1 TORT, 2 TORTURI SI 3 COFETARI

'Chirurgul' (nume conspirativ), provenea dintr-o familie care o dadeau la intors. Pana pe la vreo 55-60 de grade, de facea margele. Apoi deveneau tragatori de elita. La masea. Il plasasera de mic la o casa de copii ca ei sa poata bea. De la varsta frageda, Chirurgului ii placea sa chinuie tot felul de insecte, delectandu-se cu spasmele lor. Apoi, cand a mai crescut, scufunda broastele in acid sulfuric, dadea pasarile de curte cu smoala si apoi le aprindea de vii. Pe la varsta adolescentzei trecuse la belirea cainilor si pisicilor, de vii. Si apoi le dadea drumul la muschiuletul gol. Sau chiar disecati pana la os, lasandu-i sa alerge cu fibrele musculare atarnand zdrentuite. In ultimul an al celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fusese copil de trupa. O data cu terminarea razboiului ramasese pe strazi. Strazi care incepeau sa se transforme in 'Drumurile Socialismului'. Fura prin trenuri si prin gari. Asa l-a cunoscut pe Ceausescu. Intr-o celula de puscarie, ca detinuti de drept comun. Sau, 'gainari' cum li se mai spunea. La fel ca si Ceausescu, Chirurgul era tanar, dornic de afirmare, dar fara sa aiba prea multe de oferit societatii. Anii de dupa razboi au fost marcati de invazia ruseasca si impunerea fortata a comunismului. Toti proscrisii oportunisti ai societatii au inteles ca pentru ei, inafara comunismului, nu existau prea multe sanse de reusita in societate. Asa ca, un individ cu inclinatiile Chirurgului a ajuns sa imbratiseze comunismul ca pe religia blestematilor, mai mult din considerente pragmatice decat din convingeri ideologice.

'Calaul' (nume conspirativ), fugise de acasa de la varsta de 9 ani, traind prin mahalalele Bucurestiului si devenind un bataus notoriu. Avea un temperament coleric. Pana se calma adversarul o data, el se enerva de doua ori. La varsta de 12 ani a revenit acasa, in sat, cerandu-i lui taica-so sa vanda jumatate din oi si sa-i dea partea lui. Dupa o cearta ca in mahala, taica-so i-a articulat un ciomag ciobanesc intre cuculbai de l-a apucat durerea-n ecouri. Cand si-a suflat nasul a ametit. Apoi, ce credeti ca i-a trecut prin cap lui taica-so ? Toporul Calaului de 12 ani. La tribunal a raspuns ca a vrut sa vada cum ii sta la taica cu carare pe mijloc. In puscarie comunistii l-au racolat, promitandu-i o eliberare prematura. S-a imbarbatat dupa 18 ani si a devenit astfel un adult de tipul 'Omului Nou'.

'Cioclu' (nume conspirativ), crescuse langa o morga a spitalului, fiind copilul care fugea sa le cumpere tigari medicilor care faceau autopsiile, iar acestia il lasau sa se joace printre carcase, recipiente cu organe si formol. Ii placea sa deseneze zvastica cu degetul inmuiat in sange, pe dusumea sau pe pereti. Intr-o zi, unul dintre doctori l-a intrebat:

"- Daca iti place atat de mult roshul, de ce nu te faci comunist ?"

Cioclul nu stia ce inseamna comunism la vremea aceea. Dar dupa cativa ani a aflat. Cu o deosebita satisfactie. Pentru ca cei care l-au scos din inchisoare (fiindca transhase ca pe porc o batrana paralizata la pat, dintr-un sat prapadit si o casa izolata), au fost comunistii.

Chirurgul, Calaul si Cioclu, aveau toti trei, doua lucruri in comun: Carnetul de comunist si sadismul innascut. Partidul Comunist Roman si 'Siguranta' (care din '48 avea sa se numeasca 'Securitatea'), considera oamenii ca ei fiind mana cereasca. Pentru ca la cati dusmani de clasa avea Partidul, oamenii ca ei erau o mana de lucru specializata si extrem de necesara. Asa se face ca au fost scosi din inchisori, reabilitati, li s-au fabricat diplome de 4 clase (cu doua mai mult ca trenul). Si au fost avansati pe linie de partid la niveluri superioare, spre noi culmi de progres si civilizatie. Aveau intotdeauna categoria maxima la locul unde figurau ca angajati. Dar grosul banilor veneau de pe alt stat de plata, ce nu se afla in evidentele civile. Indiferent de ceea ce scria pe cartea de munca, specializarea lor opera la un cu totul alt nivel. De la spitalele de pshihiatrie si pana la temuta Jilava, de la penitenciarul de maxima securitate de la Aiud si pana la lagarul de munca silnica de la Periprava, cei trei devenisera un grup de elita, un buchet de bice, printre tortionarii regimului. Se laudau zgomotos la fiecare bauta tinuta la cantinele de protocol ale Partidului, cu ingeniozitatea si gustul rafinat de care dadeau dovada in arta torturii mioritice. Devenisera atat de dependenti de orgasmul mental pe care torturarea si uciderea victimelor l-il oferea, incat ar fi fost capabili sa lucreze fara sa fie platiti. Conform propriilor definitii, ei nu se ocupau de torturi cu accentul pe 'u', ci de torturi cu accentul pe 'o'. Fiindca pentru ei, meseria de tortionar era una dulce, pretinzand talent in aceeasi masura cu cea a unui renumit cofetar. Chiar daca produsul lor nu putea fi savurat si apreciat de publicul larg, ci doar de ei si de minoritatea aflata la putere. Asa au ajuns sa fie porecliti 'COFETARII'.

Cofetarii torturau si ucideau in primul rand de placere si mai apoi din ratiuni de partid. Din necesitate. Poate tocmai de aceea ajunsesera atat de renumiti in randul celorlalti tortionari, care erau simpli macelari platiti la norma, nu artisti ai durerii si groazei ca ei.

Paradoxal, daca in calitate de dizident, detinut politic sau pur si simplu un intelectual cu potential sau un fruntas al satului, erau repartizati pentru stoarcerea de informatii si apoi pentru executie, Cofetarilor, acest lucru reprezenta o recunoastere tacita a calibrului victimei in ochii regimului. Respect, daca vreti. Pe de alta parte, notorietatea Cofetarilor ajunsese atat de bine cotata la bursa Directiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne incat, ofiterii de Securitate ce le aveau cu semnul intrebarii, ajunsesera sa-i ameninte pe cei carora le puneau veioza-n ochi, ca daca nu coopereaza si nu ofera informatiile cerute, vor fi dati pe mana Cofetarilor. Sa le puna cireasa pe tort. De cele mai multe ori, la auzul acestei amenintari, cei mai multi dintre interogati se panicau pe ei cu stropi mari si cedau. Cei care intrau pe lista de pacienti ai Cofetarilor erau considerati in faza terminala (indiferent cate informatii ofereau si cat de dispusi sa coopereze deveneau). Aveau tratament numai pentru dus, nu si pentru intors.

Tehnicile de tortura depaseau sfera clasicelor zdrobiri de degete la usi, electrosocuri, asfixierea cu materiale imbibate in apa sau lovituri peste testicole pana la deces...etc, etc. Se spune ca introduceau de vii dizidentii in cuptorul crematoriului, lasandu-le doar capul afara ca sa-i poata interoga. Cand maltratatul dadea semne ca focul de la inimioara il mistuise deja pe interior, ii puneau un mar in gura, ca la purcelul de lapte, si il impingeau inauntru pentru o rumenire completa. Disectiile pe viu, in timp ce glumeau prieteneste cu muribundul, erau de departe printre tehnicile cele mai folosite si savurate.

O data, individul adus in salonul celula al unui spital de psihiatrie, era un flacau de 2 metri inaltime pe 1 metru latime (fiu al unui taran considerat chiabur, care se opusese colectivizarii). Flacaul a reusit sa se elibereze din catuse si dintr-o singura rotire a reusit sa stampileze peretii cu toti trei. L-au doborat dupa ce si-au descarcat toti trei pistoalele in genunchii si umerii lui. L-au imobilizat pe pardoseala din gresie si i-au taiat cu ferastraul mainile din umeri si picioarele din coapse. I-au pus apoi o perna sub cap, ca sa stea confortabil si sa-i poata privi mai bine in timp ce ei urinau pe fatza lui. Flacaul avea in el o forta de viata incredibila. Nu lesinase si inca putea vorbi. Dar refuza sa raspunda intrebarilor despre familia sa, care fugise in munti si se alaturase partizanilor. Simtind ca o data cu sangele ce tazsnea suvoi din el i se scurge si viata, cu o ultima sfortare striga printre horcaituri:

" - Sa nu va ierte Dumnezeu in veac!" Si murii cu ochii deschisi si cu gura plina de pishat. Cei trei izbucnira sincron intr-un ras isteric, vadit satisfacuti. Chirurgul ii striga (desi stia ca murise deja):

-" In iadul asta, singurul Dumnezeu suntem noi !"

Dar de la incidentul asta, le-au cerut superiorilor sa nu le mai trimita subiectzii mancati si odihniti. Ca ei, predicatzii, nu biruiau sa-i aranjeze-n propozitie pe toti. Asa ca Securitatea ii baga la un tratament preparator. Ii infometau intre 7 si 10 zile, apoi ii inmuiau prin prespalare si apretare pana ajungeau ca o pasta ce putea fi modelata dupa dorinta, ca nu se mai puteau tine pe picioare.

Cu o alta ocazie memorabila a carierei lor, si-au atras si porecla de 'Analfabeti'. Evreica Judith Beti, o aparatoare a drepturilor evreilor din Romania, trimitea articole semnate anonim pentru presa occidentala, informandu-i despre atrocitatile pe care le comiteau comunistii impotriva dizidentilor politici si a intelectualitatii romanesti. Ajunsa in 'Laboratorul de Cofetarie', au aplecat-o peste tablia mesei, i-au rupt toate hainele de pe ea si i-au legat mainile pe sub masa. In timp ce se descheia la slitul pantalonilor, Cioclul o intreba:

"- Jidanco, sti care ar trebui sa fie in comunism raportul dintre romani si evreice ? Anal, fa Beti !" In timp ce Cioclul o viola, Calaul o sufoca cu o punga trasa pe cap, iar Chirurgul o taia cu lama pe spate. Toti trei isi sincronizasera ritmul, pentru ca violatorul sa profite de contractzii. Apoi schimbau locurile intre ei, frateste. Au invartit hora in jurul mesei pana cand Beti a scapat de carcei. Pe veci. Si de atunci, 'Cofetarii Analfabeti' au ramas pentru ceilalti.

Alta data le-a fost livrat ungurul Kelemen, pe motiv ca fusese horticultor. Sergent in armata amiralului Miklos Horthy. Kelemen participase direct la atrocitatile impotriva romanilor si evreilor din Ardealul de Nord. L-au legat in chingi pe masa speciala de tortura. I-au imobilizat si capul. Apoi i-au despicat esofagul de sub barbie si i-au scos limba ca pe o cravata, prin orificiul creat. I-au explicat cu amabilitate ca limba maghiara nu-i mai poate sta in gura fiindca de acum, ungurii se vor putea exprima doar ca o minoritate. Au continuat cu despicarea pantecelor cu o foarfeca de croitorie. I-au smuls matele si le-au aruncat in cosul de gunoi. Pentru ca, (i-au explicat ei bilingv), exista prea mult cacat unguresc in Ardeal si trebuia imputzinat. I-au scos si ficatul si au decupat cu grija fierea. Apoi Calaul i-a frecat-o de limba, sustinand ca verdele este culoarea limbii maghiare. In timp ce Kelemen incerca cu succes sa isi dea ochii peste cap, in spasme, Chirurgul s-a aplecat tandru la urechea lui si l-a intrebat cu o curiozitate copilareasca:

" - Spune-mi Kelemen, am auzit ca moartea iti lasa un gust amar pe limba. O fi adevarat ? Fiindca eu nu am avut ocazia sa experimentez. S-au o fi de la fiere ?..."

Desi Cofetarii se descriau amuzandu-se ca fiind cele mai faimoase bestii cu fatza umana din istoria moderna a Romaniei, atunci cand venea vorba de nazisti, deveneau periculos de isterici. Pentru ca ei considerau ca in ceea ce priveste eficienta, pasiunea si creativitatea, daca nu le erau superiori nazistilor, erau cel putin egalii lor.

In anii '50, fiecarui tortionar ii revenea un plan de realizari in materie de lichidare a dusmanului de clasa. Circa 30 de torturi si executii pe luna. Un condamnat pe noapte. In primul rand dizidentii politici. Apoi cei ce se impotriveau activ. Apoi, oamenii tineri, in general, la 30 - 40 de ani. In special cu studii superioare. Daca aveau studiile terminate in strainatate, erau trufandale curate pe mesele tortionarilor. Dar si invatatori, preoti, fruntasi ai satelor, lideri ai cultelor neo-protestante, (care erau considerate de sorginte americana). Nu au fost lichidati doar daltonistii care nu faceau diferenta intre verde si rosu ci, si cei pe care regimul ii considera potentiali impotrivitori, capabili sa devina formatori de opinie de tipul 'Gica Contra'. Sau pur si simplu, vizionarii marxist-leninisti nu considerau ca se potriveau staulului comunist si nu-i voiau in septelul lor reeducat.

Se estimeaza ca numarul victimelor regimului comunist se ridica la cifra de 500.000. Prin comparatie, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, pierderile Romaniei au fost de 800.000 de vieti... Alte rapoarte avanseaza cifra de peste 2 milioane de oameni ce au avut de suferit de pe urma brutalitatii regimului comunist...

Anul trecut in vara, trei batranei cumsecade, cu parul alb si cu varste venerabile cuprinse intre 87 si 90 de ani, s-au intalnit in statiunea Felix. Jucau table pe o terasa, admirand de la adapostul umbrei multimea turistilor ce se balaceau in apele termale.

Cioclul: - Ia sa-mi spuneti voi mie mah, de ce am omorat noi atatia nevinovati cu o jumate de secol in urma ?

Chirurgul: - Pe vremea aia erau vinovati !

Calaul: - Ca sa putem juca astazi table impreuna, si sa ne bucuram de pensiile astea nesimtite, de maiori in rezerva, pana la adanci batranetzi. Ce intrebare-i asta 

Cioclule ? Te-ai inmuiat la batranete precum coaiele cretze ? Eu nu am nici un regret. Ala a fost momentul nostru. Iar noi am fost pe val. Daca nu ar fi aparut comunismul in timpul vietii noastre, am fi murit in anonimat, mai rau ca victimele noastre.

Chirurgul: - Pai voi nu vedeti ca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc se straduieste sa ne gaseasca si sa ne scoata din anonimat ?

Calaul: - Stati mah linistiti pe ouale voastre. Ziceti bine mersi ca nu suntem in Germania. Ca acolo ar fi fost intr-adevar bai.

Cioclu: - Si Polonia are un fel de DNA specializat pe criminalii comunisti.

Calaul: - O fi avand. Dar la noi treaba-i buna, ca mai dureaza. Daca nu ne-o tradat tatucu Iliescu, imediat dupa executarea lui Ceausescu, cand reprezentantii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici cereau sa fim identificati, nu se mai atinge nimeni de noi. Iti trebuie vointa politica ca sa pornesti asa ceva. Voi nu vedeti ca de dupa '89 incoace Parchetul a tot ingropat dosarele cu tortionari ?

Chirurgul: - Ha, asta-i buna ! Pai cum dracu sa nu le ingroape daca fiii, fiicele si nepotii nostri ocupa functii cheie in aparatul de stat si in parlament ? Nu tot baietii destepti ai regimului trecut au preluat si stafeta asta, zis democratica ? Pai, si atunci de ce dracu mai purtam discutia asta Cioclule ? In 5 ani maxim, ne-am trait traiul si ne-am mancat malaiul. Ce o sa scrie in cartile de istorie dupa 50 de ani de la moartea noastra, mi se rupe, ca de Berlin.

Cioclu: - Bah, ma gandesc asa, cate o data, ca ceea ce am distrus noi in 50 de ani de reeducare pana la epuizarea sistematica a intelectualitatii romanesti, astia nu o sa mai poata pune la loc nici in 100 de ani !...

PS:

Tatal Nostru Anticomunist

Tatal nostru de la Moscova,

Desfaca-se Imparatia Ta,

Faca-se ca-n America!

Painea nostra mica si neagra,

Fa-o Doamne, mai mare si alba;

Si ne iarta noua greselile noastre

Ca si noi credem in minciunile voastre.

Nu ne mai bagati pe noi in puscarii

Ca ale voastre-n veci vor fi...

Einsenhower, Bulgamin,

Bomba atomica. Amin !

scrisa de un detinut politic ramas anonim

Damblarin

Primarul neprins este infractor cinstit

Milionarul Mitica, prescurtat: Milica, a avut noroc cu carul de cand s-a nascut. L-a nascut ma-sa in carul cu boi cand mergeau la camp. Dar cand s-a rasturnat carul de la o buturuga mica, numai el a scapat cu viata. Boii au murit.

La nastere i-au completat pe langa certificatul de nastere si certificatul de deces, asa, ca sa fie, ca nu sti niciodata cand iti trebuie si nu ai pe ce pune mana…Dar uite ca Milica ajunsese la venerabila varsta de 54 de ani si inca nu-i trebuise.

Milica obisnuia sa afirme cu modestie ca in viata a avut noroc cu norocul, ca capul nu l-a prea ajutat. Dar nu era deloc adevarat. Fiindca capul l-a ajutat la multe. Si nu o data. A stiut din totdeauna cum sa exploateze bresele din sistem. Iar acolo unde nu existau, le crea el.

Si uite asa, cum era de asteptat, Milica a ajuns primar in 'Middle Earth', undeva prin 'Taramul de Mijloc' al Brasovului. Tocmai castigase si cel de al 2 lea mandat cand...

Usa biroului primarului se deschise brusc si o moaca ciufulita cu parul lins pe spate pe piept si pe brate, se ivi in cadrul ei :

- Nashule, 6 !!! Vezi ca a aparut una de la nus' ce mama dracu' de televiziune si zice ca vrea cu tine. Ce o fi vrand cu tine numa Mama Omida stie, ca doar esti bosorog batran, hi hi hi (rase asmatic Vasile, finul primarului, consilier local).

- Finule, ti-am mai spus eu tie…Atat de tanar si deja Vasile ? i-o intoarse sarcastic primarul. Las ba sa vina toate presa, cu camere de filmat si ziare si tot, tot, ca acu e deja castigate alegerile. Nu poa' de cat sa ma felicite, ce altceva…Tu ce invarti azi la primarie ?

- Mut fushte ! hi hi hi

Pe usa intra dand buzna Cratima, o jurnalista decupata parca din celebrul serial italian cu mafioti 'Caracatita'. Bruneta, cu ochii negri de vulpe ascunsi dupa o pereche de ochelari stilati si de marca, care ii accentuau aerul de intelectuala vicioasa, parul vulvoa si masand senzual un microfon in mana. Avea un taioras cu un decolteu cat un sens giratoriu (de puteai zarii pietonii) si o fustita cu crapatura la spate (desi primarul ar fi vrut sa vada crapatura din fatza). Undeva in dreptul inimii mamare se agatase cu dintii o brosa cu cristale Swarovski ce reprezenta un tun cu doua roti de car (dar parca semana cu altceva). De sub fusta crescusera ostentativ doua picioare perfect echilibrate pana-n gat, ce se opreau organic in doi pantofiori cu toc, atat de delicati si rosii ca parca calca aerul cu ei, ca sa nu gaureasca mocheta…

Cratima cand voia, putea fi atat de penala ca-i baga pe toti in boala . Pe ea nu o refuza nici un 'potent' la interviuri. Ea era arma secreta a redactiei pentru realizarea interviurilor si reportajelor de investigatie. De mica voise sa ajunga procuroare. Pentru ca se simtea in siguranta cand era inconjurata de organele politistilor pe teren. Se uita la 'Stirile de la ora 5' fiindca ii placea sa instrumenteze cazul si sa incadreze fapta…

Primarul era atat de captivat de imaginea divei ca incepuse sa zemuiasca si il gadilau picurii care i se prelingeau pana-n talpi. Nici nu isi dadu seama ca incepuse sa se scarpina la slit in vazul lumii. Dupa care intinse mana catre ea sa faca cunostinta. Dar ea il evita printr-o pirueta a la Chuck Norris si asezandu-se pe fotoliul din fata biroului il intreba cu o voce provocatoare, de secretara policalificata cu diploma de amanta :

- Primarul Milionarul Mitica, banuiesc !

- Permiteti sa ma intitulez : Primarul Milionarul Mitica. La dispozitia dumneavoastra, domnisoaraaa… ?

- Cratima.

- Asa, Cratima. Cu ce vant va pot aduce folos pe aici ? Aaaa…Cu ce vant pe aici si cu ce va pot fi de folos ? se corecta balbait Milica.

- Reprezint un important trust de presa ce detine printre altele canalul de televiziune 'inCANAL+' si cotidianul 'InfrACTIUNEA'. Si am demarat dupa alegerile locale un maraton jurnalistic de investigatie la nivel national, sub titulatura " Primarul neprins este infractor cinstit ".

- Hai dom'soara, l-ati facut chiar cotidian, ce mama dracu' ? Pai de ce nu saptamanal, de exemplu ? Ce, fenomenul infractional este chiar asa de frecvent in Romania ?

- Se produce per secunda domnule Milica (daca imi permiteti sa va tutuiesc). Romanul fraudeaza chiar si cand viseaza. Pentru ca viseaza cum sa dea tunurile de a doua zi, fara sa fie prins. Din pacate, ni s-a blocat contorul cu niste semne de punctuatie si diacritice…Altfel v-as fi aratat exact…

- Si de ce nu l-ati intitulat 'Necinstea' de exemplu ?

- Pentru ca ar fi trebuit sa scoatem 5-6 editii pe zi ca sa tinem pasul cu volumul, si devenea prea costisitor.

- Dom'soara, azi m-ati prins intr-o forma de zile mari, fiindca tocmai am castigat fotoliul de primar. A doua oara. Asa ca, indiferent de intrebarile pe care mi le veti pune, nu veti reusi sa-mi stricati buna dispozitie. Ba din contra, imi plac contrele, sa stiti. Mai ales cand zvacnesc de la una ca dumneavoastra. Asa ca va promit cel mai reusit interviu si reportaj cu primari, din intreaga tara ! Sunt un primar nou nout. De acu sunt un primar total. Incep un nou mandat de patru ani cu un 'alter ego' de al meu. Sunt mai superior si cu cifra octanica mult imbunatatita, ha ha ha.

- Adica, in traducere, pe intelesul cititorilor si telespectatorilor nostri, ati castigat prin mijloace specific romanesti, accesul la un nou 'tort', in valoare totala de 40 de miliarde de euro.

- Cum zisesi ?

- Miza uriasa a alegerilor locale (pentru care s-au dus lupte pe viata si pe moarte), este controlul asupra sumei de 40 de miliarde de euro. Cheltuielile anuale ale administratiei locale au ajuns la 10 miliarde de euro anual. Ceea ce inseamna 40 de miliarde pe parcursul celor patru ani de mandat. Veniturile si cheltuielile administratiei locale au crescut de sapte ori in zece ani. De la suma de 6,2 miliarde de lei pe an in anul 2000, la aproape 44 de miliarde de lei (10 miliarde de euro) pe an din 2010 incoace. Doua miliarde de euro, in fiecare an, se vor cheltui doar cu bunurile si serviciile. Adica 8 miliarde de euro de cheltuiala la nivel local in viitorii patru ani. Cheltuieli care se executa prin jonglerii specifice. Adica se cumpara de la cine trebuie si la preturi exorbitante. Pentru ca o parte din sume se intorc in buzunarul primarului pe diverse cai. Ca sa nu mai amintesc de imprumuturile pe care administratia locala are dreptul sa le faca prin lege. De la 3,3 milioane in anul 2000, la 13,7 miliarde de lei la sfarsitul anului 2011. Imprumuturi care intra la datoria publica si pe care le plateste cetateanul de rand…

- Asa, si ?

- Pai cum 'asa, si ?'

- Adica, ce nu va e in clar ? Fiindca vad ca ati expus lucrurile destul de logic !

- Deci, nu negati, nu ?

- Cum as putea sa neg ceea ce stie toata lumea ? Asta e jocul dom'soara. Cine poate oase roade. Cine nu…guma de mestecat…

- Am fost informati ca in circumscriptia electorala in care v-ati depus candidatura s-au comis toate tipurile imaginabile de fraudare a voturilor, fara ca sa se sesizeze cineva autorizat. De la faptul ca ati intrat in cabina impreuna cu unii dintre votanti…

- Pai daca erau anaflabeti ?...

-… de la fotografierea buletinului de vot in cabina cu mobilul ( ca dovada pentru incasarea sumei promise), introducerea mai multor buletine de vot de catre o singura persoana, introducerea buletinelor de vot false,…la ‘turismul electoral’, adica plimbarea unui grup de votanti la mai multe sectii de votare pentru a vota pe listele suplimentare din alte localitati (pentru ca membrii Biroului Electoral 'uita' sa aplice timbrul autocolant pe actul de identitate a celui ce voteaza, permitandu-i astfel sa voteze de mai multe ori)…Chiar si metoda 'suveica' (in care se vine cu un buletin de vot gata stampilat, care se substituie celui alb primit la sectie), a fost semnalata la circumscriptia unde ati candidat dumneavoastra domnule Milica. Si evident, impartirea de bani la iesirea din sectia de votare celor ce tocmai votasera, cu lista de nume si bifarile corespunzatoare…etc, etc.

- Pai trebuie sa aiba grija cineva si de amarati…Macar cand se poate…Nu ? Dar spre deosebire de alte sectii de votare unde au fost votati candidati morti sau au castigat alegerile infractori aflati dupa gratii, noi am stat bine, sa stiti…

- Oricat s-ar putea sa va sune de bizar domnule primar, nu am venit azi aici, special pentru modul fraudulos in care ati castigat alegerile.

- Nu ? Dar atunci pentru ce ?...Doamne iarta-ma…Ca m-ati facut curios.

- Ci pentru o alta frauda, pe care cei care sustineti ca v-au votat de buna voie ne-au adus-o la cunostinta, dupa ce v-au reclamat la DNA.

- Pai sa nu-i injuri cu diminutive ? …Gurita maiculitei mamucei care i-o…Numa cand le dai ii bine, ca dupa aia uita…Si incep sa te parasca…Sa nu mai apuc al treilea mandat daca stiu la care din ele va referiti. Ca va dati seama, in patru ani s-au…intamplat multe…

- Ati luat subventii de la APIA in suma totala de 1,5 milioane de euro pentru ferme de animale. Iar dumneavoastra v-ati cumparat masini de lux si case pe acesti bani.

- Asta era ? Ha ha ha…Da sa stiti ca m-ati speriat ! Eu credeam ca ati venit pentru…altele…Ha ha ha…Dom'soara Cratima, mai usor cu patima. Ca va explica Milica cum vine treaba cu Hopa-Mitica, uite acus.

- Ati avut mii de oi si vite pentru care ati primit transhe din fondurile europene in valoare de 1,5 milioane in ultimii trei ani. Unde sunt acele vite si oi ? Pe ce ati cheltuit banii ?

- Pai sa zicem ca am platit 1,5 milioane de euro ca sa fac operatie de schimbare de specie la oi. Poftim. Si acu am oi cu sorici. Nici neozeelandezii nu au asa ceva. Ca in materie de oi sunt mult mai tari decat noi…

- Ok, dar unde sunt miile de 'oi cu sorici' pe care ar fi trebuit sa le aveti ? Ca mai sunt doar cateva ?

- Le-am vandut sub forma de mezeluri neexpirate la NATO. Pai se innebunesc aia dupa carnatii mei. Amiralul american James Stavridis, comandantul fortelor NATO in Europa, molfaie carnatii mei si cand vorbeste la telefon cu Leon Panetta, secretarul american al Apararii. Pai daca va spun ca si generalul McCrystal, comandantul NATO din Afganistan, molfaia carnati de oaie cu sorici cand vorbea la telefon cu Obama ? Cred ca de aia l-a si destituit Obama…Am avut contract si cu Legiunea Franceza. Dar aia au renuntat intre timp, ca au zis ca duhneau comandourile lor a usturoi, chiar si pe intuneric, pe raza de cinci kilometri de la punctul de parasutare si ii depistau inamicii…

- Domnule primar, ati aplicat pentru un numar de vite si oi pe care ulterior le-ati vandut…

- Stiti de ce ? Pentru ca legea permite dom'soara.

- Deci sa inteleg ca legea incurajeaza furturile, permitand ca fermierii sa fie verificati aleatoriu ? Adica, 'unii' nu vor fi verificati...

- Da. Daca nu stiati, legea nu specifica ca daca nu le mai am nu mai primesc subventie pe ele pana in 2014.

- Asta pentru ca expertii Uniunii Europene se bazeaza pe onestitatea fermierului .

- Asta e problema lor nu a mea. Ar trebui sa se intereseze si ei mai intai. Nu sa arunce cu banii incoace asa de usor…Sunt naivi, asta e, ce sa mai…Iar noi trebuie sa profitam pana inca se mai poate. Ca daca se va federaliza Europa si o sa ajungem sub un control mai strict al Bruxelului, s-a dus si mama ei de muci in fasole si tot, tot…treburi...socoteli…

- Domnule Milica, v-ati gandit ca poate un taran care ar fi apucat banii astia (daca nu i-ati fi luat dumneavoastra), ar fi dezvoltat o ferma durabila, pe termen lung, pentru ca in fond asta este intentia Europei, sa ajute la dezvoltarea pe termen lung ?

- Cum dom'soara ? Sa ia prostul satului din varful dealului 1,5 milioane de euro si sa nu ia primarul ? Pai unde ar ajunge tara asta, dom'soara cu cratima sub fustisoara ?

- In randul tarilor civilizate, nu in randul celor considerate 'rezervatie de primitivi'…

- Dom'soara, Cratimuto draga, ai studiat la scoala istorie ? Ca deja m-ati frecat la ridiche de ati ajuns la lapte (nu ca nu mi-a facut placere)…

- Bineinteles ca da…

- Bun, ca te vad fata educata si desteapta…Noi din totdeauna am fost intre poarta Occidentului si poarta Orientului. Corect ?

- Da

- Ei, pai, intre cele doua porti trebuia sa sti cum sa te porti. Mai dadeam noi cate un gol, cand intr-o poarta, cand intr-alta (dupa cum ducea vantu mingea), da trebuia sa mai dam si cate un plin. Ca altfel nu am fi rezistat pe gazon pana acuma. Daca este adevarat ca englezii or inventat fotbalul si brazilienii l-au ridicat la rangul de arta, pai atunci, noi suntem cei care au perfectionat driblingul. Pentru ca uite ca marile campionate istorice s-au cam terminat, dar noi continuam sa driblam…

- Ne driblam singuri si ne dam gol in propria poarta, domnule Milica ! Nu mai putem continua sa driblam mult in stilul asta. Daca vrem sa devenim europeni…

- Nu ma intrerupeti ca stau prost cu memoria declarativa…Asa, deci, dupa cum spuneam si mai adineaori…Ce ziceam ? Na, ca am uitat unde ajunsesem…

- Incepuserati sa imi fredonati ceva despre talentul nostru la fente…

- Dom'soara Cratima, frumoasa ca lacrima (daca imi permiteti complimentu), ati analizat cumva in scoala (ca nu mai stiu ce se preda acu in scoli la generatiile mai tinere), ati studiat, ziceam, balada anonima, foarte scurta, dar foarte profunda, cu titlul : " NOI PE EI " ?

- Nu, nu retin sa mai fi auzit titlul…

- Suna cam asa, (primarul isi drese glasul cu emotie, intimidat), sa stiti ca nu sunt prea bun la recitat, dar o fac pentru dumneavoastra:

" NOI PE EI

In fatza strainului, sa-i fim placuti,
Noi ne aplecam, parand cazuti ;
Dar cracanati, printre picioare,
Noi il lucram la buzunare,
Iar el spunea c-am fost draguti.


El ramanea cu incantarea,
Noi ramaneam cu cingatoarea,
In care erau ceva banuti.
Si astfel se naste intrebarea :
- Care au fost aia f…acuti ? "

…va rog sa ma scuzati de expresie, dar provine din filonul folclorului anonim, iar autorul a avut tupeul sa nu se semneze…Ce versuri profunde…Doamne, ca imi si dau lacrimile (zise primarul tamponandu-si ochii cu sugativa de pe birou). Deci, ati mai auzit de aceasta balada pana acum ?

- Nu pot spune ca am auzit…

- Pai vedeti dom'soara ? Vedeti ? Nu va cunoasteti istoria, nu va cunoasteti cultura, nu va cunoasteti neamul, cu bune si cu rele…Si hopa, sariti repede la gatul romanului in cautare de senzational, ca sa va vindeti articolele cu orice pret…Asa, deci talentul, dupa cum bine ati surprins si dumneavoastra, nu exista infractori si infractionalitate in Romania…

- Nu ?

- Nu ! Exista doar romani in habitatul lor natural. Ei nu fura, ci doar supravietuiesc specific…

- Asta ar fi valabil in cazul celor care fura de foame si de saracie, nu in cazul celor care fraudeaza milioane de euro pentru cat mai multe vile si masini de lux !

- …'a insela', 'a minti', 'a fura', nu sunt verbe la romani. Sunt reflexe istorice…Sunt, daca vreti sa ma exprim poetic, chintesenta mostenirii noastre mioritice, care ne invata ca daca vrei sa ai si tu ca altu, pune mana si ia de la el…

- Dom'le Milica, v-am subestimat. Sunteti mai corupt decat imi imaginam. Or fi ele verbele neregulte, dar eu nu sunt verb. Am trecut si eu prin viata si am invatat ceva istorie. Si nu doar cea de la scoala. Stilul de roman la care faceti referire duce mai degraba catre sleahta boierimii, o clica de complotisti tradatori, care si-au vandut din totdeauna domnii si voievozii strainilor, pentru a prospera interesul de grup. Si nicidecum la iobagul legat de glie…

- Pentru ca nu apuca, nu pentru ca nu ar fi facut-o. Dupa ce taranii au fost improprietariti, tot taranul voia sa traiasca ca boierul. Iar boierii s-au taranit rau. Comunismul ne-a desavarsit vocatia prin faptul ca ne-a invatat ca avutul obstesc este al nostru, al tuturor. Nu ai cum sa furi ceva din ceea ce este al tau. Deci, in comunism nimeni nu fura, ci doar…completa dupa nevoi…

- Trezeste-te Natiune ! (striga Cratima cu privirea-n tavan, trecandu-si cu nervozitate mana prin par). Cred ca Romania va incepe sa isi revina numai prin rulajul generatiilor. Cand cei ca dumneavoastra nu vor mai fi. Cand cei care vor face politica se vor fi eliberat de aceasta mostenire nefasta a trecutului…

- He he he…Tinerica, frumusica, desteapta, dar naiva ! Dulcico, in Romania exista la ora actuala doar doua clase sociale, atat: 'pragmaticii', asa ca mine, care fac tot ce le sta in putinta cu doua maini, ca sa traiasca momentul si sa se bucure de viata cat timp le surade sansa, ca la urma urmei asta e tot ce conteaza ( si multumesc lui bunul Dumnezeu ca pana acum mi-a dat destule sanse), si 'idealistii'. Asa ca dumneata, care viseaza de peste douazeci de ani la 'o Romanie mai buna', dar care nu o sa vina prea degraba. Si poate ca nici nu o sa existe o altfel de Romanie vreodata…Uita-te la Italia, uita-te la Grecia…Au devenit libere si democrate imediat dupa razboi. Nu vezi ca si la o jumatate de veac de democratie avans in fata noastra, stilul lor a ramas acelasi ? Ce are Romania atat de special incat sa spere la o exceptie de la regula asta ?

- Domnule primar, nu sunt tipul de persoana religioasa dar, daca exista un Dumnezeu acolo sus, sper din tot sufletul sa nu fie de acord cu cei ca dumneavoastra !

- Ba dimpotriva, eu sper ca dumneavoastra sa va treziti si sa va veniti in simtiri si sa profitati cu doua maini de toate sansele pe care vi le scoate viata in cale. Ca sunteti inca tanara si e pacat. Ca viata e scurta, nu e un abonament, ci doar o cartela. Si nimanui nu-i pasa de tine daca nu iti bagi singur in traista. Pentru ca Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista…Trebuie sa iti bagi singur...

- Domnule primar Milica, desi nu o sa va vina sa credeti, am motive intemeiate sa va multumesc cu recunostinta.

- Hai lasa ! Chiar ? Pai cum ?

- Mi-ati fost de un real ajutor in a ma ajuta sa ma decid asupra unei perspective personale. Oscilam intre ideea de a ramane aici si a lupta pentru o Romanie mai buna, si cea de a emigra in Canada, unde deja se afla o mare parte dintre rudele mele. Astazi am inteles ca atat timp cat politicienii din generatia dumneavoastra si de teapa dumneavoastra mai sunt inca in viata, nu am nici o sansa sa inving. Deci voi emigra. Pentru ca asa cum ati spus si dumneavoastra, viata e scurta, nu e un abonament, ci doar o cartela. Pe care nu am de gand sa o irosesc pe convorbiri locale interminabile si fara finalitate…

PS. Milica va mai aplica in continuare pentru fonduri europene. Detine in proprietate 75 de hectare de padure de salcam. Pe care a declarat-o in acte ca 'pasune'. Si va mai lua 1 milion de euro pentru impaduriri cu…salcam.

Si daca ii ajuta Dumnezeu sa duca la bun sfarsit si al doilea mandat de primar , fara complicatii inutile, se poate considera un om implinit si un politician de exceptie. Un primar de milioane, chiar…



Damblarin