Cand Calul de Crom isi flutura aripa,
Gem codrii cei negri cazuti spre asfintit ;
Scanteie-n galopu-i si aprinde chiar clipa,
Caci cromul din copite-i nu a fost imblanzit.
Nici Calul Troian, nici Bourul Mitic,
Nici firul tesut din petale de cala,
Nu pot sa opreasca galopul titanic;
Caci Calul de Crom nu cunoaste zabala.
Cand tipete stranii colcaie-n noapte,
Iar focul din jar nu mai poate lupta,
De omu-i
launtric iar fiara-i in soapte,
Doar Calul de Crom te mai poate scapa.
Inalta-ti privirea spre cerul de smoala,
In ceasul de cumpana, nu te pripi ;
Caci Calul de Crom sosi-va navala,
Iar infernul cerberic se va risipi.
De pe varf de vulcan, din cutia Pandorei,
S-a nascut tainuit Calul de Crom.
Si de atunci alearga pe curcubeul Aurorei ;
Armasarul cu coama de sarma, e speranta din om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu