- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

miercuri, 5 noiembrie 2014

EPISTOLA LUI PAVEL CATRE GALATENI







Pavel era un maistru sculer-matriţer la Secţia de Tablă Presată la Cald, din cadrul Combinatului Siderurgic de la Galaţi, aflat cu îngrijorare în prag de pensionare. Avusese o noapte îngrozitoare, neştiind dacă visase un coşmar sau coşmărise un vis. Sau, poate avusese o întâlnire de gradul 4 ?

Se făcea că Pavel devenise beneficiarul unui accident mortal pe la spate, după ce o piesă de mare tonaj, din fontă, fusese scăpată din macara direct pe casca lui. Iar el se afla înăuntru. Însă, pe el nu îl anunţase nimeni că e mort.

Casca a început uşor să se ridice şi lumina puternică de la gura furnalului năvăli înăuntru, orbindu-l. Simţii cum începe să se înalţe, prins parcă de subsuori şi, la un moment dat, ajunsese să se privească de sus, cum stătea pe burtă. De fapt, nu murise. Zăcea inconştient.
'Ce înseamnă să porţi tot timpul cască!' zise Pavel în inconştienţa lui, către toţi gură cască de prin împrejur. De abia la vârsta de 65 de ani şi-a dat seama Pavel cât de cracoş era şi ce cur mare de văduvă avusese toată viaţa. Pentru că doar acum se văzuse clar din spate. Dar ascensiunea urca în continuare, scoţându-l din hala mare a Secţiei de Tablă Presată la Cald.

Abia ajuns în întunericul schimbului trei sesiză Pavel două prezenţe luminoase la stânga şi la dreapta lui, care îl ţineau de braţe, urcându-l spre spaţiul cosmic neexplorat. Nu, nu erau 'lift boys', fiindcă nu aveau uniformă de liftieri, ca la hotelurile de lux. Păreau a fi mai degrabă 'Sons of Anarchy'. Că aveau pe spate aripi ca cele de pe motocicletele Harley Davidson, ale faimosului club californian 'Hells Angels'. Deci, clar, erau îngeri.

Când au văzut cât era de subnutrit, îngerii s-au oferit să îi curme mai repede suferinţa. Dar Pavel a refuzat respectuos, pretextând că în România nu este legalizată eutanasia, decât pentru câini, pensionarii trebuind să se purifice prin suferinţă înainte de a muri. Pavel le-a sugerat să nu se grăbească şi să aibă răbdare, că oricum, deşi nu se recunoaşte oficial, eutanasierea celor defavorizaţi, care sunt o povară pentru buget, este politica socială aplicată de către toate guvernele de după '89 încoace.

La un al doilea moment dat, începu să se apropie de un fel de aglomerare de lumini, ca o galaxie multicoloră de pe Discovery Chanel, dar fără traducere. Când ajunse la destinaţie îşi dădu seama că fiecare lumină era de fapt o fiinţă tare faină. Şi mai observă că nimeni nu folosea curent electric ci, fiecare lucru şi creatură care avea-n ea suflare de mişcare, folosea un fel de energie alternativă nepoluantă, pe care o numeau Duhul Sfânt. Pavel se gândi atunci în sinea lui copleşită că dacă şi Biserica ar avea aşa ceva, nu ar mai trebui să vândă atâtea lumânări, ca să facă lumină într-un loc atât de întunecos.

Undeva pe la mijloc strălucea o lumină, cea mai puternică şi cea mai dalbă  şi leru-i ler (întrebaţi-l pe Hruşcă ce înseamnă leru-i ler, că eu nu ştiu). Pavel, care avea vederea slabă de la atâţia ani de sudură fără mască, nu putea încă desluşi bine. Dar la o apropiere mai amănunţită, îngerii îl basculară în faţa unui tron imens, făcut parcă dintr-un diamant şlefuit în mii de feţe, ce reflectau ameţitor şi la infinit scântei multicolore. Pavel căzu în genunchi, că nu îl mai ţineau balamalele de atâta emoţie. Duse mâinile la ochi ca pe nişte ochelari Dolce Gabanna şi privi cu o privire băsesciana printre degete, fiindcă îl dureau tare ochii.
Pe tron stătea cineva care semăna cu Leonardo da Vinci, în perioada lui de batrâneţe finală, cu barba în valuri lungi şi cu plete albe, care ajungeau până pe paviment, ce aducea cu Tatăl. În dreapta tronului de diamant se afla încă un tron, din aur, împodobit cu pietre scumpe şi rare, pe care stătea cineva mai tânăr, ce aducea cu Fiul. Iar în stânga tronului Tatălui trona o gaură neagră de care se fereau toţi îngerii. Pentru că orice obiect sau fiinţă care ajungea în apropierea ei, era absorbit fără regrete. Îngerii care ajungeau la stânga, erau absorbiţi şi transformaţi pe partea cealaltă în demoni.
Abia acum înţelesese Pavel ce înseamnă să guvernezi la dreapta sau la stânga.

Deodată, o voce baritonală care emana autoritate sparse tăcerea:
D: - Pavele, care îţi sunt păcatele ?
P: - Doamne, sunt multe şi tu le ştii mai bine. Doar pe ultimul aş vrea să ţi-l mărturisesc. Nu am plătit impozitul la Stat, ca să pot dona Bisericii, pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Am zis, în mintea mea de păcătos ce sunt, că de Statul român mai poţi scăpa, fugind în Occident, dar de mâna Ta nu este scăpare nicăieri.
D: - Dar cine v-a băgat vouă în cap ideea că dacă Daniel şi Sinodul Bisericii Ortodoxe Române construiesc o cetate pentru gloria proprie, Catedrala Jecmănirii Neamului, înseamnă că am să vă şi mântuiesc ? Palatele opulente de rugăciuni îmi plac mie, sau mai degrabă facerea de bine pentru cei năpăstuiţi ?
P: - Nu ştiu Doamne, eu sunt un umil păcătos, nu omul care zice că a fost pus de Tine ca să păstorească poporul mioritic...De aia zic şi eu, că poate era mai bine ca banii ăştia să fie folosiţi pentru construirea de spitale şi şcoli pentru pensionarii orfani cu părinţi făr' de adăpost (îngăimă Pavel cu tahicardie-n glas).
D: - Calea românilor a ajuns dezdănăjduit de rea înaintea mea (tună Atotputernicul). Şi, deşi i-am promis lui Noe că nu o să mai aduc Potopul pe pământ, voi mă tentaţi la culme să o fac din nou. Ca să vă umplu ţara de moaşte. Să aveti ce pupa o mie de ani. Dar eu sunt Dumnezeu, nu sunt om. Aşa că mai am răbdare. Să văd cine iese în turul doi. După care voi decide ce fac. Oricum, sunt deja în probe tehnice cu Potopul, pe ici, pe colo, şi prin România.
Pavele, voi sunteţi noul popor ales. Ca studiu de caz. Pentru că dacă voi mai puteţi fi mântuiţi, atunci, toată omenirea poate fi. Aşa că, tu o să te întorci pe pamânt cu o misiune apostolică sacră, adaptată momentului electoral, ducând mesajul meu profetic către români. Să ştie ce ar putea urma. O perioadă de prosperitate în lipsuri. Ca să nu voteze strâmb. Să nu-i aud apoi căindu-se şi  cerşindu-mi îndurare, în Ziua Judecăţii de Apoi, după ce vor fi votat în majoritate strâmb şi vor deveni conştienţi de asta prea târziu !
Iar la golanul ăla de pe Dâmboviţa, care împarte pliante electorale ‘sfinţite’, să-i spui că dacă o ţine tot aşa, îmi va da socoteală mai curând de cât se aşteaptă. Pentru că ‘tupeul de Buftea’ a ajuns până la cer. De acum încolo, PSD se va numi cel Pedepsit prin Sentinţă Divină !


Şi pentru că în vremurile de demult la Galaţi se făcea tablă de calitate, lui Pavel i se înmânară două table din tablă, pe care fuseseră pirogravate cu autogenul cele 10 porunci electorale pentru români.
P: - Nu ştiu Doamne ce să zic, eu sunt un umil păcătos, în prag de pensionare …tocmai pe mine ţi-ai găsit să...

De pe tronul din dreapta se auzi vocea Fiului:
F: - Pavele, Pavele, pentru ce mă plictiseşti ?
Transmite-i lui Daniel şi Sinodului BOR că, atunci când mă voi întoarce, la a doua mea venire, pre mulţi dintre ei am să popesc !
P: - Doamne Isuse, eu...

În clipa următoare se auzi un ţârâit enervant, iar Pavel se gândi că îi expirase timpul acordat pentru audienţă. De abia la a doua ţârâitură îşi dădu seama că era ceasul deşteptător, care îl făcea tot mai deştept, în fiecare dimineaţă. Se făcuse deja ora 5 şi el trebuia să ajungă la Combinat cu bicicleta, de partea cealaltă a oraşului.


Pavel in drum spre Combinat


Când intră pe poarta Combinatului observă că lumea tresărea când dădea cu ochii de el. Fiindcă faţa lui Pavel strălucea precum metalul topit. Pavel îşi parcă cu calm bicicleta şi apoi se îndreptă către panourile publicitare din faţa birourilor personalului director. Scoase din buzunar o cariocă cu alcool şi după ce supse tot alcoolul din ea începu să scrie pe unul dintre panouri Epistola lui Pavel către Gălăţeni, în care cuprinse toate cele auzite, precum şi cele 10 porunci electorale pentru români şi o rugăciune Tatăl Nostru, în variantă geostrategică.




CELE 10 PORUNCI ELECTORALE PENTRU ROMÂNI


"1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Deci, dacă eşti mort, nu ai ce căuta la votare ! Pentru că la învierea de pe urmă te voi trece la moartea a doua, pe aceeaşi listă neagră împreună cu Dragnea şi ai lui.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te inchini lor, chiar dacă înalte feţe bisericeşti îţi spun că sunt candidaţi cu frică de Dumnezeu.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, folosindu-l în politică, mesaje şi pomeni electorale.

4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteste, prin refuzul de a vota în duminica mare, prin vot multiplu, în mai multe secţii de votare.

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ, dar nu repeta opţiunile lor electorale depăşite.

6. Să nu votezi strâmb.

7. Să nu fi desfrânat, preacurvind cu un alt partid decât cel pentru care ai fost desemnat sau votat iniţial.

8. Să nu furi şansele altui candidat prin numărătoarea măsluită a voturilor.

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva poporului tău, prin promisiuni electorale pe care nu le poţi respecta.

10. Să nu pofteşti nimic din banul public, căci este al aproapelui tău."



Apoi Pavel mai execută alcoolul şi din cea de a doua cariocă şi atacă şi cel de al doilea panou cu Rugăciunea Tatăl Nostru în variantă geostrategică.




TATĂL NOSTRU  ÎN VARIANTĂ GEOSTRATEGICĂ


"Tatăl nostru care eşti în cerurile de deasupra sateliţilor de spionaj,
Sfinţească-se numele Tău prin scoaterea lui din şlujbele electorale preoţeşti,
Vie Noua Ta Ordine Mondială, nu a lor,
Facă-se voia Ta, nu a ‘sfinţilor’ care ne mănâncă până să ajungem la tine,
Precum la NASA aşa şi în Parteneriatul Strategic cu americanii.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
Dă-ne-o Tu nouă astăzi, ca să nu ne-o ia chinezii mâine.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre de a fi votat prost după '89 încoace,
Precum şi noi iertăm greşiţilor care ne conduc
Şi nu ne duce pre noi în afara Comunităţii Europene,
Ci ne izbăveşte de cel Putin.
Că a Ta este împărăţia, dar electoratul îi votează pe farisei,
Slava şi puterea, deşi politicienii şi clerul o împart între ei.
În numele Tatălui, iau drumul Banatului,
În numele Fiului, către Jalea Viului,
Şi al Sfântului Duh, către Vest văzduh,
Acu şi în veci,

Amin."


PS: Cele două panouri din incinta combinatului de la Galaţi, pe care Pavel a scris providenţiala sa Epistolă către Gălăţeni, au fost fotografiate de către un hipster şi puse pe internet. Apoi, membrii români ai grupării internaţionale de hackeri Anonimus, au transmis viral epistola în reţea, prin intermediul viruşilor (ca să nu poată fi ştearsă de către serviciile secrete).
În urma acestui inedit şi senzaţional incident, neprevăzut de către nici un director de campanie electorală (care au rămas dealtfel fără replică), analiştii politici susţin că în turul doi, favoritul din turul întâi va fi posibil să se retragă din cursa pentru preşedinţie şi să schimbe numele partidului.

De frica lui Dumnezeu.


Pavel bucuros că şi-a finalizat misiunea apostolică 





Damblarin




Niciun comentariu: