Era o dimineaţă grie, zburlită şi târzie
de toamnă, cu brumă pe cizme şi soare fără orizont. Gâlcă, după ce dădu drumul
la vaca costelivă şi răpciugoasă ce o luă singură spre islaz, o coti în dulcea
tradiţie vasluiană către birt. BIRTUL, această Mecca a tuturor eroilor fără
ocupaţie activă, a straşnicilor răzeşi împotmoliţi în tradiţii şi rămaşi fără
sutien de pe vremea lui Ştefan cel Mare.
Oamenii din sat îl porecliseră Gâlcă
fiindcă avea pe gât o gâlcă ce semăna cu el, de parcă erau gemeni. Gâlcă era un
om dublu de la ţară, pe care civilizaţia şi progresul nu l-au atins nici din
greşeală, încă de pe vremea comunismului, când în vecinătatea satului său
exista o fabrică chimică ce producea azotat, îngrăşăminte chimice şi sodă. Unde el fusese zi de zi paznic de noapte. Gâlcă se
făcea leoarcă de sudoare de câte ori intra în tură. Fiindcă leafa venea sub
formă de ciubuc, pentru că adevăratul venit, la care Gâlcă asuda atâta, erau
sacii cu îngrăşământ pe care îi încărca cu cârca în camioanele ce distribuiau
marfa la domiciliul clientului, sub acoperirea întunericului. Alea vremuri, de
dulce pomenire. După ce fabrica s-a închis nu au mai rămas decât amintirile să
plutească-n alcool. Noroc că Gâlcă avea o pensie de urmaş după nevastă-sa, care
decedase de leucemie după 45 de ani de muncă ca manipulantă la banda de
ambalare din secţia de sodă caustică, că altfel nu avea cu ce să păşească în
birt.
Dogorin (i se zicea Dogorin
fiindcă vara obişnuia să o dogorească), era un moldovean pe jumătate ucrainean
ce copilărise împreună cu Gâlcă, desculţi. În satul situat pe cursul cu meandre
ce unduiau line dar secate, ale pârâului Milogu Inferior, sat ce purta acelaşi
nume, din comuna Încuiaţii de Sus. Numai că, spre deosebire de Gâlcă, când
fabrica s-a închis, el nu s-a mulţumit să rămână într-un spaţiu uitat de timp
şi plasat în afara civilizaţiei, unde zilele erau surori gemene iar nopţile
erau fraţi de cruce cu strigoi mitologici. Nu, Dogorin a tăiat-o iepureşte ca
un ciumpalac către Occident. Şi a început să lucreze în construcţii. La
început, el şi cu o tochitură moldoviniască de meseriaşi au înjghebat o echipă
ce făcea acoperişe pe clădiri. Când începea să plouă, se mutau în interiorul
clădirii şi continuau acoperişul acolo. Dar,
n-a prea mers. Aşa că s-a apucat cu o altă echipă de plafonaj şi izolaţii. Aici a dat lovitura. Pentru că, la un moment dat, au
prins un contract balşoi cu Pentagonul, pe zece ani. Să-i izoleze pe ruşi de
restul lumii, ca să-i plafoneze economic. Că în rest, erau ei plafonaţi din
evul mediu.
Şi uite aşa deveni Dogorin
în cei 15 ani care se scurseră, un capitalist convins, care râdea din orice.
Râdea şi când se schimba semaforul, uitând să mai bage în viteză, până nu îl
claxonau ceilalţi.
După votul din primul tur,
Dogorin se aruncă până în ţară într-un mic concediu. Îl invită la o cinzeacă pe
prietenul lui din copilărie, pe Gâlcă.
Dogorin - Măi Gâlcă, după
cinşpe ani de zile tu tot neschimbat ai rămas.
Gâlcă - Păi uiti şa uăi,
unii nu îmbătrâniesc difel.
D - Vreau să zic că nu te-ai
schimbat de haine mă, ( râse vibrant Dogorin).
G - Dă-lii dracului, că încă
mi-s bunii. Uăi Dogorine, da undii ţî dulşilii grai moldoviniesc ?
D - Lucrez de aproape cinşpe
ani cu ardeleni. L-am chierdut bre.
G - Stratane ! (strigă Gâlcă după
barman), ia adu tu o sticlî di răchie di şeea bună, că plăteştii dânsu, capitalistu
aiesta. Că el munşieştii pi iuroi, nu pi pensii di urmaş ca mini.
Din difuzorul birtului începu Guţă,
negru-n ceru gurii, să facă triluri gâtuite:
'Poa să fie ce o fi, eu
vreau să beau cu prietenii, vreau să beau cu prietenii, cu prietenii'.
Gâlcă, care era mare fan Guţă, amuţi.
G - Uăi, da parcă ştiii maistru şe-mi
plaşe niii, să-nşep cu pretinii a bee, pân nu mă mai poşi ţânee. Că nie nu-n
tră nic altşeva...
D - Poate că ar fi timpul să începi să
gândeşti şi altfel, măi Gâlcă. Să ai şi tu
o minimă pretenţie de la viaţă, că viaţa nu poate avea nici o pretenţie de la
tine. Să te imbraci, să mănânci, să …guşti şi tu şi altceva decât birtu
ăsta afumat, să dai şi tu de civilizaţie bă...
G - Da niii la şe-n
foloşăşti tătii şelii di îndruji tu acolo ? zise Gâlcă, scotocindu-se prin
buzunare după ceva.
D - Ce pierduşi ?
G - Uăi baietii, îni scrisăi
pi un bileţăl şiva di ţânut mintii...Da undii ti ascunsăşi, drăşia dracului ?...(
într-un târziu scoase din buzunarul de la pieptul pieptarului un bileţel
mototolit pe care era scris ca pe tăbliţele de la Tărtăria, LECITINĂ). - Iacătă-l
! (zise el triumfător, dându-i-l lui Dogorin). Lieşitină.
D - La ce îţi trebuie ţie
lecitină, Gâlcă ?
G - Păi îni zâsă niii cariva
că lieşitina înţiepinieşte miemoria.
D - Aşa, şi ?
G - Sî fiii di vrio câtiva
luni, că a mea uită sî sî mai scoale şî...
Dogorin nu se aşteptase la
aşa ceva şi nu mai reuşea să-şi steargă lacrimile cu faţa de masă.
D - E normal mă, că la câtă
tărie bagi în tine să-ţi moară nervu optic. De la ochiu de melc. Gâlcă,
(continuă Dogorin printre suspine de râs), acu te poţi muta în satul vecin,
Încuiaţii de Jos, că acu eşti încuiat şi jos...ha ha ha...
Băi Gâlcă, ştii ceva, acuma
serios, m-am gândit mult la tine şi vreau să îţi fac o propunere. Uite, te iau
cu mine, că tot nu mai ai pe nimeni în ţară. Cazare, masă şi muncă pe şantier.
Le dai la băieţi materiale la mână. Ieşi lunar cam cu 1500 de euro, din care
iţi plăteşti alea, alea, dar la preţ redus. Că o să stai la comun, cu alţii.
Dar trebuie să tragi bă, nu să o lălăieşti ca talanga pe păşune. Ce zici ?
G - Dogorinii, nu-i di
minii. Io, di bini di rău, am văcuţa şeea, nişti orătănii prin ocol, un mânz di
purşel în cotieţ şî pensia lu Softica pintru birt. Şe-mi trebii niii...
D - Băi Gâlcă, dacă nu
cunoşti şi altceva decât ceva, ca să poţi face o comparaţie, ţi se pare că
toată lumea asta începe la un capăt al satului şi se termină la celălalt, mă. Ascultă
la mine, că de aici am plecat şi eu. Lucrurile în ţara asta merg din rău în mai
rău. Şi cu Ponta la cârmă, adio democraţie, adio bunăstare şi progres...
G - Auzi uăi, tu di domnu
Ponta sî nu ti leji, că-i român ortodox di al nostru, cu frica Dânsului, Şel di
Sus, cari ni dă pensiuţâlii şî ni poartî di grijă. Nu ca neamţu şela, cari vrea
sî ni taii tăt, tăt, tăt şî apoi sî ni vândă ardialu la unguri. Şie dimocraţâii
bre, şie progries bre ? Astia nu-s pintru minii, că pintru ăia bogaţ. Io n-am tribuinţă
di aşa şiva. Pintru mini domnu Ponta îi tăt,tăt,tăt şi trebi la ţara aiasta.
Nic mai mult !.
Ponta, candidatul majorităţii
D - Băi Gălcă, înţeleg că
până la urmă o mentalitate învechită nu devine mai bună doar pentru că s-a
transformat în tradiţie. La noi, cugetarea mălăiaţă la nemurirea nătăfleaţă a sufletului, încă
înainte de a muri şi cât îi ziua de lungă, a devenit un mod de a o lungi târând-o.
Decât să pui mâna să munceşti, mai bine o zbârceşti rabdând de foame. În loc să
cerem sprijin de la guvernanţi să ne ajute să începem ceva, mai bine stăm cu
mâna întinsă, să vedem dacă plouă. Poate pică ceva. Şi îi votăm pe ăia care ne
mint atât de frumos că ne dau, de ne intră musca-n gură ascultându-i. Înainte
de vot ne dau cu o mână. După ce i-am votat, iau înapoi cu două. Dar pe tine nu
te duce mintea să vezi.
G - Uăi Dogorine, ti pominieşti
că acu ieşti ardiliean di şela, gospodar, ai ? Di şela cari sî laudă că iel îi
fruncia şi că noi, ăştialaţîî, sântiem talpa iadului...
D - Hai să iţi dau un
exemplu, care ar trebui să te pună pe gânduri, dacă nu ai fi atât de încuiat la
minte, ca nuca. Când imperiul Austro-Ungar a făcut reforma agrară, după 1848,
împroprietărindu-i pe ţărani cu pământ, ăştia au ajuns în scurtă vreme mici
fermieri. Fiindcă ţăranii ardeleni au zis că 'Dacă nu îţi faci singur, nu îţi face nimeni', că 'Dumnezeu îţi dă, da nu îţi bagă-n straiţă'.
La noi pe vremea aia clăcaşii încă îşi torceau nevestele-n bătaie, pentru
simplu motiv că era distracţie ieftină. Le dădeau în goarnă până când sunau ca
Corul Vânătorilor şi apoi se plângeau că au muieri ştirbe-n gură ca ţambalu.
Cand Cuza a vrut sa ne ridice şi pe noi şi a făcut reforma agrară în 1864 şi
i-a împroprietărit pe ţăranii din principate, în Moldova şi Ţara Românească, nu
prea s-a apucat lumea de muncă ci au continuat să fie iarăşi ceea ce au fost. Adică,
pleasnă la picior de lemn.Asta e o istorie pe care nu o putem nega, Gâlcă. Şi
până în ziua de azi, harta votului în România arată unde se vrea sprijin
politic pentru muncă şi unde pentru pomană. Cât timp crezi că se mai poate sta
cu lâna întinsă, ca oaia belită, Gâlcă ?
'Când o pun o pun cu sacu, merge mintea la băiatu, merge mintea la băiatu, la băiatu...', (continuă Guţă, temutul rapsod de muzică clientelară, să facă cioburi liniştea dimineţii).
G - Auzî Dogorine şe fain le
zâşe maistru, pi româneştii ? O sî o punim noi cumva. Cu sacu. Că di viacuri
supravieţuirăm, că nie mierje mintea bre ! Las uăi, poa sî vie şî ăia cari trag
cu arhu, tăt o scoatim noi cămeşa pi undieva...
D - Care cu arcu ? PNL-ul ? Că ăia au o
săgeată îndreptată în sus...
G - PNL-uu dracu. Nu ăia mă, ăia cari
trag cu arhu sau cu anafura mamii lor...până nu mai iesti conduşirii...di faşi
fiştişini şi vra, uăi.
D - Anarhie vrei să zici ?
G – Aia-i bre, că alta nu-i...
D - Păi bă barabulă batuşitî,
tu ştii ce e aia anarhie ?Tu asta vrei pentru viitorul ţării ?
Ştii ceva mă Gâlcă, chiar
mi-o fost dor să te vad după atâta amar de ani. Ca să văd cum aş fi ajuns şi eu
dacă nu aş fi plecat. Dar acum nu mai pot să stau cu tine la masă, că sâmt cum
începe să-mi clocote sângele. Stai aici, la tine în ţară şi împute-te ca
brânza. Zbate-te ca viermele-n balegă, da fi mândru că eşti român. Votează-i pe
comunişti şi ţine-i la putere cum nu mai face nici o ţară în toată Europa. Bă,
tu ştii ce înseamnă 'Reacţiune' ?
G - Şi vrai ăi ? Dacî vrai
sî zâşi şiva, zî. Dacî nu, taşi.
D - Reacţiune înseamnă
împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice
manifestare a progresului social; forțele sociale reacționare, ostile
progresului. Asta va face PSDul în frunte cu Ponta al tău. Când toată lumea
merge înainte, noi ne întoarcem de unde am plecat.
G - Lasî bre, nu ai auzât di
vorba aşeia, 'Noi mierjem înaintii, cî înaintii ierea mai ghinii !' ?
D - Baiu cu ţara asta nu-i doar că îs
mulţi reduşi ca tine, bă Gâlcă, ci că nu aveţi leac bă, nici dacă vă dă Ponta
reţete compensate cu otravă pentru şobolani. Vă meritaţi soarta. Dar eu nu
vreau ca copiiilor mei, ăştia cu creierul făcut bulendre, ca tine, să le decidă
viitorul.
G - Bă, nu viniţî voi, ăia care aţî dat
bir cu fujiţî, ca sî ni daţ nouă lecţîi. Că NOI trăim aiş, nu voi !
Dogorin îi aruncă pe masă banii pentru
consumaţie şi se îndreptă spre ieşire.Din interiorul birtului se mai auzi un
strigăt de luptă răguşit dar tardiv:
G - Trăăăiiiaaascăăă reeeaaacţiiiuuuneeeaaa...Cuuu
Pontaaaa preeeşeeedinteee ...
Un singur vot, conteaza !
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu