5 ZZ WARD

How blue can you get ? 

V R D Blue !

SCUFITA ROSIE

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

A fost frumoasa foc de cand s-a nascut. Moasele comunale au prezis la nasterea ei ca o sa ajunga mare. Nu au specificat si in ce domeniu. Nu era numai din cale afara de frumoasa, dar si deosebit de inteligenta. Precoce pentru varsta ei, nu se juca niciodata cu fetitele de aceiasi varsta. Ii placea sa se joace cu baietii mai mari. In nisip. Ei se jucau cu ce aveau in nisip...ea cu galetusa...La doar patru anisori a iesit din casa pe o ploaie torentiala cu tunete si fulgere imbracata in chilotei, cu o galeata de plastic rosie,in cap, si incaltata cu spitzarii lui taica-so. De atunci i-au spus toti SCUFITA ROSIE.

Scufita Rosie a trecut prin Scoala Generala din comuna mai mult zburdand...Era de ajuns sa citeasca putin inainte de inceperea orei si intotdeauna lua note mari. Pe masura ce devenea adolescentina baga in boli cronice fara preaviz, din ce in ce mai multi...Faima ei se intinsese pe o raza mai mare de zece comune. Nu exista 'Bal la Caminul Coltoral' daca nu era si ea prezenta. Organizatorii o plateau in secret ca sa se prezinte (stiau ca asa aveau publicul garantat ). Daca nu scria pe afis: "Mare Bal Mare la Caminul Cultural din Comuna Poienita - UNDE VINE SI SCUFITA !!!" nu cumpara nimeni bilet...Devenise o legenda vie, visul oricarui barbat insurat (care se reconsidera burlac instantaneu )...De la cel tare-n caciula pan' la cel cu barba sura, toti rosteau numele ei in soapta si cu veneratie...O numisera 'FECIOARA de CUCUTENI - Facatoarea de Minuni'. Fiindca ii merse vestea ca avea mana sfanta. Ca scula mortul...

Sigur ca o astfel de...valoare nu putea sa se risipeasca intr-un catun mioritic, plin de batrani ce semanau cu sherparii din Tibet (cu dintii lipsa dar galbeni de la tutun, plini de riduri pe fatza, cu un bronz intens de sapa pe maini si pana la gat, iar de acolo in jos, albi ca neaua din Himalaya ). Asa ca pentru Liceu Scufita o roii in capitala. Chiar fara sa stie ai ei. Liceul l-a parcurs tot in treacat. Ea era mai mult prezenta prin punctele fierbinti ale Bucurestiului. La produs. Ca deh, viata-i scurta, tineretea trece si fata trebuia sa isi asigure un viitor...Fiind fasneata si prinzasa, ii era suficient ceea ce ii povesteau colegii despre lectia predata in lipsa ei...Cu tezele si examenele nu a avut niciodata probleme...Toti profesorii insistau ca ea sa isi dea examenele oral. Cand ii cashuna ei ca vrea sa dea teza in scris profesorii intrau cu nervii in shoc anafilactic. Chiar si directorul liceului a amenintat-o odata ca daca mai insista cu scrisul, cand ea are o asa o vocatie la oral, mai intai o exmatriculeaza si apoi ii scade si nota la purtare...Fiindca el ii descoperise talentul. Era profesor de limbi. Antice. Si de demult...

Asadar a terminat tot liceul. Si vreo trei facultati. Cu decani cu tot...Ca acum asa e la moda. Ti se fac oferte promotionale in buchet. Dai la Filologie - ai oferta cu pret scazut si la Cinematografie...Sau dai la Stiinte Economice - poti face si Dreptul International (la pachet )...Ca vorba aia...Cine se uita la bani cand e in joc viitorul copilului...Si uite asa se strang diplomele pe rafturile mobilei, inlocuind bibelourile din pamant ars sau din portelan de altadata...Numai incapabilii si sarantocii mai fac facultate in ziua de astazi fara bani...

Ambitioasa si capabila de performante si fapte mari, cum era ea, nu s-a oprit cu aspiratiile intr-o mizera capitala din Europa de Est, precum era Bucurestiul. Voia sa ajunga unde era...miezul...In capitala Europei, la Bruxel. Tot ce-si propusese pana acum in viata reusise. De ce nu ar reusi si acum? La cum o dotase natura si la cat tupeu avea in ea...putea tinde catre infinit...

