- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

joi, 26 martie 2015

MULTI LEVEL MARKETING








Sunt sigur că aţi observat că în ultimii ani s-au dezvoltat tot mai multe reţele de tip MLM. Adică, Multi Level Marketing. O reţetă de 'succes' din import, adusă din America. În care nivelurile piramidale concentrează la bază nivelul cel mai scăzut al IQului, urmând ca pe măsură ce urci să întâlneşti un IQ din ce în ce mai pervers.

O afacere care pe fundalul foamei generealizate din România şi a lipsei locurilor de muncă, promite sloganuri tentante ca 'propria afacere' oricui, 'câştiguri nelimitate' (decât de propria capacitate şi implicare), 'fii propriul tău şef' cu 'program flexibil', etc, etc...

Aţi observat că aceşti furnizori nu te inundă cu oferte din coşul minim de consum, cu produse de strictă necesitate, ci cu inutilităţi drăguţe dar scumpuţe. Care să îţi flateze sentimentul de falsă apartenenţă la 'lumea bună'.

În esenţă, ca să ai succes în această afacere, trebuie să te naşti cu câteva defecte, care în branşa vânzărilor directe pierd 'd'-ul atât de apreciat şi devin efecte. Pentru că trebuie să convingi pe cât mai mulţi, fie să cumpere produsele firmei, fie să devină la rândul lor furnizori. Iar  pentru asta ai nevoie de câteva atuuri, după cum spuneam, cum ar fi: puterea de convingere care să învingă raţiunea ascultătorului, decodificarea limbajului trupului şi arta conversaţiei versatile care, dacă nu reuşeşte să manipuleze atenţia din prima, cel puţin să-l zăpăcească pe interlocutor prin învăluire, distrugându-i sistemul defensiv şi, nu în ultimul rând, trebuie să fii un fin observator al naturii umane, având o înclinaţie înnăscută spre psihologia aplicată. Plus, să fie fericitul deţinător al unui mare caracter, capabil să ia decizii dificile în favoarea sa, fără să dea dovadă de slăbiciune, vizavi de posibilele efecte catastrofale produse ţintei. Pentru ca să poţi depista dintr-o simplă aruncare de privire potenţiala victimă şi apoi să o poţi exploata cu tupeu rafinat.

Veţi zice  că românul e nativ la treaba asta, că doar veşnicia şi poezia s-au născut la sat. În România. Iar eu nu vă pot contrazice.

Unii ar afirma că acestea sunt atuurile unui escroc talentat. Dar eu nu afirm aşa ceva. Fiindcă cunosc o mulţime de cunoştinţe care s-ar supăra dacă ar afla ce sunt...

oooOOOooo

Marc era un furnizor precoce şi veşnic debutant, cu ticuri faciale şi o respiraţie hiperventilată ce trăda o tensiune internă aproape constantă şi un stres profesional nedisimulat. Pentru că nu reuşise de şase luni nici să vândă vreun produs şi nici să corupă vreo persoană umană. Dar disperarea continua să-l mâne-n luptă, în timp ce gândirea pozitivă debordantă îl vâra în tot felul de situaţii limită. Ca atunci când i-a spus unui potenţial client (care aflase că are cancer în ultimul episod), să gândească pozitiv şi să privească partea bună a lucrurilor. Şi anume, că va slăbi. Nevasta ăluia i-a altoit un polonic după ceafă de a rămas bietul Marc cu un torticolis lateral, de nu a putut roti gâtul aproape o lună.
Marc se considera un spirit întreprinzător înnăscut, un geniu neînţeles de societate, 'duhul din lampă'. Pardon, din veioază. Pentru că el era un spirit modern. Dar era marcat de câteva tabieturi antice. Când intra dimineaţa la veceu, stătea cu laptopul pe genunchi atât de mult încât le spunea 'Noapte Bună' restului familiei. De Paşte nu voia să audă de drob de miel, ci doar de şniţel de porc  cu urdă de capră. Noaptea, Marc se foia şi pedala frenetic, de parcă ar fi avut un dinam între buci, cu care alimenta veioza din surse proprii, ca să nu consume curent din reţea. Înota leoarcă printre cearşafuri de parcă era campion de nataţie, în căutarea de noi introduceri şi strategii de marketing, de noi potenţiali furnizori, care să-i lărgească echipa şi să-i aducă venit. Pentru că pe membrii familiei (cu cei din cimitir cu tot), îi epuizase de mult. Prietenii şi cunoscuţii îşi schimbaseră toţi numerele de telefon, ca să scape de el. Dacă îl vedeau că se apropie de ei din capătul vagonului, săreau din tren, din mers. Deci, pe cine mama dracului mai putea încerca să convingă să devină milionar ? ... Apoi intra nevastă-sa în cameră şi începea să-i facă masaj la perucă până-i adormea chelia împăcată. Altfel nu putea adormi nici ea, din cauza că bătea patul în perete. Că altceva nu mai putea spera să facă împreună, din cauză că el era pierdut în strategii de marketing din care nu se mai putea smulge, iar acul lui fertil devenise de mult steril, din lipsă de aţă. Îşi mai amintea  câteodată cu nostalgie de tinereţea lor, când el o curta seara, căţărându-se pe funia de usturoi până la balconul ei...Dar, între timp, toată durerea lui psihică generată de eşecul profesional multi level, se cumulase în cinism. Şi a ajuns marcat iremediabil de futilitatea vieţii, considerându-se futilizat de când a aflat că s-a născut...


Marc intră la parterul sordidului bloc şi bătu la prima uşă de culoarea untului, culoare ce avea consistenţa unturii şi era întinsă pe toată uşa. Din spatele uşii se auzeau plânsete de copii şi vânzoleală casnică. Apăru un ochi de sticlă pe gaura unde ar fi trebuit să fie vizorul şi după ce dădu banda adezivă deoparte,ciobul se holbă inutil la el.
Marc: - Permiteţi-mi să mă prezint: mă numesc Marc ETING şi lucrez pentru o prestigioasă firmă britanică, numită MLF. Multi Level Fraiering. Venim în sprijinul cetăţenilor cu oferte dintre cele mai diverse şi utile. Pot intra să vi le prezint ?

Uşa se deschise şi Marc ieşi înăuntru. Holul de la intrare era mic şi igrasios. Deasupra întrerupătorului era un tablou minune. De câte ori treceai mâna prin faţa lui se schimba peisajul. Pentru că pe sub sticla tabloului pătrunsese o colonie de gândaci ce se speriau la orice mişcare. Oglinda de pe peretele alăturat te reda cu pistrui şi dinţi gălbejiţi. Defect din fabricaţie. Nu fusese livrată cu detergent cu tot. În sufragerie se aflau două fetiţe şi un băieţel, de vârsta gradiniţei, care îşi purtau mucii sub formă de maieu. La vederea bidiviului îmbrăcat la costum cu patru ace plus umeraşul, cu haină gri mamaia, pantaloni bleumarin de Voroneţ, şosete înroşite de atâta purtat în pantofi din imitaţie maro cu vârf şpiţat italieneşte, cu cravată culoarea flăcării violet şi un diplomat din rafie multicoloră atârnat pe umăr, amuţiră din scâncit. Cleandru, zis Cili ( că îi ieşeau limbricii prin pori ca la speciile abisale), îi făcu semn să se aşeze pe un scaun din lemn cu aspect de travertin ( cu găurile făcute de carii la faţadă). Scaunul avea trei picioare, deşi în proiect avusese patru.
Cili: - Vă ascult, domnu !

Cili era de meserie tâmp. Tâmplar. Dar pierduse simţul lemnului de mult. Apoi mai avusese ceva activităţi ferme. De porci.  Dar după ce porcii au fost sacrificaţi pe altarul bunăstării umane, fermele s-au închis. În prezent este liber cugetător. Nevasta îi murise de câteva luni de TeBeCeu. Alesese tuberculoza în locul cancerului de pe pachetele de ţigări, că zicea ea că plămânul e un organ mai de doamne ajută, decât ovarele şi poate apucă sa fumeze mai mult. De la moartea ei Cili rămase singur, cu cei trei copii sub prag. Sub pragul sărăciei.
Marc: - Domnul...?
Cili: - Cili !
Marc: - Perfect. Domnule Cili, v-aş ieşi în întâmpinare cu un decantor de incantaţii. Am observat că aveti robinetul rubiniu, pardon, ruginit am vrut să spun. Iar acest decantor...
Cili: - Apa de la robinet ne-au tăiat-o demult. Aducem apă cu bidoanele de la cişmeaua de pe deal.
Marc: - Sigur, sunteţi un bun întreprinzător şi aţi găsit soluţia proprie. Bravo. Foarte bine. Atunci aş putea să vă recomand un set de medicamente de dat sub braţ, care alungă muştele şi ţânţarii. Poate şi soţia ar fi interesată...?
Cili: - O murit, dă-o dracului. Că o fost unguroaică şi mai şi fuma ca un turc...
Marc: - Vă rog mult domnule Cili, nu fiţi şovin. Aţi văzut că nici în Senat nu se mai acceptă nici o formă de şovinism. De aceea nu i-au ridicat imunitatea lui Şova...În ziua de azi nici nu mă mai mir. Doar mă las miruit...Deci, vă interesează produsul ?
Cili: - Io nu mă dau sub braţ, că mă gâdilă.
Marc: - Atunci, poate nişte produse  naturiste din plante...
Cili: - Doar nu ştevie şi urzici mâncăm tătă zâua ? ... Doamne bate-le...
Marc: - Ştiu exact ce vă trebuie la maieul ăsta cu implanturi. Că uite cum vă iese părul prin el, de parcă e solar pentru răsaduri. Cum vă puteţi prezenta cu tot părul ăsta pe dumneavoastră la un interviu pentru un job ? Nici nu cred că ar încăpea tot într-un CV ! Am aşadar pentru dumneavoastră o mică maşină de tuns gazonul de pe spate, o adevărată bijuterie de tehnologie miniaturală, care epilează-n profunzime...
Cili: - Io nu mă epilează, că după aia mi-i frig !
Marc realiză că deşi Cili era un  individ redus, nu era totuşi lipsit de voinţa şi hotărârea de a spune nu. Cili, de fapt, era un om dintr-o bucată. I se calcifiase coloana şi nu se mai putea roti pe segmente, ci cu toată bucata.
Ţâncii începură să scâncească din nou de foame. Pe acorduri şi armonii medievale.
Marc: - Dar de ce plâng micuţii ? ( întrebă Marc, disperat că nu găsea o breşă în sistemul defensiv al tâmpului).
Cili: - Ce să facă şi ei săracii. Dacă le lipsesc plinurile şi îs plini de lipsuri...

Marc îşi aminti că la seminariile unde se predau tehnici de prostit masele, au afirmat la un moment dat că dacă victima ţintită în colimator nu dă semne că ar avea o nevoie specifică, atunci îi poţi crea tu una şi apoi te oferi să i-o satisfaci.
Marc: - Cred că am găsit în sfârşit produsul care vine în întâmpinarea nevoilor specifice familiei dumneavoastră ( îşi începu Marc cu emoţie reţinută dizertaţia, urmând să ridice gradat nivelul de captare a atenţiei, pentru ca la momentul oportun să-l fulgere pe Cili cu lovitura de graţie). Iată, am aici un aparat minune, care nu ar trebui să lipsească din nici o casă. Este un produs din gama Dildo, cu cablu şi  baterii incluse. Este de sorginte coreană. Uitaţi, scrie aici pe etichetă: "Pily Mon Kupi Lal' Ung A". De câte ori dumneavoastră... dar în special copiii, când încep să plângă, apăsaţi pe butonul ăsta şi introduceţi capul acesta vibrator în buricul pacientului. Datorită vibraţiilor calibrate special pentru ţesuturile moi şi umede, acest aparat numit Dildo, îl va determina pe copil să se oprească din ceea ce făcea în momentul respectiv, colici, balonări, etc, etc...
Cili: - Păi ştiţi...
Marc: - Vă rod să nu mă întrerupeţi, fiindcă nu am menţionat cel mai avantajos aspect, de care sunt convins că aveti nevoie şi veţi fi atras. De câte ori copiii încep să plângă de foame, acţionaţi butonul de aici şi apoi introduceţi-l cu delicateţe în buricul copilului. Senzaţia plăcută, de excitare cutanată, va induce copilului un somn dulce, care îl va face să nu mai plângă şi să adoarmă uitând de foame.

Ochii lui Cili tresăriră pentru prima dată.
Cili: - Da, da nu am bani nici de pită şi chirie...
Marc: - Ăsta nu este un impediment real. Pentru că am să vă fac un plan de rate pe şase luni, în care dumneavoastră puteţi folosi aparatul fără să plătiţi. Cu două luni de graţie. Luna a şaptea şi a opta...

Cili se repezi la pat şi după ce puse pe fugă şoarecii cuibăriţi în plapumă, ridică salteaua şi scoase banii primiţi ca primă de înmormântare de la primărie. După ce semnă actele şi Marc plecă frecându-şi mâinile cu satisfacţie, Cili încercă minunea pe buricul lui. Înainte să-l apuce diareea de la vibratul maţelor pline cu verdeţuri naturiste, aruncă o privire încărcată de duioşie părintească către copii.
Cili: - Măcar ştiu că nu o să-i mai aud plângând...



Damblarin



Niciun comentariu: