Sunt sigur că aţi observat
că în ultimii ani s-au dezvoltat tot mai multe reţele de tip MLM. Adică,
Multi Level Marketing. O reţetă de 'succes' din import, adusă din America. În care nivelurile piramidale concentrează la bază
nivelul cel mai scăzut al IQului, urmând ca pe măsură ce urci să întâlneşti un
IQ din ce în ce mai pervers.
O afacere care pe fundalul
foamei generealizate din România şi a lipsei locurilor de muncă, promite
sloganuri tentante ca 'propria afacere' oricui, 'câştiguri nelimitate' (decât
de propria capacitate şi implicare), 'fii propriul tău şef' cu 'program
flexibil', etc, etc...
Aţi observat că aceşti
furnizori nu te inundă cu oferte din coşul minim de consum, cu produse de
strictă necesitate, ci cu inutilităţi drăguţe dar scumpuţe. Care să îţi flateze
sentimentul de falsă apartenenţă la 'lumea bună'.
În esenţă, ca să ai succes
în această afacere, trebuie să te naşti cu câteva defecte, care în branşa
vânzărilor directe pierd 'd'-ul atât de apreciat şi devin efecte. Pentru că
trebuie să convingi pe cât mai mulţi, fie să cumpere produsele firmei, fie să
devină la rândul lor furnizori. Iar
pentru asta ai nevoie de câteva atuuri, după cum spuneam, cum ar fi:
puterea de convingere care să învingă raţiunea ascultătorului, decodificarea
limbajului trupului şi arta conversaţiei versatile care, dacă nu reuşeşte să
manipuleze atenţia din prima, cel puţin să-l zăpăcească pe interlocutor prin
învăluire, distrugându-i sistemul defensiv şi, nu în ultimul rând, trebuie să
fii un fin observator al naturii umane, având o înclinaţie înnăscută spre
psihologia aplicată. Plus, să fie fericitul deţinător al unui mare caracter,
capabil să ia decizii dificile în favoarea sa, fără să dea dovadă de
slăbiciune, vizavi de posibilele efecte catastrofale produse ţintei. Pentru ca
să poţi depista dintr-o simplă aruncare de privire potenţiala victimă şi apoi
să o poţi exploata cu tupeu rafinat.
Veţi zice că românul e nativ la treaba asta, că doar
veşnicia şi poezia s-au născut la sat. În România. Iar eu nu vă pot contrazice.
Unii ar afirma că acestea
sunt atuurile unui escroc talentat. Dar eu nu afirm aşa ceva. Fiindcă cunosc o
mulţime de cunoştinţe care s-ar supăra dacă ar afla ce sunt...
oooOOOooo
Marc era un furnizor precoce
şi veşnic debutant, cu ticuri faciale şi o respiraţie hiperventilată ce trăda o
tensiune internă aproape constantă şi un stres profesional nedisimulat. Pentru
că nu reuşise de şase luni nici să vândă vreun produs şi nici să corupă vreo
persoană umană. Dar disperarea continua să-l mâne-n luptă, în timp ce gândirea
pozitivă debordantă îl vâra în tot felul de situaţii limită. Ca atunci când i-a
spus unui potenţial client (care aflase că are cancer în ultimul episod), să
gândească pozitiv şi să privească partea bună a lucrurilor. Şi anume, că va
slăbi. Nevasta ăluia i-a altoit un polonic după ceafă de a rămas bietul Marc cu
un torticolis lateral, de nu a putut roti gâtul aproape o lună.
Marc se considera un spirit
întreprinzător înnăscut, un geniu neînţeles de societate, 'duhul din lampă'.
Pardon, din veioază. Pentru că el era un spirit modern. Dar era marcat de
câteva tabieturi antice. Când intra dimineaţa la veceu, stătea cu laptopul pe
genunchi atât de mult încât le spunea 'Noapte Bună' restului familiei. De Paşte
nu voia să audă de drob de miel, ci doar de şniţel de porc cu urdă de capră. Noaptea, Marc se foia şi
pedala frenetic, de parcă ar fi avut un dinam între buci, cu care alimenta
veioza din surse proprii, ca să nu consume curent din reţea. Înota leoarcă
printre cearşafuri de parcă era campion de nataţie, în căutarea de noi
introduceri şi strategii de marketing, de noi potenţiali furnizori, care să-i
lărgească echipa şi să-i aducă venit. Pentru că pe membrii familiei (cu cei din
cimitir cu tot), îi epuizase de mult. Prietenii şi cunoscuţii îşi schimbaseră
toţi numerele de telefon, ca să scape de el. Dacă îl vedeau că se apropie de ei
din capătul vagonului, săreau din tren, din mers. Deci, pe cine mama dracului
mai putea încerca să convingă să devină milionar ? ... Apoi intra nevastă-sa în
cameră şi începea să-i facă masaj la perucă până-i adormea chelia împăcată.
Altfel nu putea adormi nici ea, din cauza că bătea patul în perete. Că altceva
nu mai putea spera să facă împreună, din cauză că el era pierdut în strategii
de marketing din care nu se mai putea smulge, iar acul lui fertil devenise de
mult steril, din lipsă de aţă. Îşi mai amintea
câteodată cu nostalgie de tinereţea lor, când el o curta seara,
căţărându-se pe funia de usturoi până la balconul ei...Dar, între timp, toată
durerea lui psihică generată de eşecul profesional multi level, se cumulase în
cinism. Şi a ajuns marcat iremediabil de futilitatea vieţii, considerându-se
futilizat de când a aflat că s-a născut...
Marc intră la parterul
sordidului bloc şi bătu la prima uşă de culoarea untului, culoare ce avea
consistenţa unturii şi era întinsă pe toată uşa. Din spatele uşii se auzeau
plânsete de copii şi vânzoleală casnică. Apăru un ochi de sticlă pe gaura unde
ar fi trebuit să fie vizorul şi după ce dădu banda adezivă deoparte,ciobul se
holbă inutil la el.
Marc: - Permiteţi-mi să mă
prezint: mă numesc Marc ETING şi lucrez pentru o prestigioasă firmă britanică,
numită MLF. Multi Level Fraiering. Venim în sprijinul cetăţenilor cu oferte
dintre cele mai diverse şi utile. Pot intra să vi le prezint ?
Uşa se deschise şi Marc ieşi
înăuntru. Holul de la intrare era mic şi igrasios. Deasupra întrerupătorului
era un tablou minune. De câte ori treceai mâna prin faţa lui se schimba
peisajul. Pentru că pe sub sticla tabloului pătrunsese o colonie de gândaci ce
se speriau la orice mişcare. Oglinda de pe peretele alăturat te reda cu pistrui
şi dinţi gălbejiţi. Defect din fabricaţie. Nu fusese livrată cu detergent cu
tot. În sufragerie se aflau două fetiţe şi un băieţel, de vârsta gradiniţei,
care îşi purtau mucii sub formă de maieu. La vederea bidiviului îmbrăcat la
costum cu patru ace plus umeraşul, cu haină gri mamaia, pantaloni bleumarin de
Voroneţ, şosete înroşite de atâta purtat în pantofi din imitaţie maro cu vârf
şpiţat italieneşte, cu cravată culoarea flăcării violet şi un diplomat din
rafie multicoloră atârnat pe umăr, amuţiră din scâncit. Cleandru, zis Cili ( că
îi ieşeau limbricii prin pori ca la speciile abisale), îi făcu semn să se aşeze
pe un scaun din lemn cu aspect de travertin ( cu găurile făcute de carii la
faţadă). Scaunul avea trei picioare, deşi în proiect avusese patru.
Cili: - Vă ascult, domnu !
Cili era de meserie tâmp.
Tâmplar. Dar pierduse simţul lemnului de mult. Apoi mai avusese ceva activităţi
ferme. De porci. Dar după ce porcii au
fost sacrificaţi pe altarul bunăstării umane, fermele s-au închis. În prezent
este liber cugetător. Nevasta îi murise de câteva luni de TeBeCeu. Alesese
tuberculoza în locul cancerului de pe pachetele de ţigări, că zicea ea că
plămânul e un organ mai de doamne ajută, decât ovarele şi poate apucă sa fumeze
mai mult. De la moartea ei Cili rămase singur, cu cei trei copii sub prag. Sub
pragul sărăciei.
Marc: - Domnul...?
Cili: - Cili !
Marc: - Perfect. Domnule
Cili, v-aş ieşi în întâmpinare cu un decantor de incantaţii. Am
observat că aveti robinetul rubiniu, pardon, ruginit am vrut să spun. Iar acest decantor...
Cili: - Apa de la robinet
ne-au tăiat-o demult. Aducem apă cu bidoanele de la cişmeaua de pe deal.
Marc: - Sigur, sunteţi un
bun întreprinzător şi aţi găsit soluţia proprie. Bravo. Foarte bine. Atunci aş
putea să vă recomand un set de medicamente de dat sub braţ, care alungă muştele
şi ţânţarii. Poate şi soţia ar fi interesată...?
Cili: - O murit, dă-o
dracului. Că o fost unguroaică şi mai şi fuma ca un turc...
Marc: - Vă rog mult domnule
Cili, nu fiţi şovin. Aţi văzut că nici în Senat nu se mai acceptă nici o formă
de şovinism. De aceea nu i-au ridicat imunitatea lui Şova...În ziua de azi nici
nu mă mai mir. Doar mă las miruit...Deci, vă interesează produsul ?
Cili: - Io nu mă dau sub
braţ, că mă gâdilă.
Marc: - Atunci, poate nişte
produse naturiste din plante...
Cili: - Doar nu ştevie şi
urzici mâncăm tătă zâua ? ... Doamne bate-le...
Marc: - Ştiu exact ce vă
trebuie la maieul ăsta cu implanturi. Că uite cum vă iese părul prin el, de
parcă e solar pentru răsaduri. Cum vă puteţi prezenta cu tot părul ăsta pe
dumneavoastră la un interviu pentru un job ? Nici nu cred că ar încăpea tot
într-un CV ! Am aşadar pentru dumneavoastră o mică maşină de tuns gazonul de pe
spate, o adevărată bijuterie de tehnologie miniaturală, care epilează-n
profunzime...
Cili: - Io nu mă epilează,
că după aia mi-i frig !
Marc realiză că deşi Cili
era un individ redus, nu era totuşi
lipsit de voinţa şi hotărârea de a spune nu. Cili, de fapt, era un om dintr-o
bucată. I se calcifiase coloana şi nu se mai putea roti pe segmente, ci cu
toată bucata.
Ţâncii începură să
scâncească din nou de foame. Pe acorduri şi armonii medievale.
Marc: - Dar de ce plâng
micuţii ? ( întrebă Marc, disperat că nu găsea o
breşă în sistemul defensiv al tâmpului).
Cili: - Ce să facă şi ei
săracii. Dacă le lipsesc plinurile şi îs plini de lipsuri...
Marc îşi aminti că la
seminariile unde se predau tehnici de prostit masele, au afirmat la un moment
dat că dacă victima ţintită în colimator nu dă semne că ar avea o nevoie
specifică, atunci îi poţi crea tu una şi apoi te oferi să i-o satisfaci.
Marc: - Cred că am găsit în
sfârşit produsul care vine în întâmpinarea nevoilor specifice familiei
dumneavoastră ( îşi începu Marc cu emoţie reţinută dizertaţia, urmând să ridice
gradat nivelul de captare a atenţiei, pentru ca la momentul oportun să-l
fulgere pe Cili cu lovitura de graţie). Iată, am aici un aparat minune, care nu
ar trebui să lipsească din nici o casă. Este un produs din gama Dildo, cu cablu
şi baterii incluse. Este de sorginte
coreană. Uitaţi, scrie aici pe etichetă: "Pily Mon Kupi Lal' Ung A".
De câte ori dumneavoastră... dar în special copiii, când încep să plângă,
apăsaţi pe butonul ăsta şi introduceţi capul acesta vibrator în buricul
pacientului. Datorită vibraţiilor calibrate special pentru ţesuturile moi şi
umede, acest aparat numit Dildo, îl va determina pe copil să se oprească din
ceea ce făcea în momentul respectiv, colici, balonări, etc, etc...
Cili: - Păi ştiţi...
Marc: - Vă rod să nu mă
întrerupeţi, fiindcă nu am menţionat cel mai avantajos aspect, de care sunt
convins că aveti nevoie şi veţi fi atras. De câte ori copiii încep să plângă de
foame, acţionaţi butonul de aici şi apoi introduceţi-l cu delicateţe în buricul
copilului. Senzaţia plăcută, de excitare cutanată, va induce copilului un somn
dulce, care îl va face să nu mai plângă şi să adoarmă uitând de foame.
Ochii lui Cili tresăriră
pentru prima dată.
Cili: - Da, da nu am bani
nici de pită şi chirie...
Marc: - Ăsta nu este un
impediment real. Pentru că am să vă fac un plan de rate pe şase luni, în care
dumneavoastră puteţi folosi aparatul fără să plătiţi. Cu două luni de graţie.
Luna a şaptea şi a opta...
Cili se repezi la pat şi
după ce puse pe fugă şoarecii cuibăriţi în plapumă, ridică salteaua şi scoase
banii primiţi ca primă de înmormântare de la primărie. După ce semnă actele şi
Marc plecă frecându-şi mâinile cu satisfacţie, Cili încercă minunea pe buricul
lui. Înainte să-l apuce diareea de la vibratul maţelor pline cu verdeţuri
naturiste, aruncă o privire încărcată de duioşie părintească către copii.
Cili: - Măcar ştiu că nu o
să-i mai aud plângând...
Damblarin
