde sa se duca. Si se duce exact unde trebuie si te scapa de complicatii...
Si asa a fost. Dupa ce a pus palma pe el, energia s-a dus direct la portofel si l-a scapat de 200 de euroi(adevarul este ca, in ziua de astazi,  nu mai ai ce face cu 200 de euro, numa' te complici).
Cica a scapat cu greu de acolo, ca la un moment dat energofagul nu mai lucra cu palma ci cu talpa. I-o pusese pe grumaz ca sa poata sa-l tina (ca se zbatea rau)...

A scapat in cele din urma.Dar i-a incurcat ala chakrele de a iesit cu energiile innodate cu nod dublu si fara fundita. De atunci i se zbat pleoapele. Cu un ochi se uita intr-o parte si cu celalalt in doua. Nici nu mai deosebeste culorile ( se intreaba mereu de ce la rosiile galbene lumea le zice ca sunt verzi, cand pentru el sunt toate la fel...?). De atunci nu mai vrea sa mai auda de energoterapeuti si de factura la energie. Dar nici de demonstratii...

Urmatoarea zi s-a hotarat sa se duca la piata. Nu, nu a Universitatii. Ci una agroalimentara. De ce ? Pentru ca ajunsese atat de suparat pe viata in asemenea hal, incat cauta o funie. De ceapa. Ca sa se spanzure cu ea. De un kil' de slana afumata si un kil' de branza de burduf (voia sa ii dea matzului de gandit).

La intrarea in piata, sedea improvizat pe spatiul amenajat al unei borduri, o tiganca ce vindea la prima vedere plante din ceaiuri. La a doua vedere, vindea suplimente alimentare si medicamente la gura a doua (pe care primii clienti le scuipasera fiindca nu le putusera inghitii). La un metru departare de ea sedea pe vine in pozitia 'floare de lotus', gaboru Marin (barbatu-so), care executa cu indemanare bijuterii de argint din doze goale de bere (oferta de criza).

Tiganca il aborda de cum il vazu:
- Ca haoleu domnu, da ce da aratz asa da bina, da zaci ca te-o tuns trolebuzu pa shina ?
- Am manifestat pashnic in Piata Universitatii ! ii raspunse Pichet fara chef.
- Aha, si tu ai vrut sa lash tara fara hoti ? Sau ai vrut sa haduci pa haltii-n loc ? Hauz aicia colonele, pupatza-sh pulanu lu matale. Io am o dilema. Veche...
- Si tu ?
- Adicatelea, cetesc Dilema Veche. Mo, ca ce zace acol, ce-o facut doi uamini mari, presadintele si cu inca unu...ioi ishtenem...Hai hauzit de Revolutzia Libertariana din Georgia ? Ha ? Pa haia n-o schimbat pa hiX cu hYgrec, mo ! Haia o schimbat sistemu cu tatu. O facut o bijuterie da guvern ca o garsonera. Mic, ca sa nu coste la intretinere...O tras apa la tate ministerela, pana s-o scurs tata coruptzia. S-apai le-o inchis. Pa unele. Care numa incasau spaga fara factura...O hadus tara de pa locu o suta pa locu unshpe...No vez mo ? Hasha va traba si la Rumania...No, vez ca tz-am dat zgura-n gura ?...

- Hapa thaci tu pirando, canu are rumanu asa vana pa fizicu lui...Ca tu vrei sa sa ramaie tara hasta far puliticieni mo ? (interveni gaborul care trasese cu urechea). Pai daca nu sa mai iasta nimic dulce da lins in borcan, tu crez ca mai intra mustele ? Tu nu vez ca hastia or furat in douaj da ani cat n-o furat tat neamu nost de can am fujit din Cashmir ?...Ca pa hastia nu-i dezvatza nime de la furat tu...Nu-l mai tat Urmatoarea zi s-a hotarat sa se duca la piata. Nu, nu a Universitatii. Ci una agroalimentara. De ce ? Pentru ca ajunsese atat de suparat pe viata in asemenea hal, incat cauta o funie. De ceapa. Ca sa se spanzure cu ea. De un kil' de slana afumata si un kil' de branza de burduf (voia sa ii dea matzului de gandit).

La intrarea in piata, sedea improvizat pe spatiul amenajat al unei borduri, o tiganca ce vindea la prima vedere plante din ceaiuri. La a doua vedere, vindea suplimente alimentare si medicamente la gura a doua (pe care primii clienti le scuipasera fiindca nu le putusera inghitii). La un metru departare de ea sedea pe vine in pozitia 'floare de lotus', gaboru Marin (barbatu-so), care executa cu indemanare bijuterii de argint din doze goale de bere (oferta de criza).

Tiganca il aborda de cum il vazu:
- Ca haoleu domnu, da ce da aratz asa da bina, da zaci ca te-o tuns trolebuzu pa shina ?
- Am manifestat pashnic in Piata Universitatii ! ii raspunse Pichet fara chef.
- Aha, si tu ai vrut sa lash tara fara hoti ? Sau ai vrut sa haduci pa haltii-n loc ? Hauz aicia colonele, pupatza-sh pulanu lu matale. Io am o dilema. Veche...
- Si tu ?
- Adicatelea, cetesc Dilema Veche. Mo, ca ce zace acol, ce-o facut doi uamini mari, presadintele si cu inca unu...ioi ishtenem...Hai hauzit de Revolutzia Libertariana din Georgia ? Ha ? Pa haia n-o schimbat pa hiX cu hYgrec, mo ! Haia o schimbat sistemu cu tatu. O facut o bijuterie da guvern ca o garsonera. Mic, ca sa nu coste la intretinere...O tras apa la tate ministerela, pana s-o scurs tata coruptzia. S-apai le-o inchis. Pa unele. Care numa incasau spaga fara factura...O hadus tara de pa locu o suta pa locu unshpe...No vez mo ? Hasha va traba si la Rumania...No, vez ca tz-am dat zgura-n gura ?...

- Hapa thaci tu pirando, canu are rumanu asa vana pa fizicu lui...Ca tu vrei sa sa ramaie tara hasta far puliticieni mo ? (interveni gaborul care trasese cu urechea). Pai daca nu sa mai iasta nimic dulce da lins in borcan, tu crez ca mai intra mustele ? Tu nu vez ca hastia or furat in douaj da ani cat n-o furat tat neamu nost de can am fujit din Cashmir ?...Ca pa hastia nu-i dezvatza nime de la furat tu...Nu-l mai tat Urmatoarea zi s-a hotarat sa se duca la piata. Nu, nu a Universitatii. Ci una agroalimentara. De ce ? Pentru ca ajunsese atat de suparat pe viata in asemenea hal, incat cauta o funie. De ceapa. Ca sa se spanzure cu ea. De un kil' de slana afumata si un kil' de branza de burduf (voia sa ii dea matzului de gandit).

La intrarea in piata, sedea improvizat pe spatiul amenajat al unei borduri, o tiganca ce vindea la prima vedere plante din ceaiuri. La a doua vedere, vindea suplimente alimentare si medicamente la gura a doua (pe care primii clienti le scuipasera fiindca nu le putusera inghitii). La un metru departare de ea sedea pe vine in pozitia 'floare de lotus', gaboru Marin (barbatu-so), care executa cu indemanare bijuterii de argint din doze goale de bere (oferta de criza).

Tiganca il aborda de cum il vazu:
- Ca haoleu domnu, da ce da aratz asa da bina, da zaci ca te-o tuns trolebuzu pa shina ?
- Am manifestat pashnic in Piata Universitatii ! ii raspunse Pichet fara chef.
- Aha, si tu ai vrut sa lash tara fara hoti ? Sau ai vrut sa haduci pa haltii-n loc ? Hauz aicia colonele, pupatza-sh pulanu lu matale. Io am o dilema. Veche...
- Si tu ?
- Adicatelea, cetesc Dilema Veche. Mo, ca ce zace acol, ce-o facut doi uamini mari, presadintele si cu inca unu...ioi ishtenem...Hai hauzit de Revolutzia Libertariana din Georgia ? Ha ? Pa haia n-o schimbat pa hiX cu hYgrec, mo ! Haia o schimbat sistemu cu tatu. O facut o bijuterie da guvern ca o garsonera. Mic, ca sa nu coste la intretinere...O tras apa la tate ministerela, pana s-o scurs tata coruptzia. S-apai le-o inchis. Pa unele. Care numa incasau spaga fara factura...O hadus tara de pa locu o suta pa locu unshpe...No vez mo ? Hasha va traba si la Rumania...No, vez ca tz-am dat zgura-n gura ?...

- Hapa thaci tu pirando, canu are rumanu asa vana pa fizicu lui...Ca tu vrei sa sa ramaie tara hasta far puliticieni mo ? (interveni gaborul care trasese cu urechea). Pai daca nu sa mai iasta nimic dulce da lins in borcan, tu crez ca mai intra mustele ? Tu nu vez ca hastia or furat in douaj da ani cat n-o furat tat neamu nost de can am fujit din Cashmir ?...Ca pa hastia nu-i dezvatza nime de la furat tu... Nu-l mai tat bolunzi da cap pa domnu, ca poate cumpara un inel pentu doamna...

Piranda se temu sa-l contrazica. Pentru ca de cate ori se enerva el si devenea 'rozMarin', ea devenea 'bleoMamaia' (numai la ochi si pe tot corpu) si se apuca de blestemat ca nu se mai gaseste otrava 'Verde de Paris' de cumparat.

Din cauza moralei pe care i-o facuse tiganca, Pichet intra in reactie. I se ridica brusc tensiunea ca spuma la bere si incepu sa pufaie de parca facea tractiuni cu plamanii...Simtea cum incep sa-i clantane mainile...
- Auzi fa, fire-ai a dracu cu neamu tau cu tot, daca tot esti asa 'cetita', spune-mi si mie ce recomanzi tu romanilor in situatia in care ne aflam ?

Privindu-l lung, cu o cautatura aproape filozofica, tiganca ii raspunse intr-un tarziu:
- HESTRACT DA GINGKO BILOBA !
- Extract de BINGO... ???!!! incremeni AGITATORU.
- Ho, mo ! Ca tz-o penetrat BINGO creierii mai ceva ca un lac da cianuri. Si mai zicetz ca numa noi, tzaganii, vrem bani fara sa muncim...Ham zas "Hestract da Gingko Biloba"
- Ce naiba e aia ?

Tiganca scoase de sub multitudinea de fuste multicolore (cu gesturi prevazatoare ca pentru marfa de contrabanda), o cutie de suplimente alimentare si i-o intinse:
- Ia si ceteste pa dunga la cutie !




Ginkgo Biloba la doza


"Favorizeaza circulatia sangelui la nivel cerebral...intareste memoria..."citi Pichet. "Hmmm, parca ar fi seful meu (gandi el). Si ala iti favorizeaza circulatia cerebrala (ca ti se urca sangele la cap cand il vezi)...Si iti intareste si memoria (odata ce ajungi sa-l cunosti nu il mai uiti toata viata)"...

- Pai bine fa pirando, nu inteleg...
- Cu memoria-ntarita, poate nu va uitatz istoria si-nvatzatz ceva din ea...Circulatia la cerebel poate sa va ajuta...Ca poate dupa tratament, o sa li sa suie rumanilor mintea de pa urma la cap, ca avetz nevoie cat Benga...





DAMBLARIN 

marți, 17 septembrie 2013

PATLAGICA ALPINA



Rosia Montana



Patlagica Alpina, cunoscuta mai mult dupa denumirea sa in latina (rosia montana), este o leguminoasa din categoria plantelor solanaceaelor, verisoara cu o alta planta, ce o incaseaza frecvent pana ajunge leguma: vanata. Din vremurile imemoriale ale acestui pamant, rosia montana a fost apreciata pentru culoarea ei tonica si gustul ei necrutator.

Homo sapiens arhaic traia aici in mici comunitati necolectivizate de vanatori-culegatori de fructe de padure si informatii. Acesti homo sapiens arhaici au inventat sapa si sapatul,tocmai pentru a cultiva specia salbatica de rosie montana, reusind astfel sa o si domesticeasca pe langa casa omului. Inainte ca civilizatia chineza sa fi inventat orezul iar incasii sa-l fi descoperit pe piciu ala macio, adica Maciu Piciu, inca din Quartenar, cand Pleistocenul timpuriu inca nu era precedat de Pliocen si urmat de Holocen, hominizii cu sape de lemn au terasat pantele muntilor (ce aveau sa fie cunoscuti mai apoi ca si Carpatii Occidentali). Pentru a spori sporii si productia de rosii montane la hectar, devenind exportatori fara licenta pe intregul continent. Triburile ce locuiau muntii nostri inca din epoca pietrei de plastic, au inventat o reteta locala de salata de patlagica alpina amestecata cu ulei de cocotier, pe care au numit-o 'Salata frantuzeasca montana de post'.

Un aspect, pe cat de curios pe atat de inexplicabil, a fost descoperit si neexplicat mult mai tarziu. Si anume ca, acolo unde se afla rosia montana, se afla si aur (un metal galben, pe care daca il frecai cu maneca de la pieptar, iti stralucea in fatza). De fapt exista o simbioza metalifera unica. Tufele de rosie montana cresteau numai acolo unde concentratia minereului aurifer depasea media admisa la Bursa de Valori a New York-ului.

Vestea existentei acestei trufandale unice a ajuns pana la Roma. Iar romanii, curiosi, fermecatori si cuceritori din fire, s-au napustit in muntii pe care ne place sa-i numim 'ai nostri'. Kilometri intregi de galerii sapate de romani (inca ramase intacte), ne demonstreaza ca romanii cautasera o explicatie a fenomenului. Negasind-o, au plecat dezamagiti, doar cu aurul si cu argintul.
Mai tarziu, din combinatia subterana a vagonetarilor daci cu inginerii de cariera romani si puzderia de navalitori ce s-au perindat prin galeriile de pe aici, s-au dezvoltat in acest perimetru montan, triburile de motzi. Motilor care nu aveau maniere dar aveau in schimb cai, li se spunea mocani. Motii se ocupau de oierit (ca de boierit s-au ocupat ungurii timp de 800 de ani). Oierit, adica, mulgi oaie-lapte, tunzi oaie-lana, tai oaie-carne, futi oaie-miel, pierzi oaie-lup, vinzi oaie-FISC, furi oaie-zdup, s.a.m.d...

Una dintre cele mai pretuite traditii ale localnicilor (pastrata vie pana in ziua de azi),  consta in prinderea nevestelor de par, dimineata pe stomacul gol, si aplicarea catorva procedee de full contact (ca avertisment pentru ziua in curs). Dupa care urma sorbirea cu nesatz a ceaiului de patlagica alpina. De aici au capatat nevestele alpine denumirea de 'Sotii de motz'. Cat priveste ritualul sexului la populatiile indigene, el razbate la suprafata cu usurinta, daca studiem cu atentie toponimul cu care ei descriau efectele pe termen lung ale sexului - copiii: 'motzucasi'.

In perioada dominatiei aspro-ungare, ungurii au continuat studiile botanice ale rosiei montane incepute dar nefinalizate de romani. Astfel ca intre doua mulsuri, motii se varau in galerii ca sobolanii, ca sa imbogateasca cu aurul scos din munti (care nu au fost niciodata ai nostri), aristocratia maghiara. Aurul odata scos din subteran la suprafatza cu pretul vietii si cu carca, era depozitat la poarta baronilor locali, pentru un botz de mamaliga. Pentru care adesea motii trebuiau sa cerseasca. De aici expresia 'Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta'.
Dupa ce au scapat de unguri, o scurta perioada de timp, motzii au scos aur pentru ei. Ca sa aiba de mamaliga. Apoi au venit rusii si comunistii iar ciclul istoric de diviziune a muncii si de exploatare miniera a omului de catre om a fost reluat. Tot in defavoarea motilor.

In monumentul de fatza, motii au ajuns din mari oieri de mina in mari someri de stana. Fara indemnizatie, bineinteles, ca le-a expirat mandatul de cateva generatii. Au fost obisnuiti din tata-n fiica cu mulsul extractiv. Cand galeriile le-au fost inchise, le-a mai ramas tzatza de muls. Dar si aia s-a blegit si s-a infundat, pentru ca nu mai au unde sa isi valorifice produsele traditionale, ca nu corespund standardelor europene si piatza de desfacere, canci.
Pe de alta parte, ragetele civilizatiei au ajuns pana in varful muntilor si, astfel, si motii au ajuns sa tanjeasca sa vada nationala Romaniei cum bate la fotbal nationala Ungariei. Pe un ecran de plasma cu diagonala de un metru, ultimul racnet. Ca sa poata fi si ei in pas cu lumea de la shes. Astfel ca promisiunile unor mari exploatatori (nu doar de resurse, ci si de vieti), e drog curat pentru localnici. Ce mai, ii 'tuica gi pa pruna intoarsa ge doua uari', nu alta. Motii s-au saturat de frumusetea din jurul lor, atata timp cat ea nu le ofera si surse de venit. Blocati si abandonati intr-un paradis nefiscal, ar da oricand la troc superba si istorica zona montana pe un deshert selenar, doar ca sa mai apuce si ei, in timpul vietii lor, sa se bucure de avantajele secolului XXI. Defapt, ei fac foamea nebagati in seama de atata timp incat 'Greva Foamei' la ei inseamna ca s-au oprit din rabdat si au inceput sa manance. Disperarea lor se consuma ACUM. Nu se prescrie in cincinale. Dimensiunea orizontului lor se rezuma la blidul gol de pe masa de brad si nu la anii care vor urma. Vederea lor panoramica le este obturata de vaile aurifere, unde orice semnal venit din afara este bruiat... Si cine ii poate condamna ?
Intr-o tara normala, intrata in secolul XXI, o astfel de zona defavorizata ar fi trebuit sa capteze de mult atentia guvernantilor, pentru a incerca sa-i valorifice potentialul turistic, sa ofere subventii si piatza de desfacere pentru produsele lor agroalimentare, cu prioritate. Insa doar dupa ce mediatizarea cazului a atins cote nebanuite, guvernantii nostri si-au amintit ca administrarea Muntilor Apuseni ii revine Bucurestiului si nu Budapestei. Dar de, noi suntem romani si, vorba cantecului din gura, 'noi suntem de veci aci stapani'...la la la la...

Dar peste zona aceasta pitoreasca si incremenita in timp si spatiu, in care oile inca mai rumega cu accent arhaic, s-a abatut nu o binecuvantare, ci un blestem modern.
Circula vorba ca nistre ministri neaosi de pe la noi, din guvernarile prostdecembriste, au vandut fraudulos de ilegal peste granita secrete de stat privitoare la rezervele strategice ale Romaniei, unor smecheri de talie internationala. Care s-au asociat cu scopul expres sa le beleasca motilor mielul si muntii. Complicitatea la genocidul ecologic care este pe cale sa se dezlantuie, nu le revine doar 'canadienilor' ce si-au tras un nume de inger din industria extractiva (Gabriel Resourses), ci intr-o masura mult mai mare, lupilor carpatini ce sfarteca oile mioritice de ceva veacuri - politicienii romani. Pentru ca nu stoarcerea muntilor ca pe o lamaie este neaparat problema (desi nu pot sa nu ma intreb de ce statul roman nu isi doreste sa exploateze el un zacamant atat de mare ?). Ci modul dezastruos in care a fost negociat contractul, in total dezinteres fata de interesul national si in total dispret fata de amaratii de localnici. Pentru ca dupa ce le vor fi scosi ochii cu cateva locuri de munca pe perioada catorva anisori, muntenii se vor trezi la fel de captivi intr-un mediu in care nu vor mai putea supravietui nici cat o faceau inainte. Pentru ca pe o raza de peste 100 de kilometri in jurul furunculului, viata va cheli incet dar sigur.


Pesti pe uscat

Asa zisul profit si asa zisa dezvoltare a zonei sunt net inferioare pagubei si dezastrului ce va fi lasat pana la urma in seama contribuabilului roman. Motii se vor trezi din motzait peste vreo zece ani, cand utilajele vor incepe sa se retraga, iar ei vor trebui sa schimbe caii de munte pe camile de desert. Atunci se vor trezi abandonati in cea mai mare groapa cu cacat existenta in Muntii Apuseni, iar guvernul Romaniei nu le va furniza nici macar hartia igienica in care sa-si ambaleze visele. Pardon, trebuie sa-mi cer scuze cacatului, fiindca l-am criticat pentru aspecte de care nu se face vinovat. Cacatul este un deseu environmentally friendly, biodegradabil si a carui impact asupra mediului tinde catre zero. In schimb, bulionul de metale grele in care va fi transformata rosia montana este, dupa aprecierea lui Basescu insusi, mult mai periculos pentru mediu decat insasi cianura...

Canadienii au optat pentru cea mai ieftina tehnologie de exploatare, pentru un maxim de profit. Vor rade patru munti pentru a crea un splendid lac de agrement cu cianuri, in care extraterestrii de pe Nubiru vor face salturi in adancime cu parapanta. La rubrica 'Alte atractii turistice morbide' mai putem aminti: vitzei cu doua capete, miei siamezi, caini fara stapan, pesti pe uscat, pisici fara blana, moate cu mustata, moti cu chelia pe moate si cu dintii-n buzunar, soacre bolunde, lapte bio contaminat, tuica de prune uscate cu gust de visine putrede, impachetari cu cianuri pentru bolnavii de cancer aflati in metastaza, cimitirele vesele Cianu Mare si Cianu Mic. Putem aminti chiar si programul pilot de eutanasiere a cainilor bucuresteni, prin trecerea lor in nefiinta fara slujba preoteasca si fara durere, doar prin plasarea custilor pe malul lacului Cianica, timp de doua zile.

Sol contaminat cu metale grele

Se pare ca actuala putere si-a mai adjudecat un record absolut in materie de guvernare nefasta. Avand in vedere ca in actuala Constitutie este stipulat ca Statul trebuie sa protejeze proprietatea, (desi intr-un stat cu adevarat democratic proprietatea ar trebui GARANTATA de catre Stat, nu doar protejata), putem spune ca guvernul Ponta a taiat motzul Constitutiei. Pai in momentul in care fetzi ca boul o lege care favorizeaza interesele unei companii private si permite unei companii private (indiferent care ar fi ea), sa exproprieze cetateni romani, demonstrezi ca ti mortis sa iti gravezi numele pe tablita monumentului istoric dedicat ‘Lingoului Ciufut’ !

Un vechi proverb romanesc zice ca 'Omul sfinteste locul'.
In cazul de fatza expresia 'sfinteste' traducandu-se prin: 'I-a pus Cruce' !
Sau, daca vreti o alta adaptare: 'Omul asfinteste locul'…


Seculara Rosie Montana va deveni astfel cunoscuta lumii ca 'Vanata Canadiana' sau ca 'Vrejul de Steril' …


Vrejul de Steril




Damblarin

1 Every Time I Roll The Dice



Hallo la tata lumea!


No, ca amu ni m-am intors, ca sa va zic una de gud bai…Nu ca ar hi vun bai…




De fiecare data cand dau cu zarurile, imi iese fie Heavy Metal, fie Rock, fie Blues, fie Country, fie cine mai stie ce, fie…ceva intre ele. Astazi mi-a iesit Blues-Rock!



- No, numa sa va tzinetzi bine…Bine ?

2 Every Time I Roll The Dice


No ashe drajilor, ca atata o sa va zbocotesc, 




Ca ca sa va arat ca cat va iubesc 



De numa, numa…

3 Every Time I Roll The Dice






4 Every Time I Roll The Dice








V R D dulce - amarui,

cum ii place orisicui!

5 Every Time I Roll The Dice






6 Every Time I Roll The Dice








Video Radio Damblarin e un AS

Ce da cu zarul pana-n Texas!