Asa ca se inscrise online si dadu niste examene (tot pe internet ) , pentru ocuparea unui post de secretara sau traducatoare la Comunitatea Europeana. Dupa vreo doua luni in care nu primise nici un raspuns , se arunca in primul avion via Bucuresti-Bruxel si...dusa a fost.

Odata ajunsa in Bruxel a cautat un hotel ieftin dupa care, a doua zi, s-a infiintat in holul cladirii Parlamentului European. A luat grabita si agitata un bon de ordine ca toata lumea si s-a asezat in sala. De abia atunci observa mai atent ce se afla in jurul ei. Incepu sa i se zbata pleoapa stanga si sa ii tremure barba...Ii venea sa faca o criza de isterie. Toata viata ei a fost obisnuita sa eclipseze pe celelalte din jurul ei. Ea era INTOTDEAUNA Printesa Balului. Daca erai femeie nu aveai cum sa respiri in preajma ei...Te shutau barbatii mai incolo...Acapara atentia pana si la rivale...Iar acum, aici, era...doar una dintre ele. Pierduta in anonimat. Fiindca toate cate asteptau in sala erau...SCUFITE. De toate culorile si din toate colturile Europei. Toate venisera ca si ea, pentru acelasi tip de job. Colac peste pupaza, afla ca Scufita Verde, sosita cu numai o zi inaintea ei de la Budapesta, prinsese deja un post...Cu degetele tremurande isi aprinse o tigara. In clipa urmatoare, o mana puternica facu un gest bland si i-o scoase din gura. Era un negru de 2 metri de la Serviciul de Paza si Ordine ( fiindca aici, in spatiile publice, CHIAR NU se fumeaza ) .

Cand ii veni randul, alt shoc pe ea. Din birou iesi Alba ca Zapada. O masura din priviri de sus pana jos si inapoi. Apoi o intreba sarcastic ( in timp ce mesteca zeflemitor o guma cu aroma de banana ) :

- Dulceato! Cu ce-ti pot fi de folos?

"- Ha! ia auzi! DULCEATO" se gandi Scufita Rosie, (era pentru prima data cand auzea abordarea asta venita de la o femeie...O primise de la sute de barbati, dar nu de la o femeie... ) . Era clar ca Alba ca Zapada nu o simpatiza. Intrata in birou se aseza singura pe scaun desi nu primise invitatia. Incepu sa povesteasca despre examenul online si ca asteapta rezultatul de doua luni...Alba ca Zapada o asculta cu atentie in timp ce rasfoia o revista de moda. Cand Scufita epuiza repertoriul, Alba dadu cu delicatete si cu degetul mijlociu intr-o singura tasta, o singura data ( ca sa nu i se rupa unghia artificiala ) . Apoi mimand ca citeste ceva de pe monitor, ii raspunse dupa 5 secunde, privind-o peste ochelarii shic ( pe care ii purta doar ca sa capete un aer mai intelectual ) :

- Promotia la care ai aplicat tu nu a fost inca jurizata, draga. O sa te anuntam noi...

Pana sa isi vina in simtiri se si trezi condusa afara din birou, apucand totusi sa o mai auda pe Alba ca Zapada strigand "- Next!" (urmatoarea ).

Buimacita, in stare de shoc, ciufulita...cum nu mai fusese in viata ei, ajunsese sa vorbeasca singura pe strada :

"O sa te anuntam noi!" Cand?...Dupa cat timp?...Cat timp pot rezista prin hoteluri cu putinii bani pe care ii am?...Daca raspunsul va fi negativ?...

Fara sa isi dea seama, se opri intr-o intersectie semaforizata, continuand sa se zbata sub puhoiul de emotii confuze ce o napadeau...De undeva din spate se apropia un sunet grav,ritmat, specific motocicletelor Harley Davidson...Ea nu-l sesiza, continuand sa bolboroseasca in romaneste...

Tresari insa cand o voce baritonala de mascul viril o aborda direct:

- Pustoaico! Daca ai sange de vipera, salta in sha! Restul se cheama...DESTIN!

Era LUPUL. Scufitei ii lua o secunda sa ridice piciorul si sa incalece(avea o fustita rosie ultrascurta si purta bichinei 'Tanga', si desi  intersectia era aglomerata, nu se simti catusi de putin jenata ). Privit din spate LUPUL era solid, latzos si purta o geaca de piele cu emblema 'HELLS ANGELS' in partea superioara de pe spate si TRANSYLVANIA pe partea de jos...

- Nu stiam ca legendarul club de motociclisti americani HELLS ANGELS au deschis filiala si in Romania! incerca o conversatie stangace Scufita...

- N-au! raspunse sec LUPUL. Au deschis la rusi, la croati, la unguri...Pe noi ne considera inca prea blegi...Deocamdata sunt singurul...

- Apuca-ma in brate si strange-ma! ii striga LUPUL peste umar...

In clipa urmatoare se ridica pe o roata si demara in tromba, pierzandu-se de-a lungul bulevardului, in aplauzele pietonilor extaziati (care uitara sa mai traverseze cat timp a fost verde...).

LUPUL statea intr-o zona rezidentiala linistita si selecta, vizavi de un parc ce avea si lac de agrement. Apartamentul era cochet, nu prea mare, dar cu un design interior original. Se vedea insa ca acolo locuia un burlac. Nici un lucru nu se gasea acolo unde ar fi trebuit sa fie. Toate erau imprastiate de pe parchet si pana in frigider...

- Spune-mi LUPULE, pentru ca sa ne incepem relatia cu dreptul, cum ai vrea sa fiu? Buna sau rea?

- Rea da' bunaaa!!! ii replica el

Scufita Rosie ii trase un zambet decoltat, plin de subinteles:

- Atunci va fi simplu...Fiindca asa m-am nascut!

- Asculta Scufito! Eu inteleg ca tu esti rosie. Dar sper ca nu toata luna. Si sa nu vi cu texte ca ai rosu si in gat, ca la mine nu tine!...In rest lucrurile sunt simple...Tu nu ma intrebi cu ce ma ocup, unde am fost si cu cine m-am intalnit, de ce vin la ora aia...sau de ce nu am dat pe acasa 3 zile...etc...Iar eu nu sunt obligat atunci sa te mint. Pastreaza-ti o minte cat mai deschisa si vei avea perspectiva in vest...In rest...vom trai clipa.

Era pentru prima data in viata ei cand intalnea un tip pe care nu-l putea domina, nu-l putea controla...Nu-i putea pune tocul pe gat si sa-l joace intre picioare cum facuse cu atatia...In relatia cu LUPUL trebuia sa taca si sa inghita...Ca nu avea incotro...Si se simtea al naibii de frustrata...

- As vrea sa stii ca nu prea mai am nici un ban! continua ea cu tupeu...

- Dulceato! Cine vrea sa aiba prin preajma o bucatica rosie ca tine, trebuie sa fie dispus la niste investitii minime, de baza...Pana o sa

ajungi sa prinzi si tu cheag prin Bruxel...

Cum orice minune tine 3 zile, FECIOARA de CUCUTENI l-a umplut de respect pe LUP, ca sa se revanseze pentru faptul ca o culesese de pe drumuri. Intre timp imagina o strategie pentru a-si atinge obiectivele. Inventa orice pretext posibil, orice intrebare nepusa anterior...pentru a se infiinta din nou si din nou pe holurile institutiei europene. In speranta ca intr-o buna zi inevitabilul se va produce...Incepu si niste cursuri de perfectionare a limbii franceze si de invatare a limbii flamande, pentru a-si spori sansele de reusita.

In relatia cu LUPUL, atata timp cat respecta parametrii impusi de acesta, lucrurile decurgeau cu o oarecare normalitate. Dar nu putea scapa de sentimentul de frustrare datorat faptului ca se simtea ea folosita de LUP si nu invers. Ca ea, zeita frumusetii irezistibile, nu putea sa-i puna capastru si nici nu era suficient de buna pentru a-i capta atentia integral si exclusiv numai asupra ei. Desi si-ar fi dorit... Intr-o dimineata, pe la ora 4, cand LUPUL ajunse acasa, vru sa faca o gluma si baga laba pe sub paturica de matase rosie ca sa o gadile in talpa. Dar isi rupse gheara, fiindca ea adormise incaltata cu saboteii olandezi ( de lemn ) , pe care el ii facuse cadou. Ea profita de conjunctura si rabufni tzafnoasa:

- Auzi LUPULE? Nu ma deranjeaza ca iti schimbi partenerele mai des decat ciorapii. Dar te rog eu mult, nu iti mai pune ciorapii la uscat in baie, fara ca sa fie spalati mai intai. Ok? Hai, te rog eu mult...Ca au inceput sa cocleasca tzevile de cupru de la centrala termica...

Intr-o buna zi Scufita Rosie se ciocni 'din greseala' pe scarile Parlamentului European de...Gigi Becali, care iar intarziase la sedinta si fugea pe scari in sus ca la intors oile la stana. In urma ciocnirii, din cocheta posetutza a Scufitei se imprastiara o multitudine de lucruri ( de la 'Always cu aripioare' si rujuri de buze, spray cu piper si pistol cu aer comprimat...si pana la...piese de Dacie prelucrate artizanal la strung... ). Gigi dadu sa se aplece, dar cand vazu cate sunt de adunat se ridica brusc, baga mana in buzunarul de la piept si scoase un evantai de bancnote de 500 de euroi. Ii puse in mana unuia de era imbracat intr-o pijama de paznic si ii arata cu degetul mormanul de maruntisuri ce trebuiau inghesuite inapoi in posetutza. Belgianul ( mai marocan de felul lui ) , gasi repede o echipa de romani la care le dadu lucrarea la un sfert din suma pe care o primise. Romanii s-au bransat urgent si au terminat rapid. In doua schimburi.

Ea, intre timp isi ceruse scuze lui Gigi. In limba romana. Asta a fost. Inevitabilul la care lucrase atat de mult, in cele din urma s-a produs. Pentru ca limbajul semnelor pe care il folosea Becali cand dadea din maini catre ceilalti europarlamentari era atat de unic ca nimeni nu il intelegea, Scufita a ajuns interpreta lui personala.

Dar ca sa o poata avea el pe Scufita Rosie, a trebuit mai intai sa se lupte cu Corneliu Vadim Tudor (ca si asta pusese ochii pe ea ) . Asa ca Gigi a plusat cu banul pana cand a depasit limita la care se putea ridica, atat Vadim personal, cat si visteria Partidului Romania Mare...

Pe parcursul licitatiei Scufita fitoasa, pendula cu degetzelul ei senzual intre cei doi, fredonand "Ma iubeste...Nu ma iubeste...Ma iubeste..."

La finalul licitatiei, Gigi Becali ranji victorios si ii arunca zeflemitor verde in fatza lui Vadim:

- Bai...TRIneBUNULE! Pai tu ai mai avut jacartele in anturaj...Pe bucata aia tatuata...Cum o chema...Oana Zavoranu...Lasa-i si ciobanului una care nu se teme de LUP !

PS. Dacă vreodata o sa ajungeti la Parlamentul European, sa nu va faceti ca cunoasteti astfel de detalii, fiindca toti cei de acolo pozeaza in oameni foarte seriosi.

Damblarin

ELVIS SI BELLO LA LUVRU

Elvis si Bello sunt doi rromi de origine tiganeasca, din Banat. La nastere ei nu au avut un certificat de nastere autentic, in schimb au avut mai multe identitati originale. Pentru ca s-au nascut din mers, sub un coviltir, nu intr-un spital. Nici unul nu fusese la scoala de stat. Numai la scoala vietii. Cursuri de la distanta, prin corespondenta. S-au intalnit intamplator in inchisoarea de la Marsilia. Au fost prinsi ca faceau trafic cu carne vie. Aveau carne cruda de cal in chiftele.

Acolo, in celula inchisorii s-au hotarat sa faca echipa. Au ajuns sa lucreze pentru Don Gaborranni, un bulibasa din Roma ce traia in Germania. Cap al lumii interlope si al unei importante retele de crima organizata, ce se ocupa cu furtul de opere de arta la comanda. Elvis avea ticul verbal ' That's all right mama', iar Bello ticul verbal 'Ca la Luvru'.

Cand au auzit ca regele tiganilor, Florin Cioaba, a devenit si Presedintele Organizatiei Internationale a Romilor, si ca are de gand sa ofere la cerere pasapoarte tiganesti pentru monitorizarea tiganilor din intreaga lume, au fost primii care s-au prezentat.

Bello: - Domnu Cioaba, daca e pe cerute si nu pe bani, noi santem primii! Ca daca 70 de milioane de tigani, cati is pin lumea asta mare, sa pun la rand, asa, ca la sarmale sau ca la buda, ca cand mai prindem si noi ? Ca la Luvru.

Cioaba: - Da de ce vreti voi doi bah, pasapoarte tiganesti ?

Bello: - Ca sa ni sa monitorizaza si noua...

Elvis: - That's all right mama ! Ca noi nu e tigani care cerseste! Chiar daca cerem. Si vrem sa nu sa face confundare intre noi si nasparlii hailalti.  Nu santem nici de haia care le place sa umbla in pantaloni. In pantalonii lu haltii. Si le baga furaciunile in buzanare si pin portmoneiele de la jenti, de le pica chilotii de pe ei. Ca la Luvru...

Cioaba: - Dar voi, de fapt, cu ce va ocupati ? Pentru ca va trebui sa scriu aicea in formulare, ca sa va iau in considerare...pardon, in evidenta.

Elvis: - Pai trece si mata hacolo ca suntem...distribuitori de arta si cultura, angro si andetail. That's all right mama ! Luam arta din cultura dintr-un loc si ho mutam in haltu. Unde setea de cunoastere ii mai mare si mai apreciate. Da numa piese de colectie cotate la bursa. Dupa cataloaje...Ca daca nui de la 50.000 de euro in sus nici nu pornesc mertzanu. That's all right mama !

Cioaba: - Mai exact, cam ce fel de opera operati ?

Bello: - Pai, ca la Luvru. Tabloaie de milioane de euro, bibeloaie de aur sau arjint si alte bijuuri. Carti smaltuite-n ptiele cu feronerie de aur si arjint cu diamante...Textile de astea de pus pa pareti, celebre si scumpe. Ca de exemplu, carpeta cu  'Rapirea din Serai' de la Luvru. Tat ce cere clientu din cataloaje...

Elvis: - Pai cand ai vazut tu, bah gabor borat, carpeta cu 'Rapirea din Serai' la Luvru ?

Bello: - Insamna ca deja o luat altii comanda pe catalog, inaintea noastra...Sau or impaturit-o hotii de buzunare. Ca la Luvru.

Elvis: - Inchide pleoscaitoarea aia de gura, ca ne faci de radere, aci in fata lu domnu Cioaba. Asa. That's all right mama ! No, ce sa mai va zacem despe noi?

Cioaba: - Cu ce procent lucrati ?

Elvis: - Nu cu mult. 10 la suta io si 10 la suta Bello. Ca avem si noi copii la universitate...

Cioaba: - Zi sa moara copiii tai!

Elvis: - In piatza...In Piatza Universitatii.

Cioaba: - Pai la sumele de care vorbeati, se aduna ceva. As avea si eu nevoie de Gioconda lui Leonardo da Vinci pentru sufragerie. Va dau cerneala 'simpatica', care dispare dupa cateva ore, si o sa puteti sa va scrieti alte date in pasapoarte, de cate ori doriti !

Elvis: - That's all right mama ! Pai io va notez in pomelnic si vorbesc cu maharu al mare. Va fac legatura, negociati si... That's all right mama ! Si apoi noi primim tate detaliile si actionam la comanda ca la carte.

Cioaba:- Da, stiu! As putea spune chiar ca cunosc. Ar fi de bahula daca nu reusiti... Ce fel de cetatenie aveti ? Ca pasapoartele astea is valabile pentru rromii din toate tarile. Trecem roman ?

Bello:- Nu. Io nu vreau sa ma incurce lumea cu fraierii aia care muncesc 10 ore ca sclavii, pentru 50 de euro ! La mine treceti Hindu. Hindu-european ! Ca la Luvru.

Cioaba: - Sa ma ieie Benga si paianganu si sa i sa usuca ochii la ala care o mai auzit tigan sa ceara asa ceva !?!? Di ce mo ?

Bello: - Pai cu asta ma ocup! Hindu c Europa in heroare. Ca la Luvru !

Cioaba: - Bah rromales, daca intrati in baza noastra de date, nu o sa mai puteti iesi. Si daca o sa fiti prinsi cu ceva ciordeala artistica, o sa se tina coada dosaru dupa voi cat timp mai traiti dupa ce iesiti de la parnaie. Oriunde ati ajunge-n lume. Aveti mare grija de acu incolo !

Elvis: - Pai cu ce sa ne hocupam domnu presedinte ? Ca in agricultura romaneasca ploile aduc belciug. Sa ajung ca cumnatu, Sugestiv ?

Cioaba: - Ce ?

Elvis: - Pai lu ma-sa i-o placut de actoru  Stiv. Si i-o pus numele Stiv. Da dupa ce l-o intarcat, asta o continuat sa suga carpe. Asa o ajuns sa il strage tati: SugeStiv...No, si sa ma intorc la idee...Ca gagiu o inceput o lupta cu kilogramele ca sa sa poata tine de picanterii.

Cioaba: - Nu inteleg.

Elvis: - That's all right mama ! Pai s-o apucat de crescut porci, ca sa vanda pin targuri carnati picanti. Si acu sa bucura ca sho gasit boala, si ii zice cu 'C'. Da nu-i cancer, ca ii colesterol zaharat. Da nu-i de la carnea de porc,  ca-i de la nervi. Ca o falimentarat. Ca nici porcii nu mai maraie cum traba-n tara asta a rumanilor.

Cioaba: - Las domle ca romanul are. Da sa plange ca nu are. Cred ca o furat metoda asta de la noi. Deci, are...

Bello: - Are. Dreptate domnu Imparatu Cioaba. Ca la Luvru...

Elvis: - Si romanu are. Nevoi. Doar de ce plecam noi de printre ei ?

Cioaba: - Domnilor gagii, felicitarile mele. Masa si dansul, ale voastre. Sunteti primii rromi cu patalama internationala ! Cu restul, ramane cum am stabilit. Ca la Luvru...

Dupa o saptamana, Elvis a primit o cheie mica intr-un plic mare.

Elvis: - Halo, halo! Belloule ? Tu esti ? Hai mo, ca am primit un plic pentru Dusseldorf. Da ma. E cheia de la o cutie postala din gara. Acolo gasim restu detaliilor...Hai mo rapid cu Viano. Ca de la Dusseldorf si pana la Paris mai facem inca pe atata...

Au gasit in cutia postala din gara, intr-un alt plic mare, planurile de detaliu ale Palatului Luvru, codurile de dezactivare ale senzorilor, si programul de lucru al personalului. Trusa de spargatori o aveau in masina. Bello tinea in buzunarul de la piept 'stiloul' cu care se semna la plecare. Un levier in miniatura cu care, dupa ce termina de fortzat balamalele, scrijelea pe pereti in italiana: LA VITA E BELLeA !

Au intrat in incinta Palatului Luvru asa cum intra toti tiganii ce vor sa para interesati de cultura: ca turisti. Aratau stilati, aducand cu intelectuali arabi. Au avansat prudent dar grabit printre multimea de vizitatori, politisti, ghizi, plasatori si paznici. Pentru ca se apropia schimbul de tura si ei trebuiau sa profite de neatentie...

Deodata, Elvis se intoarse ca fulgerat si il prinse pe Bello de mana. 

Elvis: - Mi-o disparut din buzunarul de la piept, fara sa simtzesc, plicul cu harta si codurile !

Bello: - Elvise, si mie mi-o disparut stilou si trusa de scule din mana, cu Rolex cu tat ! Acu vad ca ma tzaneam doar de maner.

Elvis: - Auuu mama lor, de tigani de muzeu. Ne-au talharit Belloule, in plina zi. In mijlocul Parisului, inconjurati de politisti. Ca la Luvru. Am sa pui intr-o zi o bomba aici, ca sa scap lumea de ei ! (scrasni Elvis printre dinti).

Bello: - That's all right mama ! (ranji sarcastic Bello, in timp ce arunca manerul trusei de scule la cos). O sa revenim. Pentru ca noi suntem artisti de la nastere. Si nu o sa ne scoata nimeni si nimic dragostea de frumos din sange. Ca la Luvru !

Dar hai sa vedem si partea buna a lucrurilor Elvise. Sa recunoastem cand au si tiganii merite...

Elvis: - 'Elvis has left the building !'

Bello: - Va ramane recunoscut in istoria Luvrului ca tiganii care au lucrat turistii la buzunare au salvat-o pe Gioconda !

Damblarin