Cică, în viitorul imediat mediu şi lung, şansele ca
un est european să găsească un loc de muncă în Occident, nu se vor mai măsura şi exprima în micron, ci
în Macron.
Asta a devenit limpede ca berea maturată, după
vizita pontificală a proaspătului preşedinte francez, la Bucureşti, care a
împărțit cu această memorabilă ocazie cruci pe post de promisiuni.
Delegația franceză a adus în turneul est-european un
Macron capabil să livreze încărcătura nucleară a mesajului său diplomatic
direct la țintă, în timp ce reuşeşte să rămână în acelaşi timp carismatic,
simpatic dar franc. Normal. E franc.Ez...
Pe de altă parte, delegația gazdă de la Bucureşti a
fost pestriță, zgomotoasă şi euforică, fără să ştie de ce. Premierul român
umbla cu țesutul inflamat şi risipea cu uşurință superlativele, în timp ce
păşea ca pe bigudiuri. Avea standarde foarte joase, de aceea risipea el cu
uşurință superlativele. Pentru el, ceea ce se apropia de nivelul mediu era
catalogat drept 'extraordinar de foarte culmea!'...
La întâmpinarea delegației franceze pe platoul din
fața Vilei Lac1, vrând să pozeze în lider, a afirmat că, în această clipă
istorică, cocoşul galic tocmai întâlneşte oaia carpatină, care a distrus flota
rusească la Bosfor...
Vrând să impresioneze delegația franceză şi vrând să
pară un profesionist intelectual, primul ministru român de externe ( fiindcă el
era extern pe orice subiect intern şi invers), a strigat către un zugrav ce
vopsea gardul de sârmă de pe schelă:
- Băăăh, mai bagă nişte diletant în vopseaua aia !
oo0O0oo
Macron: - Franța salută pe sora sa mai mică România
şi poporul frate, român şi francofon deopotrivă. Vreau să salut actuala clasă
politică românească ( de al cărui specific vreau eu să curăț clasa politică
franțuzească, ca să reintroducem moralitatea în politică) şi să o felicit în
acelaşi timp pentru auto-exterminarea națională în care s-a angajat, pe căi
paşnice...
Mă aflu aici pentru a vă reaminti că...frate ca
frate, da' brânza franțuzească e pe bani!
Uii, je sui dacor că francezii noştri au devenit leneşi
şi atât de retardați că pleacă în concediu în Insulele Maladive şi îşi iau
mânecile pe dos, dacă nu-i ajută nimeni. Uii, je sui dacor că drepturile
sindicale au ajuns aberante, că patronatele se plâng că forța de muncă
franțuzească pretinde nişte costuri care îi fac să nu mai fie competitivi la
nivel international. Uii, je sui dacor că pe fondul ăsta al crizei economice
generalizate, rămâne pe piață doar cel care reuşeşte să producă cu cele mai
mici costuri. Şi, ca atare, muncitorul român, care dă din mâini ca înecatu
pentru un pat pliant în vreun demisol cu igrasie sau vreo mansardă neizolată şi
bagă ca Migu în picaj, doişpe - şaişpe ore pe zi, pentru un carton de pişoarcă de bere, țigări şi
conserve de şoricei tocați pentru pisici ( pentru că vede prețul mai mic şi nu
înțelege ce scrie pe etichetă)…fără niciun sindicat în spate... ei bine, je sui
dacor că este o mină de aur pentru orice antreprenor sau angajator din Franța.
Dar, cei care votează contează pentru cei ce
decontează, politic! Se comsa! Se la vii!
Pentru a corecta acest dumping social generat de
forța de muncă ieftină din est pe piața
muncii din vest, vom modifica legislația europeană în vigoare. Vom creea
facilități atractive pentru tinerii cu studii superioare ( că voi şi aşa nu
ştiți ce să faceți cu ei), dar vom înăsprii legislația pentru forța de muncă
slab sau deloc calificată, detaşată periodic.
Întorcându-se către prim ministrul României,
Emmanuel se răsti nițel la el:
- Domnule prim ministru, aveți idee ce efect social
creează muncitorii români detaşați în Franţa?
Şeful Executivului român s-a speriat şi a scăpat un
bemol (de la fasolea din micul dejun cu ceapă). Apoi, din pieptul păros
cârlionțat al prim ministrului scăpă cu scârțâit fâsâit, o slovă, ca un râgâit
balcanic cu aromă mioritică autentică:
- Da, împing social!
Prezent cu orice ocazie oficială pe post de 'Backing
Vocals' ( sau 'Cor de Taici', dacă preferați), Preafericitul Daniel încercă să
scape de muştele ce roiau în jurul turbanului său clerical, prefăcându-se că
livrează o cruce cu buget redus şi iz de stânga celor prezenți dar absenți, în
timp ce intonă o dumnezeire pe ritm de blues bizantin, întru pomenirea tuturor
detaşaților români din toate timpurile, de acu şi pururea în vecii
vecilor...Amin!
După ce delegația franceză decolă spre orizonturi
mai calde, Macron se întoarse către consilierul Nicolas Jegou şi, cu un zâmbet
sarcastic ce i se agățase de colțul gurii stângi ca o pendulă de ceas cu cuc,
grăii cu un rrrârrrâit franțuzesc:
- Ai reținut care a fost unica concluzie pe care a
tras-o premierul vizavi de diaspora românească?
Jegou - Da, împing social!
Damblarin
