Aphelion ne asteapta la capat de genune,
Ca sa ne curme calea sub stratul gros de gheatza;
Sa ne dispara neamul, sa pierem fara nume,
Pe o planeta albastra, lipsita de viatza.
Privim cu infrigurare la truda frunzelor ce mor,
Pasim pasul soptit, ce fosneste stingher;
De atatea lacrimi ce ploua, amintirile ne dor,
Si ne pitim intr-un colt de suflet tacut si efemer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu