SEFUL DE POST

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

Inca de cand era mic, de cate ori intindea mana spre cratita ca sa mai ia o bucatica de ceva, taica-sau il plesnea peste mana:

- Baaa ! Iar baji cleoamba? Vezitz de blidu tau!...Baaa ! Tu...Pe tine am sa...Baaa ! Uite cum sta shmenu...Pe tine am sa te fac 'Sef de Post'. Nimeni in casa asta nu o sa fie 'Sef de Post' decat tu! Ai imbalegat de seama ce tz-am zas?...si i-a mai ras o 'shalata' dupa ceafa ca sa i se indese mai bine ideea...

Taica-sau il ura fiindca il facuse la betie. Prinsese si el odata pe femeia de serviciu aplecata ca sa-si indrepte mopul cu ciocanul si...dupa o luna ii batu aia in poarta si il anunta ca proiectul pe care il initiase el atunci cand ea nu fusese atenta, se va finaliza cam după 8 luni. Si va deveni beneficiarul unic al unui copil minune, nascut dintr-un tata vidanjor si o mama de serviciu...Asa ca pe langa copiii facuti cu nevasta , a trebuit sa il creasca si pe 'copilul minune'.

Din momentul acela nimeni nu il mai striga pe numele lui IODUTZ (se nascuse odata cu explozia de la Cernobal cand populatiei i-au fost administrate pastile de iod - iar lui taica-sau nu-i placuse gustul pilulei de iod). Toti il stiau in sat de 'Seful de Post'. Chiar si SEFUL DE POST il striga ...

- Hei,...'Sefule de Post' !

'Sefului de Post' (dupa cum i se promisese ), prindea si Postul Pastelui si Postul Craciunului, si Postul de Miercurea si Postul de Vinerea...si prindea la posturi...cate voia taica-sau (atunci cand nu existau zile de post in calendar le inventa el ). Asa a crescut, precum vrejul de fasole. Inalt, subtire, rasucit, gab si galben verzui. Avea niste ochelari cu dioptrii asa de profunde, ca atunci cand ii dadea jos ramaneau ochii in fundul gol si se luau in bratze unul pe altul de spaima luminii...Cand pashea paraia de la cusaturi...Mai exact, de acolo se auzea, ca el paraia de la sandviciurile cu fasole pe care mama vitrega i le punea la scoala, in punga, pe post de supliment proteic (ca legume precum carnea nu apuca sa guste din cauza la aia micii care trebuiau sa creasca)...

De inteligent nu era prost. Asa ca la un moment dat ii scanteie o idee. Chiar! Ce ar fi daca intr-o buna zi chiar ar ajunge el SEFUL DE POST ?

Si porni o ancheta pe cont propriu, asupra activitatii Politiei Comunale si isi fixa nervul optic in special pe 'tizul' lui, SEFUL DE POST. De multe ori se facea ca se joaca in apropierea grupului de discutii(politaii si inculpatii sau protejatii din comuna). Cine sa bage in seama un biet baietel de 7 ani de la tzara...Cine s-ar fi gandit ca el putea privi lucrurile in perspectiva cu asa dioptrii...

Si uite asa observa el cum 'Jacknorrishii' plecau dis de dimineata de pe la 12 pe traseu...Pe traseul birturilor si a bodegilor din comuna. Prima data intrau in cele cu biliard. Sa isi dezmorteasca degetele(ca sa poata apasa rapid pe tragaci in caz de nevoie)...

'Sfanta Treime' era compusa din CERBER Iancu, zis 'DULAUL' (SEFUL DE POST ) ,  si ceilalti doi 'ajutori de serif' CATZEL Codrutz zis CIUAUA (CHIWAWA) , si PISOIU Tudorel zis PISHOIU.

Satenii din comuna ii poreclisera asa fiindca celor doi subalterni nu le crestea nici parul in nas fara sa ii ceara voie 'DULAULUI'.

Intr-o dimineata pe la 12, fiind in vacantza, 'Seful de Post' intra in localul 'Visul Imaginatiei' ca sa isi cumpere un suc si se adresa discret pe un scaun. In jurul mesei de biliard zaceau vreo 6 halbe goale si vreo 3 politzai comunali cu chef de vorba...

- Bai sefu!... daca pot sa ma formulez asa...ca sa zic...Pai nu o sa ne scoata satenii vorbe ca...toata ziua biliard, bere...si alte tarii...in loc sa patrulam dupa infractori...?

- Bai...Ciuaua!Tu te uiti la filmele americane cu politisti?

- Sigur ca...Doar ca de vreo luna, si-o pus nevasta-mea chilotii la uscat pe antena si s-o rupt parul de care era legata...Deci nu...

- Pai ce poarta nevasta-ta pe post de chiloti baa? Parasuta cu plumbi?

- Nu...Pai stiti, ca sa zic asa...are chiloti captusiti cu vata de sticla, ca asta izoleaza bine impotriva frigului. Sunt buni pentru iarna in caz ca se uda...

- In caz ca se uda ?!?!

- In caz ca-i intra...zapada...ca sa zic asa...

- Las-o balta!

- Ce anume? Subiectul?

- Nu,...pe nevasta-ta!...Deci, ai citit vreodata ce scrie pe usa de la intrare in masina politzailor americani baa?

- Sigur...

- Ai citit pa dracu sa te scarmene ma anal...anal...analbafetule baa...

- Se zice, analgezicule, tovarasu sergent!...tzinu sa sublinieze plotoneru Tudorel

- Bai Pishoiule, de-tz mufez o halba de asta in diuza, iti reglez imaginea ca la televizoarele cu lampi, baa! Pai tu ma contrazici pe mine baa? Io care is ...sefu tau baa?

- Pai atunci...zicetz dumnivoasta...ca io imi notez pe carnetel!

- Analzegicile e ceva...micutze si albe baa! se razgaie SEFU

- 'TO SERVE AND TO PROTECT'! asa scrie baa. Pai voi stiti ce inseamna asta in traducere comunala baa? 'SA NE PROTEJAM  SERVIND'! Asa ca Pishoiule, misca-ti curu ala de vaduva vesela pana la nea Ghita la tejghea si spune-i sa umple halbele astea din nou. Spune-i sa treaca totul in contul meu...

- Pai noi nu platim niciodata!

-Bai...tu fa cum iti spun io...ca suna mai elegant...

La putin timp dupa momentul asta, navali in local Rila a lu Paduchioasa. Tot in spume, aburind pe timp de vara si inghitind aerul in doze mari si dese...

- Domnu serjent...Haidetz sa videtz ce de m-or furat...ioi...ioi...Mni-or furat si calu si bicicleta si papucii din fatza usii...

- Pai ce ma? Tu umblai pe bicicleta incaltat si tras de cal ? Ha ha ha...ia auziti ma tablagiilor...Ha ha ha...Hai ca-i buna...(se bine dispuse SEFUL DE POST). Apoi dadu peste cap o halba de bere cu un gest de profesionist si se sterse de spuma de pe nas si barba cu reverele manecilor(ca in modul asta isi lustruia zilnic  nasturii de metal, ca sa straluceasca). Apoi lua calm tacul si incepu sa il mazgaleasca cu creta...

- Bai Rila! De ce nu te-ai dus la Sectie sa depui plangere ? Iti facea secretara o cafea...si ne asteptai acolo...Pai tu vrei sa-tz fac acusha un Proces Verbal de Constatare a intreruperii unei Anchete Oficiale in plina desfasurare baa ? Tu vrei sa obstructionezi Justitia baa? Ia cara-te acas'  si cand ai dosarul complet , cu pozele infractiunii si data comiterii trecuta pe spatele lor, cu declaratia sub semnatura a infractorului care si-a recunoscut fapta, plus hotul in cauza imobilizat si adus la noi la Sectie...atunci sa te mai prind ca vi cu pretentii...Pana atunci...nu. Ai inteles?

- Da! Sa traiti!...se retrase omul buimac...

Cu o alta ocazie, 'Seful de Post', fu martorul unui alt episod al aplicarii exemplare a justitiei in comuna. Invinuitul era Pamfile Nashparliu, un paznic de noapte la Fabrica de Becuri si Veioze, plasata de un italian la iesirea din comuna. Era invinuit ca EL fusese cel care l-a lovit cu masina pe primar in noaptea de paishpe iunie. Degeaba  se jura ca el are Dacia fara roti si pusa pe boltzari de 2 ani de zile...Ca de cand i-a murit nevasta si a ramas singur si cu 3 copii pe cap nu a mai avut bani sa o mai repare...SEFULUI DE POST i se rupea si lui inima de mila amaratului, dar nu avea ce-i face...

- Pamfile! NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE!...(poate doar inafara ei),  gandi pentru sine 'DULAUL'. Aspect care s-ar fi putut aplica numai Primarului...Ca nu era sa se puna rau cu Primarul...

Dintre toate rudele, numai el ajunsese doar un amarat de sef de post, spre deosebire de verii sai primari...

Si uite asa justitia a triumfat inca odata la nivel de comuna. Pamfile a trebuit sa isi vanda vaca ca sa-i plateasca Primarului farul de la BMW seria 7...

Odata cand se juca de-a v-ati ascunselea prin padure, vazu un grup format din Dulaul, Ciuaua, Pishoiu si Vasile Paduraru. Pustiul nu vedea nimic de dupa fagul dupa care se ascunsese, cand, deodata, Vasile Paduraru dadu frunzele deoparte si crengile adunate deasupra unei gropi camuflate.

- Uite aici Sefule! E a treia oara cand gasesc asa ceva luna asta!

- Ce avem aici? intreba SEFUL DE POST

- Trei mistreti si două caprioare. E mana fratilor Parnaie, Sile si Dinicu. Te-am informat despre braconajul sistematic cu care se ocupa baietii astia. Nu ai luat nici o masura !

- Perfect! Excelent! exclama SEFUL DE POST frecandu-si palmele a satisfactie.

- Cum?...intreba Vasile nedumerit.

- Pai, imi vin niste musafiri din Germania si ma tot gandeam sa le prezint ceva cu specific romanesc...

- Braconajul?

- Nu baa interesantule! Vanat gatit dupa o reteta traditionala romaneasca...Auzi ma Vasile...Legat de baietii astia doi...las-o si tu mai moale...Ca tot de ai nostri, de aici din comuna  is...Si stii tu vorba aia...'O mana o spala pe cealalta'...

- Da, dar cand amandoua mainile sunt ocupate cu primitul la unii, iar la altii, amandoua mainile sunt ocupate cu datul...

- Bai Vasile, pesemne ca te facushi filozof! Ia auzi ce chestii adanci mustesc din el dom'le...Dar cand am inchis eu ochii la afacerea ta cu brazii de craciun taiati ilegal din pepiniera si vanduti la negru, nu ai mai fost asa pestritz in ceru gurii ca acu...Ia zi!

- Pai ce sa zic? Ca juma din suma ti-a revenit!

- Hai, hai...lasa...Nu ma mai retzine din optul productiv cu povesti de babe speriate de bombe...Ocupa-te de transhare, de transport...ia-ti partea ta(la fratii Parnaie nu le dai nimic de data asta, ca am eu nevoie pentru musafiri...)

Altadata, cand 'Seful de Post' se afla in biserica singurel si se juca cu aprinsul de lumanari, i-a auzit pe preotul Parintzeanu Dobrica si pe Dulau, retrasi in spatele catapeteasmei, undeva in fatza altarului:

- Dulaule, de doua luni ma intarzii cu banii care mi se cuvin. Nu te juca cu un popa dat dracu! Eu atat iti spun. Ca o sa fac Acatiste, Cetire si Rugaciuni la lumanare pe tine, si te blastam sa-ti dea Dumnezeu pe buci, furunculi si bube dulci, si amandoua maini mai scurte, ca sa te scarpini...sa n-apuci!...

- Parintzeanu, ushureanu tata, ushureanu. Ca nu ma sperii tu pe mine cu leacuri de astea babesti. Ce-i al tau ii pus de o parte. Si-i acoperit cu brusturi. Doar ca am avut niste probleme mai urgente si am folosit si partea ta...

Tu mai bine ai face sa ceri mai multe detalii despre furturi si alte fapte penale, cand vin fraierii la spovedit. Ca atunci cand io ii santajez cu arestu, sa le demonstrez ca stiu mai mult despre viata lor decat insusi Dumnezo. In felul asta se sperie si decarteaza banu rapid si fara negocieri.

- Uite aici caseta cu inregistrarile spovedaniilor din ultimele doua saptamani!...il auzi Iodutz, zis 'Seful de Post', pe preot raspunzand.

- Sa traiesti o mie de ani si eu sa iti duc crucea! incheie vesel Dulaul.

La capatul a peste o jumatate de an de investigatii,  'Seful de Post' a ajuns absolut convins ca se merita sa devina cu adevarat SEF DE POST.

Doar ca, exact in ziua in care isi promisese solemn ca se va face Politist de Comuna, a auzit la televizor decizia Sefului I.G.P.R , chestorul Liviu Popa, de a desfiintza posturile de politie rurale(ca sa nu mai joace tablagii carti si table in sediile de politie comunale, zicea el).

Si uite asa, printr-o simpla declaratie oficiala s-a naruit visul de o viata a unui copil inocent...

PS. Este pacat ca se desfiinteaza functia de SEF DE POST, pentru ca politzaii din comuna cunosteau cel mai bine fenomenul infractional local...

Damblarin

1 TORT, 2 TORTURI SI 3 COFETARI

'Chirurgul' (nume conspirativ), provenea dintr-o familie care o dadeau la intors. Pana pe la vreo 55-60 de grade, de facea margele. Apoi deveneau tragatori de elita. La masea. Il plasasera de mic la o casa de copii ca ei sa poata bea. De la varsta frageda, Chirurgului ii placea sa chinuie tot felul de insecte, delectandu-se cu spasmele lor. Apoi, cand a mai crescut, scufunda broastele in acid sulfuric, dadea pasarile de curte cu smoala si apoi le aprindea de vii. Pe la varsta adolescentzei trecuse la belirea cainilor si pisicilor, de vii. Si apoi le dadea drumul la muschiuletul gol. Sau chiar disecati pana la os, lasandu-i sa alerge cu fibrele musculare atarnand zdrentuite. In ultimul an al celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fusese copil de trupa. O data cu terminarea razboiului ramasese pe strazi. Strazi care incepeau sa se transforme in 'Drumurile Socialismului'. Fura prin trenuri si prin gari. Asa l-a cunoscut pe Ceausescu. Intr-o celula de puscarie, ca detinuti de drept comun. Sau, 'gainari' cum li se mai spunea. La fel ca si Ceausescu, Chirurgul era tanar, dornic de afirmare, dar fara sa aiba prea multe de oferit societatii. Anii de dupa razboi au fost marcati de invazia ruseasca si impunerea fortata a comunismului. Toti proscrisii oportunisti ai societatii au inteles ca pentru ei, inafara comunismului, nu existau prea multe sanse de reusita in societate. Asa ca, un individ cu inclinatiile Chirurgului a ajuns sa imbratiseze comunismul ca pe religia blestematilor, mai mult din considerente pragmatice decat din convingeri ideologice.

'Calaul' (nume conspirativ), fugise de acasa de la varsta de 9 ani, traind prin mahalalele Bucurestiului si devenind un bataus notoriu. Avea un temperament coleric. Pana se calma adversarul o data, el se enerva de doua ori. La varsta de 12 ani a revenit acasa, in sat, cerandu-i lui taica-so sa vanda jumatate din oi si sa-i dea partea lui. Dupa o cearta ca in mahala, taica-so i-a articulat un ciomag ciobanesc intre cuculbai de l-a apucat durerea-n ecouri. Cand si-a suflat nasul a ametit. Apoi, ce credeti ca i-a trecut prin cap lui taica-so ? Toporul Calaului de 12 ani. La tribunal a raspuns ca a vrut sa vada cum ii sta la taica cu carare pe mijloc. In puscarie comunistii l-au racolat, promitandu-i o eliberare prematura. S-a imbarbatat dupa 18 ani si a devenit astfel un adult de tipul 'Omului Nou'.

'Cioclu' (nume conspirativ), crescuse langa o morga a spitalului, fiind copilul care fugea sa le cumpere tigari medicilor care faceau autopsiile, iar acestia il lasau sa se joace printre carcase, recipiente cu organe si formol. Ii placea sa deseneze zvastica cu degetul inmuiat in sange, pe dusumea sau pe pereti. Intr-o zi, unul dintre doctori l-a intrebat:

"- Daca iti place atat de mult roshul, de ce nu te faci comunist ?"

Cioclul nu stia ce inseamna comunism la vremea aceea. Dar dupa cativa ani a aflat. Cu o deosebita satisfactie. Pentru ca cei care l-au scos din inchisoare (fiindca transhase ca pe porc o batrana paralizata la pat, dintr-un sat prapadit si o casa izolata), au fost comunistii.

Chirurgul, Calaul si Cioclu, aveau toti trei, doua lucruri in comun: Carnetul de comunist si sadismul innascut. Partidul Comunist Roman si 'Siguranta' (care din '48 avea sa se numeasca 'Securitatea'), considera oamenii ca ei fiind mana cereasca. Pentru ca la cati dusmani de clasa avea Partidul, oamenii ca ei erau o mana de lucru specializata si extrem de necesara. Asa se face ca au fost scosi din inchisori, reabilitati, li s-au fabricat diplome de 4 clase (cu doua mai mult ca trenul). Si au fost avansati pe linie de partid la niveluri superioare, spre noi culmi de progres si civilizatie. Aveau intotdeauna categoria maxima la locul unde figurau ca angajati. Dar grosul banilor veneau de pe alt stat de plata, ce nu se afla in evidentele civile. Indiferent de ceea ce scria pe cartea de munca, specializarea lor opera la un cu totul alt nivel. De la spitalele de pshihiatrie si pana la temuta Jilava, de la penitenciarul de maxima securitate de la Aiud si pana la lagarul de munca silnica de la Periprava, cei trei devenisera un grup de elita, un buchet de bice, printre tortionarii regimului. Se laudau zgomotos la fiecare bauta tinuta la cantinele de protocol ale Partidului, cu ingeniozitatea si gustul rafinat de care dadeau dovada in arta torturii mioritice. Devenisera atat de dependenti de orgasmul mental pe care torturarea si uciderea victimelor l-il oferea, incat ar fi fost capabili sa lucreze fara sa fie platiti. Conform propriilor definitii, ei nu se ocupau de torturi cu accentul pe 'u', ci de torturi cu accentul pe 'o'. Fiindca pentru ei, meseria de tortionar era una dulce, pretinzand talent in aceeasi masura cu cea a unui renumit cofetar. Chiar daca produsul lor nu putea fi savurat si apreciat de publicul larg, ci doar de ei si de minoritatea aflata la putere. Asa au ajuns sa fie porecliti 'COFETARII'.

Cofetarii torturau si ucideau in primul rand de placere si mai apoi din ratiuni de partid. Din necesitate. Poate tocmai de aceea ajunsesera atat de renumiti in randul celorlalti tortionari, care erau simpli macelari platiti la norma, nu artisti ai durerii si groazei ca ei.

Paradoxal, daca in calitate de dizident, detinut politic sau pur si simplu un intelectual cu potential sau un fruntas al satului, erau repartizati pentru stoarcerea de informatii si apoi pentru executie, Cofetarilor, acest lucru reprezenta o recunoastere tacita a calibrului victimei in ochii regimului. Respect, daca vreti. Pe de alta parte, notorietatea Cofetarilor ajunsese atat de bine cotata la bursa Directiei de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne incat, ofiterii de Securitate ce le aveau cu semnul intrebarii, ajunsesera sa-i ameninte pe cei carora le puneau veioza-n ochi, ca daca nu coopereaza si nu ofera informatiile cerute, vor fi dati pe mana Cofetarilor. Sa le puna cireasa pe tort. De cele mai multe ori, la auzul acestei amenintari, cei mai multi dintre interogati se panicau pe ei cu stropi mari si cedau. Cei care intrau pe lista de pacienti ai Cofetarilor erau considerati in faza terminala (indiferent cate informatii ofereau si cat de dispusi sa coopereze deveneau). Aveau tratament numai pentru dus, nu si pentru intors.

Tehnicile de tortura depaseau sfera clasicelor zdrobiri de degete la usi, electrosocuri, asfixierea cu materiale imbibate in apa sau lovituri peste testicole pana la deces...etc, etc. Se spune ca introduceau de vii dizidentii in cuptorul crematoriului, lasandu-le doar capul afara ca sa-i poata interoga. Cand maltratatul dadea semne ca focul de la inimioara il mistuise deja pe interior, ii puneau un mar in gura, ca la purcelul de lapte, si il impingeau inauntru pentru o rumenire completa. Disectiile pe viu, in timp ce glumeau prieteneste cu muribundul, erau de departe printre tehnicile cele mai folosite si savurate.

O data, individul adus in salonul celula al unui spital de psihiatrie, era un flacau de 2 metri inaltime pe 1 metru latime (fiu al unui taran considerat chiabur, care se opusese colectivizarii). Flacaul a reusit sa se elibereze din catuse si dintr-o singura rotire a reusit sa stampileze peretii cu toti trei. L-au doborat dupa ce si-au descarcat toti trei pistoalele in genunchii si umerii lui. L-au imobilizat pe pardoseala din gresie si i-au taiat cu ferastraul mainile din umeri si picioarele din coapse. I-au pus apoi o perna sub cap, ca sa stea confortabil si sa-i poata privi mai bine in timp ce ei urinau pe fatza lui. Flacaul avea in el o forta de viata incredibila. Nu lesinase si inca putea vorbi. Dar refuza sa raspunda intrebarilor despre familia sa, care fugise in munti si se alaturase partizanilor. Simtind ca o data cu sangele ce tazsnea suvoi din el i se scurge si viata, cu o ultima sfortare striga printre horcaituri:

" - Sa nu va ierte Dumnezeu in veac!" Si murii cu ochii deschisi si cu gura plina de pishat. Cei trei izbucnira sincron intr-un ras isteric, vadit satisfacuti. Chirurgul ii striga (desi stia ca murise deja):

-" In iadul asta, singurul Dumnezeu suntem noi !"

Dar de la incidentul asta, le-au cerut superiorilor sa nu le mai trimita subiectzii mancati si odihniti. Ca ei, predicatzii, nu biruiau sa-i aranjeze-n propozitie pe toti. Asa ca Securitatea ii baga la un tratament preparator. Ii infometau intre 7 si 10 zile, apoi ii inmuiau prin prespalare si apretare pana ajungeau ca o pasta ce putea fi modelata dupa dorinta, ca nu se mai puteau tine pe picioare.

Cu o alta ocazie memorabila a carierei lor, si-au atras si porecla de 'Analfabeti'. Evreica Judith Beti, o aparatoare a drepturilor evreilor din Romania, trimitea articole semnate anonim pentru presa occidentala, informandu-i despre atrocitatile pe care le comiteau comunistii impotriva dizidentilor politici si a intelectualitatii romanesti. Ajunsa in 'Laboratorul de Cofetarie', au aplecat-o peste tablia mesei, i-au rupt toate hainele de pe ea si i-au legat mainile pe sub masa. In timp ce se descheia la slitul pantalonilor, Cioclul o intreba:

"- Jidanco, sti care ar trebui sa fie in comunism raportul dintre romani si evreice ? Anal, fa Beti !" In timp ce Cioclul o viola, Calaul o sufoca cu o punga trasa pe cap, iar Chirurgul o taia cu lama pe spate. Toti trei isi sincronizasera ritmul, pentru ca violatorul sa profite de contractzii. Apoi schimbau locurile intre ei, frateste. Au invartit hora in jurul mesei pana cand Beti a scapat de carcei. Pe veci. Si de atunci, 'Cofetarii Analfabeti' au ramas pentru ceilalti.

Alta data le-a fost livrat ungurul Kelemen, pe motiv ca fusese horticultor. Sergent in armata amiralului Miklos Horthy. Kelemen participase direct la atrocitatile impotriva romanilor si evreilor din Ardealul de Nord. L-au legat in chingi pe masa speciala de tortura. I-au imobilizat si capul. Apoi i-au despicat esofagul de sub barbie si i-au scos limba ca pe o cravata, prin orificiul creat. I-au explicat cu amabilitate ca limba maghiara nu-i mai poate sta in gura fiindca de acum, ungurii se vor putea exprima doar ca o minoritate. Au continuat cu despicarea pantecelor cu o foarfeca de croitorie. I-au smuls matele si le-au aruncat in cosul de gunoi. Pentru ca, (i-au explicat ei bilingv), exista prea mult cacat unguresc in Ardeal si trebuia imputzinat. I-au scos si ficatul si au decupat cu grija fierea. Apoi Calaul i-a frecat-o de limba, sustinand ca verdele este culoarea limbii maghiare. In timp ce Kelemen incerca cu succes sa isi dea ochii peste cap, in spasme, Chirurgul s-a aplecat tandru la urechea lui si l-a intrebat cu o curiozitate copilareasca:

" - Spune-mi Kelemen, am auzit ca moartea iti lasa un gust amar pe limba. O fi adevarat ? Fiindca eu nu am avut ocazia sa experimentez. S-au o fi de la fiere ?..."

Desi Cofetarii se descriau amuzandu-se ca fiind cele mai faimoase bestii cu fatza umana din istoria moderna a Romaniei, atunci cand venea vorba de nazisti, deveneau periculos de isterici. Pentru ca ei considerau ca in ceea ce priveste eficienta, pasiunea si creativitatea, daca nu le erau superiori nazistilor, erau cel putin egalii lor.

In anii '50, fiecarui tortionar ii revenea un plan de realizari in materie de lichidare a dusmanului de clasa. Circa 30 de torturi si executii pe luna. Un condamnat pe noapte. In primul rand dizidentii politici. Apoi cei ce se impotriveau activ. Apoi, oamenii tineri, in general, la 30 - 40 de ani. In special cu studii superioare. Daca aveau studiile terminate in strainatate, erau trufandale curate pe mesele tortionarilor. Dar si invatatori, preoti, fruntasi ai satelor, lideri ai cultelor neo-protestante, (care erau considerate de sorginte americana). Nu au fost lichidati doar daltonistii care nu faceau diferenta intre verde si rosu ci, si cei pe care regimul ii considera potentiali impotrivitori, capabili sa devina formatori de opinie de tipul 'Gica Contra'. Sau pur si simplu, vizionarii marxist-leninisti nu considerau ca se potriveau staulului comunist si nu-i voiau in septelul lor reeducat.

Se estimeaza ca numarul victimelor regimului comunist se ridica la cifra de 500.000. Prin comparatie, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, pierderile Romaniei au fost de 800.000 de vieti... Alte rapoarte avanseaza cifra de peste 2 milioane de oameni ce au avut de suferit de pe urma brutalitatii regimului comunist...

Anul trecut in vara, trei batranei cumsecade, cu parul alb si cu varste venerabile cuprinse intre 87 si 90 de ani, s-au intalnit in statiunea Felix. Jucau table pe o terasa, admirand de la adapostul umbrei multimea turistilor ce se balaceau in apele termale.

Cioclul: - Ia sa-mi spuneti voi mie mah, de ce am omorat noi atatia nevinovati cu o jumate de secol in urma ?

Chirurgul: - Pe vremea aia erau vinovati !

Calaul: - Ca sa putem juca astazi table impreuna, si sa ne bucuram de pensiile astea nesimtite, de maiori in rezerva, pana la adanci batranetzi. Ce intrebare-i asta 

Cioclule ? Te-ai inmuiat la batranete precum coaiele cretze ? Eu nu am nici un regret. Ala a fost momentul nostru. Iar noi am fost pe val. Daca nu ar fi aparut comunismul in timpul vietii noastre, am fi murit in anonimat, mai rau ca victimele noastre.

Chirurgul: - Pai voi nu vedeti ca Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc se straduieste sa ne gaseasca si sa ne scoata din anonimat ?

Calaul: - Stati mah linistiti pe ouale voastre. Ziceti bine mersi ca nu suntem in Germania. Ca acolo ar fi fost intr-adevar bai.

Cioclu: - Si Polonia are un fel de DNA specializat pe criminalii comunisti.

Calaul: - O fi avand. Dar la noi treaba-i buna, ca mai dureaza. Daca nu ne-o tradat tatucu Iliescu, imediat dupa executarea lui Ceausescu, cand reprezentantii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici cereau sa fim identificati, nu se mai atinge nimeni de noi. Iti trebuie vointa politica ca sa pornesti asa ceva. Voi nu vedeti ca de dupa '89 incoace Parchetul a tot ingropat dosarele cu tortionari ?

Chirurgul: - Ha, asta-i buna ! Pai cum dracu sa nu le ingroape daca fiii, fiicele si nepotii nostri ocupa functii cheie in aparatul de stat si in parlament ? Nu tot baietii destepti ai regimului trecut au preluat si stafeta asta, zis democratica ? Pai, si atunci de ce dracu mai purtam discutia asta Cioclule ? In 5 ani maxim, ne-am trait traiul si ne-am mancat malaiul. Ce o sa scrie in cartile de istorie dupa 50 de ani de la moartea noastra, mi se rupe, ca de Berlin.

Cioclu: - Bah, ma gandesc asa, cate o data, ca ceea ce am distrus noi in 50 de ani de reeducare pana la epuizarea sistematica a intelectualitatii romanesti, astia nu o sa mai poata pune la loc nici in 100 de ani !...

PS:

Tatal Nostru Anticomunist

Tatal nostru de la Moscova,

Desfaca-se Imparatia Ta,

Faca-se ca-n America!

Painea nostra mica si neagra,

Fa-o Doamne, mai mare si alba;

Si ne iarta noua greselile noastre

Ca si noi credem in minciunile voastre.

Nu ne mai bagati pe noi in puscarii

Ca ale voastre-n veci vor fi...

Einsenhower, Bulgamin,

Bomba atomica. Amin !

scrisa de un detinut politic ramas anonim

Damblarin

1 ZZ WARD

Am intalnit fatuca asta, Zsuzanna Eva Ward, cu trupa ei  ZZ WARD. Si pentru ca nu suna rau deloc, i-am invitat la V R D.

2 ZZ WARD

3 ZZ WARD

Amestecul original de Blues, Rock, Hip- Hop, R&B si Neo-Soul, cadreaza cu politica muzicala generala a Video Radio Damblarin.

4 ZZ WARD

5 ZZ WARD

How blue can you get ? 

V R D Blue !

SCUFITA ROSIE

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

A fost frumoasa foc de cand s-a nascut. Moasele comunale au prezis la nasterea ei ca o sa ajunga mare. Nu au specificat si in ce domeniu. Nu era numai din cale afara de frumoasa, dar si deosebit de inteligenta. Precoce pentru varsta ei, nu se juca niciodata cu fetitele de aceiasi varsta. Ii placea sa se joace cu baietii mai mari. In nisip. Ei se jucau cu ce aveau in nisip...ea cu galetusa...La doar patru anisori a iesit din casa pe o ploaie torentiala cu tunete si fulgere imbracata in chilotei, cu o galeata de plastic rosie,in cap, si incaltata cu spitzarii lui taica-so. De atunci i-au spus toti SCUFITA ROSIE.

Scufita Rosie a trecut prin Scoala Generala din comuna mai mult zburdand...Era de ajuns sa citeasca putin inainte de inceperea orei si intotdeauna lua note mari. Pe masura ce devenea adolescentina baga in boli cronice fara preaviz, din ce in ce mai multi...Faima ei se intinsese pe o raza mai mare de zece comune. Nu exista 'Bal la Caminul Coltoral' daca nu era si ea prezenta. Organizatorii o plateau in secret ca sa se prezinte (stiau ca asa aveau publicul garantat ). Daca nu scria pe afis: "Mare Bal Mare la Caminul Cultural din Comuna Poienita - UNDE VINE SI SCUFITA !!!" nu cumpara nimeni bilet...Devenise o legenda vie, visul oricarui barbat insurat (care se reconsidera burlac instantaneu )...De la cel tare-n caciula pan' la cel cu barba sura, toti rosteau numele ei in soapta si cu veneratie...O numisera 'FECIOARA de CUCUTENI - Facatoarea de Minuni'. Fiindca ii merse vestea ca avea mana sfanta. Ca scula mortul...

Sigur ca o astfel de...valoare nu putea sa se risipeasca intr-un catun mioritic, plin de batrani ce semanau cu sherparii din Tibet (cu dintii lipsa dar galbeni de la tutun, plini de riduri pe fatza, cu un bronz intens de sapa pe maini si pana la gat, iar de acolo in jos, albi ca neaua din Himalaya ). Asa ca pentru Liceu Scufita o roii in capitala. Chiar fara sa stie ai ei. Liceul l-a parcurs tot in treacat. Ea era mai mult prezenta prin punctele fierbinti ale Bucurestiului. La produs. Ca deh, viata-i scurta, tineretea trece si fata trebuia sa isi asigure un viitor...Fiind fasneata si prinzasa, ii era suficient ceea ce ii povesteau colegii despre lectia predata in lipsa ei...Cu tezele si examenele nu a avut niciodata probleme...Toti profesorii insistau ca ea sa isi dea examenele oral. Cand ii cashuna ei ca vrea sa dea teza in scris profesorii intrau cu nervii in shoc anafilactic. Chiar si directorul liceului a amenintat-o odata ca daca mai insista cu scrisul, cand ea are o asa o vocatie la oral, mai intai o exmatriculeaza si apoi ii scade si nota la purtare...Fiindca el ii descoperise talentul. Era profesor de limbi. Antice. Si de demult...

Asadar a terminat tot liceul. Si vreo trei facultati. Cu decani cu tot...Ca acum asa e la moda. Ti se fac oferte promotionale in buchet. Dai la Filologie - ai oferta cu pret scazut si la Cinematografie...Sau dai la Stiinte Economice - poti face si Dreptul International (la pachet )...Ca vorba aia...Cine se uita la bani cand e in joc viitorul copilului...Si uite asa se strang diplomele pe rafturile mobilei, inlocuind bibelourile din pamant ars sau din portelan de altadata...Numai incapabilii si sarantocii mai fac facultate in ziua de astazi fara bani...

Ambitioasa si capabila de performante si fapte mari, cum era ea, nu s-a oprit cu aspiratiile intr-o mizera capitala din Europa de Est, precum era Bucurestiul. Voia sa ajunga unde era...miezul...In capitala Europei, la Bruxel. Tot ce-si propusese pana acum in viata reusise. De ce nu ar reusi si acum? La cum o dotase natura si la cat tupeu avea in ea...putea tinde catre infinit...

Asa ca se inscrise online si dadu niste examene (tot pe internet ) , pentru ocuparea unui post de secretara sau traducatoare la Comunitatea Europeana. Dupa vreo doua luni in care nu primise nici un raspuns , se arunca in primul avion via Bucuresti-Bruxel si...dusa a fost.

Odata ajunsa in Bruxel a cautat un hotel ieftin dupa care, a doua zi, s-a infiintat in holul cladirii Parlamentului European. A luat grabita si agitata un bon de ordine ca toata lumea si s-a asezat in sala. De abia atunci observa mai atent ce se afla in jurul ei. Incepu sa i se zbata pleoapa stanga si sa ii tremure barba...Ii venea sa faca o criza de isterie. Toata viata ei a fost obisnuita sa eclipseze pe celelalte din jurul ei. Ea era INTOTDEAUNA Printesa Balului. Daca erai femeie nu aveai cum sa respiri in preajma ei...Te shutau barbatii mai incolo...Acapara atentia pana si la rivale...Iar acum, aici, era...doar una dintre ele. Pierduta in anonimat. Fiindca toate cate asteptau in sala erau...SCUFITE. De toate culorile si din toate colturile Europei. Toate venisera ca si ea, pentru acelasi tip de job. Colac peste pupaza, afla ca Scufita Verde, sosita cu numai o zi inaintea ei de la Budapesta, prinsese deja un post...Cu degetele tremurande isi aprinse o tigara. In clipa urmatoare, o mana puternica facu un gest bland si i-o scoase din gura. Era un negru de 2 metri de la Serviciul de Paza si Ordine ( fiindca aici, in spatiile publice, CHIAR NU se fumeaza ) .

Cand ii veni randul, alt shoc pe ea. Din birou iesi Alba ca Zapada. O masura din priviri de sus pana jos si inapoi. Apoi o intreba sarcastic ( in timp ce mesteca zeflemitor o guma cu aroma de banana ) :

- Dulceato! Cu ce-ti pot fi de folos?

"- Ha! ia auzi! DULCEATO" se gandi Scufita Rosie, (era pentru prima data cand auzea abordarea asta venita de la o femeie...O primise de la sute de barbati, dar nu de la o femeie... ) . Era clar ca Alba ca Zapada nu o simpatiza. Intrata in birou se aseza singura pe scaun desi nu primise invitatia. Incepu sa povesteasca despre examenul online si ca asteapta rezultatul de doua luni...Alba ca Zapada o asculta cu atentie in timp ce rasfoia o revista de moda. Cand Scufita epuiza repertoriul, Alba dadu cu delicatete si cu degetul mijlociu intr-o singura tasta, o singura data ( ca sa nu i se rupa unghia artificiala ) . Apoi mimand ca citeste ceva de pe monitor, ii raspunse dupa 5 secunde, privind-o peste ochelarii shic ( pe care ii purta doar ca sa capete un aer mai intelectual ) :

- Promotia la care ai aplicat tu nu a fost inca jurizata, draga. O sa te anuntam noi...

Pana sa isi vina in simtiri se si trezi condusa afara din birou, apucand totusi sa o mai auda pe Alba ca Zapada strigand "- Next!" (urmatoarea ).

Buimacita, in stare de shoc, ciufulita...cum nu mai fusese in viata ei, ajunsese sa vorbeasca singura pe strada :

"O sa te anuntam noi!" Cand?...Dupa cat timp?...Cat timp pot rezista prin hoteluri cu putinii bani pe care ii am?...Daca raspunsul va fi negativ?...

Fara sa isi dea seama, se opri intr-o intersectie semaforizata, continuand sa se zbata sub puhoiul de emotii confuze ce o napadeau...De undeva din spate se apropia un sunet grav,ritmat, specific motocicletelor Harley Davidson...Ea nu-l sesiza, continuand sa bolboroseasca in romaneste...

Tresari insa cand o voce baritonala de mascul viril o aborda direct:

- Pustoaico! Daca ai sange de vipera, salta in sha! Restul se cheama...DESTIN!

Era LUPUL. Scufitei ii lua o secunda sa ridice piciorul si sa incalece(avea o fustita rosie ultrascurta si purta bichinei 'Tanga', si desi  intersectia era aglomerata, nu se simti catusi de putin jenata ). Privit din spate LUPUL era solid, latzos si purta o geaca de piele cu emblema 'HELLS ANGELS' in partea superioara de pe spate si TRANSYLVANIA pe partea de jos...

- Nu stiam ca legendarul club de motociclisti americani HELLS ANGELS au deschis filiala si in Romania! incerca o conversatie stangace Scufita...

- N-au! raspunse sec LUPUL. Au deschis la rusi, la croati, la unguri...Pe noi ne considera inca prea blegi...Deocamdata sunt singurul...

- Apuca-ma in brate si strange-ma! ii striga LUPUL peste umar...

In clipa urmatoare se ridica pe o roata si demara in tromba, pierzandu-se de-a lungul bulevardului, in aplauzele pietonilor extaziati (care uitara sa mai traverseze cat timp a fost verde...).

LUPUL statea intr-o zona rezidentiala linistita si selecta, vizavi de un parc ce avea si lac de agrement. Apartamentul era cochet, nu prea mare, dar cu un design interior original. Se vedea insa ca acolo locuia un burlac. Nici un lucru nu se gasea acolo unde ar fi trebuit sa fie. Toate erau imprastiate de pe parchet si pana in frigider...

- Spune-mi LUPULE, pentru ca sa ne incepem relatia cu dreptul, cum ai vrea sa fiu? Buna sau rea?

- Rea da' bunaaa!!! ii replica el

Scufita Rosie ii trase un zambet decoltat, plin de subinteles:

- Atunci va fi simplu...Fiindca asa m-am nascut!

- Asculta Scufito! Eu inteleg ca tu esti rosie. Dar sper ca nu toata luna. Si sa nu vi cu texte ca ai rosu si in gat, ca la mine nu tine!...In rest lucrurile sunt simple...Tu nu ma intrebi cu ce ma ocup, unde am fost si cu cine m-am intalnit, de ce vin la ora aia...sau de ce nu am dat pe acasa 3 zile...etc...Iar eu nu sunt obligat atunci sa te mint. Pastreaza-ti o minte cat mai deschisa si vei avea perspectiva in vest...In rest...vom trai clipa.

Era pentru prima data in viata ei cand intalnea un tip pe care nu-l putea domina, nu-l putea controla...Nu-i putea pune tocul pe gat si sa-l joace intre picioare cum facuse cu atatia...In relatia cu LUPUL trebuia sa taca si sa inghita...Ca nu avea incotro...Si se simtea al naibii de frustrata...

- As vrea sa stii ca nu prea mai am nici un ban! continua ea cu tupeu...

- Dulceato! Cine vrea sa aiba prin preajma o bucatica rosie ca tine, trebuie sa fie dispus la niste investitii minime, de baza...Pana o sa

ajungi sa prinzi si tu cheag prin Bruxel...

Cum orice minune tine 3 zile, FECIOARA de CUCUTENI l-a umplut de respect pe LUP, ca sa se revanseze pentru faptul ca o culesese de pe drumuri. Intre timp imagina o strategie pentru a-si atinge obiectivele. Inventa orice pretext posibil, orice intrebare nepusa anterior...pentru a se infiinta din nou si din nou pe holurile institutiei europene. In speranta ca intr-o buna zi inevitabilul se va produce...Incepu si niste cursuri de perfectionare a limbii franceze si de invatare a limbii flamande, pentru a-si spori sansele de reusita.

In relatia cu LUPUL, atata timp cat respecta parametrii impusi de acesta, lucrurile decurgeau cu o oarecare normalitate. Dar nu putea scapa de sentimentul de frustrare datorat faptului ca se simtea ea folosita de LUP si nu invers. Ca ea, zeita frumusetii irezistibile, nu putea sa-i puna capastru si nici nu era suficient de buna pentru a-i capta atentia integral si exclusiv numai asupra ei. Desi si-ar fi dorit... Intr-o dimineata, pe la ora 4, cand LUPUL ajunse acasa, vru sa faca o gluma si baga laba pe sub paturica de matase rosie ca sa o gadile in talpa. Dar isi rupse gheara, fiindca ea adormise incaltata cu saboteii olandezi ( de lemn ) , pe care el ii facuse cadou. Ea profita de conjunctura si rabufni tzafnoasa:

- Auzi LUPULE? Nu ma deranjeaza ca iti schimbi partenerele mai des decat ciorapii. Dar te rog eu mult, nu iti mai pune ciorapii la uscat in baie, fara ca sa fie spalati mai intai. Ok? Hai, te rog eu mult...Ca au inceput sa cocleasca tzevile de cupru de la centrala termica...

Intr-o buna zi Scufita Rosie se ciocni 'din greseala' pe scarile Parlamentului European de...Gigi Becali, care iar intarziase la sedinta si fugea pe scari in sus ca la intors oile la stana. In urma ciocnirii, din cocheta posetutza a Scufitei se imprastiara o multitudine de lucruri ( de la 'Always cu aripioare' si rujuri de buze, spray cu piper si pistol cu aer comprimat...si pana la...piese de Dacie prelucrate artizanal la strung... ). Gigi dadu sa se aplece, dar cand vazu cate sunt de adunat se ridica brusc, baga mana in buzunarul de la piept si scoase un evantai de bancnote de 500 de euroi. Ii puse in mana unuia de era imbracat intr-o pijama de paznic si ii arata cu degetul mormanul de maruntisuri ce trebuiau inghesuite inapoi in posetutza. Belgianul ( mai marocan de felul lui ) , gasi repede o echipa de romani la care le dadu lucrarea la un sfert din suma pe care o primise. Romanii s-au bransat urgent si au terminat rapid. In doua schimburi.

Ea, intre timp isi ceruse scuze lui Gigi. In limba romana. Asta a fost. Inevitabilul la care lucrase atat de mult, in cele din urma s-a produs. Pentru ca limbajul semnelor pe care il folosea Becali cand dadea din maini catre ceilalti europarlamentari era atat de unic ca nimeni nu il intelegea, Scufita a ajuns interpreta lui personala.

Dar ca sa o poata avea el pe Scufita Rosie, a trebuit mai intai sa se lupte cu Corneliu Vadim Tudor (ca si asta pusese ochii pe ea ) . Asa ca Gigi a plusat cu banul pana cand a depasit limita la care se putea ridica, atat Vadim personal, cat si visteria Partidului Romania Mare...

Pe parcursul licitatiei Scufita fitoasa, pendula cu degetzelul ei senzual intre cei doi, fredonand "Ma iubeste...Nu ma iubeste...Ma iubeste..."

La finalul licitatiei, Gigi Becali ranji victorios si ii arunca zeflemitor verde in fatza lui Vadim:

- Bai...TRIneBUNULE! Pai tu ai mai avut jacartele in anturaj...Pe bucata aia tatuata...Cum o chema...Oana Zavoranu...Lasa-i si ciobanului una care nu se teme de LUP !

PS. Dacă vreodata o sa ajungeti la Parlamentul European, sa nu va faceti ca cunoasteti astfel de detalii, fiindca toti cei de acolo pozeaza in oameni foarte seriosi.

Damblarin

ELVIS SI BELLO LA LUVRU

Elvis si Bello sunt doi rromi de origine tiganeasca, din Banat. La nastere ei nu au avut un certificat de nastere autentic, in schimb au avut mai multe identitati originale. Pentru ca s-au nascut din mers, sub un coviltir, nu intr-un spital. Nici unul nu fusese la scoala de stat. Numai la scoala vietii. Cursuri de la distanta, prin corespondenta. S-au intalnit intamplator in inchisoarea de la Marsilia. Au fost prinsi ca faceau trafic cu carne vie. Aveau carne cruda de cal in chiftele.

Acolo, in celula inchisorii s-au hotarat sa faca echipa. Au ajuns sa lucreze pentru Don Gaborranni, un bulibasa din Roma ce traia in Germania. Cap al lumii interlope si al unei importante retele de crima organizata, ce se ocupa cu furtul de opere de arta la comanda. Elvis avea ticul verbal ' That's all right mama', iar Bello ticul verbal 'Ca la Luvru'.

Cand au auzit ca regele tiganilor, Florin Cioaba, a devenit si Presedintele Organizatiei Internationale a Romilor, si ca are de gand sa ofere la cerere pasapoarte tiganesti pentru monitorizarea tiganilor din intreaga lume, au fost primii care s-au prezentat.

Bello: - Domnu Cioaba, daca e pe cerute si nu pe bani, noi santem primii! Ca daca 70 de milioane de tigani, cati is pin lumea asta mare, sa pun la rand, asa, ca la sarmale sau ca la buda, ca cand mai prindem si noi ? Ca la Luvru.

Cioaba: - Da de ce vreti voi doi bah, pasapoarte tiganesti ?

Bello: - Ca sa ni sa monitorizaza si noua...

Elvis: - That's all right mama ! Ca noi nu e tigani care cerseste! Chiar daca cerem. Si vrem sa nu sa face confundare intre noi si nasparlii hailalti.  Nu santem nici de haia care le place sa umbla in pantaloni. In pantalonii lu haltii. Si le baga furaciunile in buzanare si pin portmoneiele de la jenti, de le pica chilotii de pe ei. Ca la Luvru...

Cioaba: - Dar voi, de fapt, cu ce va ocupati ? Pentru ca va trebui sa scriu aicea in formulare, ca sa va iau in considerare...pardon, in evidenta.

Elvis: - Pai trece si mata hacolo ca suntem...distribuitori de arta si cultura, angro si andetail. That's all right mama ! Luam arta din cultura dintr-un loc si ho mutam in haltu. Unde setea de cunoastere ii mai mare si mai apreciate. Da numa piese de colectie cotate la bursa. Dupa cataloaje...Ca daca nui de la 50.000 de euro in sus nici nu pornesc mertzanu. That's all right mama !

Cioaba: - Mai exact, cam ce fel de opera operati ?

Bello: - Pai, ca la Luvru. Tabloaie de milioane de euro, bibeloaie de aur sau arjint si alte bijuuri. Carti smaltuite-n ptiele cu feronerie de aur si arjint cu diamante...Textile de astea de pus pa pareti, celebre si scumpe. Ca de exemplu, carpeta cu  'Rapirea din Serai' de la Luvru. Tat ce cere clientu din cataloaje...

Elvis: - Pai cand ai vazut tu, bah gabor borat, carpeta cu 'Rapirea din Serai' la Luvru ?

Bello: - Insamna ca deja o luat altii comanda pe catalog, inaintea noastra...Sau or impaturit-o hotii de buzunare. Ca la Luvru.

Elvis: - Inchide pleoscaitoarea aia de gura, ca ne faci de radere, aci in fata lu domnu Cioaba. Asa. That's all right mama ! No, ce sa mai va zacem despe noi?

Cioaba: - Cu ce procent lucrati ?

Elvis: - Nu cu mult. 10 la suta io si 10 la suta Bello. Ca avem si noi copii la universitate...

Cioaba: - Zi sa moara copiii tai!

Elvis: - In piatza...In Piatza Universitatii.

Cioaba: - Pai la sumele de care vorbeati, se aduna ceva. As avea si eu nevoie de Gioconda lui Leonardo da Vinci pentru sufragerie. Va dau cerneala 'simpatica', care dispare dupa cateva ore, si o sa puteti sa va scrieti alte date in pasapoarte, de cate ori doriti !

Elvis: - That's all right mama ! Pai io va notez in pomelnic si vorbesc cu maharu al mare. Va fac legatura, negociati si... That's all right mama ! Si apoi noi primim tate detaliile si actionam la comanda ca la carte.

Cioaba:- Da, stiu! As putea spune chiar ca cunosc. Ar fi de bahula daca nu reusiti... Ce fel de cetatenie aveti ? Ca pasapoartele astea is valabile pentru rromii din toate tarile. Trecem roman ?

Bello:- Nu. Io nu vreau sa ma incurce lumea cu fraierii aia care muncesc 10 ore ca sclavii, pentru 50 de euro ! La mine treceti Hindu. Hindu-european ! Ca la Luvru.

Cioaba: - Sa ma ieie Benga si paianganu si sa i sa usuca ochii la ala care o mai auzit tigan sa ceara asa ceva !?!? Di ce mo ?

Bello: - Pai cu asta ma ocup! Hindu c Europa in heroare. Ca la Luvru !

Cioaba: - Bah rromales, daca intrati in baza noastra de date, nu o sa mai puteti iesi. Si daca o sa fiti prinsi cu ceva ciordeala artistica, o sa se tina coada dosaru dupa voi cat timp mai traiti dupa ce iesiti de la parnaie. Oriunde ati ajunge-n lume. Aveti mare grija de acu incolo !

Elvis: - Pai cu ce sa ne hocupam domnu presedinte ? Ca in agricultura romaneasca ploile aduc belciug. Sa ajung ca cumnatu, Sugestiv ?

Cioaba: - Ce ?

Elvis: - Pai lu ma-sa i-o placut de actoru  Stiv. Si i-o pus numele Stiv. Da dupa ce l-o intarcat, asta o continuat sa suga carpe. Asa o ajuns sa il strage tati: SugeStiv...No, si sa ma intorc la idee...Ca gagiu o inceput o lupta cu kilogramele ca sa sa poata tine de picanterii.

Cioaba: - Nu inteleg.

Elvis: - That's all right mama ! Pai s-o apucat de crescut porci, ca sa vanda pin targuri carnati picanti. Si acu sa bucura ca sho gasit boala, si ii zice cu 'C'. Da nu-i cancer, ca ii colesterol zaharat. Da nu-i de la carnea de porc,  ca-i de la nervi. Ca o falimentarat. Ca nici porcii nu mai maraie cum traba-n tara asta a rumanilor.

Cioaba: - Las domle ca romanul are. Da sa plange ca nu are. Cred ca o furat metoda asta de la noi. Deci, are...

Bello: - Are. Dreptate domnu Imparatu Cioaba. Ca la Luvru...

Elvis: - Si romanu are. Nevoi. Doar de ce plecam noi de printre ei ?

Cioaba: - Domnilor gagii, felicitarile mele. Masa si dansul, ale voastre. Sunteti primii rromi cu patalama internationala ! Cu restul, ramane cum am stabilit. Ca la Luvru...

Dupa o saptamana, Elvis a primit o cheie mica intr-un plic mare.

Elvis: - Halo, halo! Belloule ? Tu esti ? Hai mo, ca am primit un plic pentru Dusseldorf. Da ma. E cheia de la o cutie postala din gara. Acolo gasim restu detaliilor...Hai mo rapid cu Viano. Ca de la Dusseldorf si pana la Paris mai facem inca pe atata...

Au gasit in cutia postala din gara, intr-un alt plic mare, planurile de detaliu ale Palatului Luvru, codurile de dezactivare ale senzorilor, si programul de lucru al personalului. Trusa de spargatori o aveau in masina. Bello tinea in buzunarul de la piept 'stiloul' cu care se semna la plecare. Un levier in miniatura cu care, dupa ce termina de fortzat balamalele, scrijelea pe pereti in italiana: LA VITA E BELLeA !

Au intrat in incinta Palatului Luvru asa cum intra toti tiganii ce vor sa para interesati de cultura: ca turisti. Aratau stilati, aducand cu intelectuali arabi. Au avansat prudent dar grabit printre multimea de vizitatori, politisti, ghizi, plasatori si paznici. Pentru ca se apropia schimbul de tura si ei trebuiau sa profite de neatentie...

Deodata, Elvis se intoarse ca fulgerat si il prinse pe Bello de mana. 

Elvis: - Mi-o disparut din buzunarul de la piept, fara sa simtzesc, plicul cu harta si codurile !

Bello: - Elvise, si mie mi-o disparut stilou si trusa de scule din mana, cu Rolex cu tat ! Acu vad ca ma tzaneam doar de maner.

Elvis: - Auuu mama lor, de tigani de muzeu. Ne-au talharit Belloule, in plina zi. In mijlocul Parisului, inconjurati de politisti. Ca la Luvru. Am sa pui intr-o zi o bomba aici, ca sa scap lumea de ei ! (scrasni Elvis printre dinti).

Bello: - That's all right mama ! (ranji sarcastic Bello, in timp ce arunca manerul trusei de scule la cos). O sa revenim. Pentru ca noi suntem artisti de la nastere. Si nu o sa ne scoata nimeni si nimic dragostea de frumos din sange. Ca la Luvru !

Dar hai sa vedem si partea buna a lucrurilor Elvise. Sa recunoastem cand au si tiganii merite...

Elvis: - 'Elvis has left the building !'

Bello: - Va ramane recunoscut in istoria Luvrului ca tiganii care au lucrat turistii la buzunare au salvat-o pe Gioconda !

Damblarin