LAPTELE DE CUC

Dacă veţi căuta noţiunea într-un DEX, veţi fi informaţi că expresia 'lapte de cuc' se traduce ca = expr. raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva.

Eu zic că această variantă aparţine constipaţilor din mediul academic. În realitate, laptele de cuc conţine mult mai multă proteină decât sunt dispuşi ei să admită.

Dar mai întâi să facem cunoştinţă cu această pasăre cu ceas, care ne încântă auzul prin păduri, primăvara, la fiecare oră exactă.

Cucul este o pasăre românească prin definiţie. Pentru că are instinctul nativ de a se descurca fără prea mare efort. Completează sau descompletează, în funcţie de necesităţi. Se ştie că îşi depune oul în cuibul altor păsări. Iar după ce eclozează,puiul de cuc aruncă din cuib toate celelalte ouă. Când puiul de cuc iese din ou, şocul e mare pentru înaripata naivă care a clocit oul de cuc. Cam ca şi atunci când tu şi consoarta sunteţi amândoi blonzi cu ochii albaştri, dar copilul care vi se naşte este african. Cu toate acestea, speciilor luterane de păsări le place lucrul bine făcut. Şi continuă să hrănească puiul de cuc până la maturitate. În timp ce cucu şi cu cuca pleacă în turneu cu cucuitul, din cracă în cracă.

Un alt aspect specific al acestei păsări, care certifică faptul că e o specie tipic românească, este tocmai ceea ce am descris mai sus. Adică, copiii ţi-i creşte statul, iar tu eşti toată ziua în birt, cântând: 'Deşteaptă-te române !'. Din oră în oră.

Contextul istoric al laptelui de cuc abundă în foc cu spumă. Încă din epoca primitivă, pe aceste meleaguri laptele de cuc a prins cheag cu drag. Se zice că saltul de la stadiul primitiv de vânător-culegător la cel avansat, de producător, are legatură cu acest produs lactat. Prima formă de organizare gentilică au fost micile grupuri de oameni care se strângeau în clacă, ajutându-se unul pe altul la mulsul cucului. Asociere care i-a transformat ulterior în primii producatori în scop comercial. Adică, laptele de cuc a ajuns să nu mai fie păstrat doar pentru familia sau ginta producătorului ci, surplusul era distribuit pe piaţă prin metoda trocului. Prindeai o beneficiară din tribul vecin, o trânteai în troc şi îi ofereai o mostră de lapte de cuc, gratuit, ca să prindă gustul şi să se înveţe să ceară. Aceasta a fost de fapt, prima strategie de marketing de pe Terra.

Apoi, odată cu sosirea revoluţiei industriale, s-a încercat producerea laptelui de cuc în mod sintetic, în laborator. Dar, până în prezent nu s-a reuşit. S-a încercat de asemenea mecanizarea automatizată a recoltării, dar tehnica a rămas preponderent manuală.

Laptele de cuc se obţine prin înspumarea cucului până i se smântânesc ouăle. Atenţie, e bine de reţinut. Dacă mişcarea de mulgere este lentă şi tristă, cucul secretă hormoni depresivi, care acresc amărui laptele. Din contră, dacă mişcarea este săltăreaţă şi vioaie, cucul secretă endorfină, hormonul fericirii. Iar laptele este dulce şi cremos. Pentru o recoltare cât mai deplină, spre finalul procesului se ia un ciocan cu care se stoarce cucu prin lovituri repetate, până la aplatizare. Se pune apoi laptele de cuc la păstrat într-un loc cu verdeaţă, ferit de lumină dar răcoros. Se poate servi ca atare (sau ca a moale). Cunoscătoarele ştiau că laptele de cuc catifelează tenul, nivelează coşurile şi risipeşte temerile legate de infertilitate. Sau, poate fi păstrat pentru scopuri didactice ulterioare, cum ar fi, însămânţatul în vitrină.

Arheologii ne informează şi ei că urmele cucului de lapte se pierd în negura timpului. De exemplu, au fost descoperite în mai multe siteuri arheologice de pe întreg cuprinsul ţării, nişte biberoane primitive fosilizate, care se foloseau la protejarea cucului în procesul de recoltare Bio (se sugea direct de la sursă, înainte ca laptele să apuce să se pasteurizeze cu bacterii nesterile).

Tradiţia populară, transmisă contagios pe cale orală, ne spune că expresia "I-auzi cum mai cântă cucu !' era un cod de comunicare între gospodine. Deoarece pe înserat, cucu (sau după caz, cucii), ce dădea mai întâi semnalul din pădure, cobora pe lângă sat sub forma unui lăptar cu cucu doldora de lapte. Semnalul pleca din poartă-n poartă, iar leliţele îşi căutau de drum grăbite, primenite, întorcându-se fericite dar ostenite.

Deşi din folclorul din unele zone turistice ale ţării au dispărut elementele de legătură cu vechea tradiţie a recoltării laptelui de cuc, din fericire, în folclorul din Gorj ele încă se mai păstrează. Aşadar, putem regăsi în textul unor melodii populare, aluzii subtile la practicile pagâne de fertilizare, ce se consumau primăvara. Acţiunea şi locul ei sunt încifrate în texte de genul: "Vino în vale la fântână, s-auzi cucii cum se-'ngână' ",sau "Hai pe luncă, s-auzi cucu cum ne 'cântă' ", sau "Dodă, Dodă, ieşi afară, să ne 'cânte' cucu iară"...

Măicuţele mai bătrâne le instruiau pe leliţele mai tinere asupra efectelor terapeutice ale laptelui de cuc sălbatic. Şi a plăcerii ce rezulta în urma recoltării acestui elixir natural, ce le alunga tristeţea din suflete. Dar le lăsa pe unele dintre consumatoare cu dureri de şale şi greţuri ( pentru că este un produs natural concentrat). Pentru unele dintre ele, ce experimentau pentru prima dată terapia nocturnă a cucului, procedeul putea fi dureros. Gemetele pătimaşe ce înfiorau briza nopţii, gen: 'haaauuă, haaauuă, hauuu hauă, huuăăă...huuăăă', au fost numite 'hăulituri' şi se pot auzi şi astăzi în melodii populare tradiţionale, cum ar fi "Hăulita de la Gorj".

Dacă laptele de cuc rămânea pe la colţurile gurii şi leliţa, o dată ajunsă acasă lua o celebră 'bătută de Gorj', atunci produsul devenea lapte bătut.

Dar acum să lăsam uşor şi cu grijă tradiţiile pe spate şi să ne întorcem pe burtă în contemporaneitate.

Dacă explicaţia oferită de mediul academic românesc vizavi de metafora 'lapte de cuc', care ar simboliza "raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva", ar fi adevărată, ei bine, atunci putem spune că singurul lucru care i-ar mai lipsi astăzi românului este, laptele de cuc. Că în rest le-a avut pe toate.

De asemenea, mi-aş permite să compar democraţia românească cu laptele de cuc. Pentru că democraţia în România este..."raritate, lucru foarte greu de obținut; obiect fantezist al capriciilor cuiva."

În fine, dacă aş primi preşedinţia României pentru o singură zi, aş face un singur lucru. Dar bine. Aş declara în mod oficial laptele de cuc ca brandul de ţară al României !

Damblarin

1 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

In aceasta editie am selectat pentru voi o suita coborata de pe net, de coveruri metal, menite sa va stimuleze digestia, accelereze metabolismul si intareasca imunitatea. 

Daca ai rockul in sange si nu iti iei doza prescrisa, risti sa te infectezi cu alte genuri ! 

2 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

3 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

4 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

Video  Radio  Damblarin

radioul care nu cunoaste limite

5 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

6 I Just Wanna…No Limit, Just Metal !

Cand soarele isi pierde energia dupa orizont,

doar Rockul ii mai poate lua locul.

Arzand.

- See ya all, next time, on line !

RDj Damblarin

SĂ NU UIŢI DARIE !

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care Darie le-a auzit de la taică-so, care a murit la naşterea lui. În momentul naşterii Darie era atât de sărac încât a ieşit desculţ şi atât de slab pregătit încât era analfabet notoriu. Dar nu atât de prost încât să nu fure ceasul de la mâna neatentă a moaşei, care îl ţinea de un picior, atârnat cu capul în jos ca pe un jambon de porc în afumătoare, sau ca pe un trofeu vânătoresc împuşcat la măcelărie. 

A înţeles totuşi din tonul vocii tatălui că există ceva dramatic şi important, care nu ar trebui uitat. A rămas marcat pe viaţă de aceste cuvinte, pe cât de simple pe atât de profunde şi lipsite de sens.

Din momentul naşterii, toată viaţa care-i mai rămăsese înainte, Darie şi-a dedicat-o cercetării şi aprofundării sensului existenţial, privit prin prisma neuitării. Partea bună a lucrurilor este că astfel s-a menţinut vigilent. Deşi nu l-a ajutat cu nimic...

Ajunsese la un moment dat să nu mai suporte îndemnul emoţional "- Să nu uiţi Darie !", cu care mă-sa(de vocaţie văduvă prin testament), îl cicălea la cap în fiecare zi. Să nu uiţi Darie să îţi iei fesul, să nu uiţi Darie să îţi iei vitamina, să nu uiţi Darie să îţi faci lecţiile...să nu uiţi Darie să tragi apa, nu-l lăsa să chinuie pe uscat, îneacă-l...

Îi făcea zilnic masaj verbal la urechi de umbla cu pavilioanele roşii şi umflate, de parcă avea conjunctivită cronică. Îi venise de multe ori să o ia valea sau să bată câmpii. Dar Darie nu dispunea de cele două forme de relief. Fiindcă locuia pe plajă, la malul mării. Deci, nu avea ce face, decât să se lase pe mai departe iniţiat de maică-sa în secretele tainelor.

Şi-a dat seama devreme că chestia asta avea să-l înnebunească de timpuriu. Dar el era hotărât să nu capitoneze şi să-şi menţină un mortal ridicat. Gândul că într-o bună zi o să scape de cicăleala bine intenţionată dar retardată, îl lingea pe suflet.

Când a mai crescut, a descoperit cu surprindere că pe certificatul lui de naştere în dreptul numelui scria SĂNUUIŢI şi al prenumelui Darastaie (prescurtat Darie).

Toată viaţa a ascultat de glasul mamei ca un pacient în sala de aşteptare la dentist radioul din difuzorul de pe perete.

'- Darie, nu mânca mult, că după ce o să ai un copil o să vezi cât o să te îngraşi !', i-a atras atenţia într-o zi mă-sa. Şi pentru că ţinea la silueta lui, nu s-a însurat. Nu s-a însurat şi pentru motivul că era convins că femeia e o plantă. Ce creşte din sămânţă de scandal. Experienţă de familie. Când taică-so o luase, avea deja şaiba lărgită, cu joc şi toleranţă mare pe bulon. Cică el căuta doar nişte buze pentru rujul lui. Iar ea s-a plâns că are buzele crăpate de la briză şi i-ar prinde bine unul. Dar cum ei îi plăcea să se joace pe lângă lup cu oaia sculată, el a rămas 'coitus captivus', dependent de săul ei. Norocul ei a fost că lui nu-i plăceau femeile strângăreţe, care, după ce te-au prins între picioare, te strâng din scurt, în timp ce îţi toacă nervii. Aşa că, taică-so a lăsat-o pe mă-sa să se scandalizeze singură, până a murit. Nu-i zicea nimic. Decât: "- 'tu-te-n zbang, că e mai strâmt ! ". Iar ea îi răspundea invariabil: "- Dacă-ţi trag un dos de karată peste acrilaţi, mi-e teamă că o să-mi rămână urma tatuată !"

Tot ceea ce îşi mai amintea de taică-so nu provenea de la maică-sa, ci din baza de date a memoriei colective, înglobată de Eul Universal ( bază de date pe care şi agenţia americană NSA ar vrea să o acceseze). Odată ce adormea, Darie se integra în Absolut şi sforăia de la debut. Apoi începea să primească imagini disparate despre taică-so, ca piesele unui puzzle, pe care încerca să le potrivească a doua zi. Aşa a aflat că atunci când a pus taică-so sticla la gură pentru prima dată, a apărut rubrica mondenă "Se întâmplă în Romania: s-a depăşit alcoolemia". După ritualul ăsta tradiţional şi bărbătesc, începea să povestească în triluri, în timp ce frecventa o melodie la telefon. Dar se auzea în rate, fiindcă nu avea semnal. Între neuroni. Cică devenise faimos pentru că nu râgâia decât de la 50 de grade în sus. La umbră. Când bora de câte 100 de euro, a doua zi se dădea pe plex cu alifie de tătăneasă, recomandată împotriva durerilor. Că îl durea sufletul. De la câtă umezeală i-a curs în gură din portofel...

Deşi Darie ar fi vrut şi el să mai guste din când în când câte o brânză cu impresii artistice, de aia ce miroase a ciorapi năduşiţi, dar după ce o bagi în gură îţi vine să o mănânci cu tot cu sâmburi, maică-sa l-a crescut pe Darie numai cu peşti şi fructe de maree. Culese din pomii vecinilor (unde aceştia le puneau la uscat). Din această cauză ajunsese să acumuleze în organism atâta mercur încât, când avea febră îşi introducea singur degetul arătător în direct şi în rect. Şi apoi verifica până la ce gradaţie urcase mercurul.

După ce a terminat liceul a încercat marea cu degetul. Dar numai iarna. Fiindcă avea o fobie pescărească, îi era frică de apa caldă. A cărat cu cârca capre pentru arabi, ca hamal în portul Constanţa, cât nu apucase Gigi Becali să care în cârcă oi, de plăcere. Apoi a plecat, că îl înebunea mirosul de lactate de ţap. Şi a ajuns la o firmă de împachetări cu nămol, la Techirghiol. Alt miros, altă distracţie. Acolo se împacheta în vederea expedierii tot ce-şi dorea clientul să nu capete reumatism şi dureri articulare la vamă. Kalaşnikoave, caviar rusesc de contrabandă, opiu afgan, pădurile româneşti, fonduri europene delapidate, informaţii clasificate de la Snowden, tezaurul românesc de la ruşi, artefactele dacice de aur din Munţii Orăştiei, câte un spion rus depistat în parlament, banii care s-au strâns din programul 'Rabla' sau 'Aici sunt banii dumneavoastră', Elodia... Dar câte nu se împachetează cu nămol la Techirghiol. Că ce se împachetează nu se mai investighează...

Pentru că la firma asta, care se numea 'Nămolu face ghiolu', la care lucra, măririle de salariu se micşoraseră, Darie îşi dădea toată silinţa să facă cât mai puţin într-un timp cât mai îndelungat pe termen lung. Dar managerul i-a înnămolit cotractul, cu coperţi cu tot.

Fiindcă el nu avea mai multe calificări, precum taică-său (care fusese condamnat de mai multe ori pentru furt calificat), Darie s-a angajat pe post de psihoterapeut la o firmă de pompe funebre, unde făcea morţii să zâmbească. Ca să iasă bine în poza de grup cu restul familiei. Dar a ajuns în şomaj nesolicitat şi de acolo. Dacă ar mai fi avut un  loc de muncă, i-ar fi plăcut şi lui să viziteze nişte ţări sălbatice. Dar aşa ? Poate doar la grădina zoologică.

A avut totuşi şi un dram de noroc. Când i-a murit un unchi din partea lui soră-sa. Ăsta a avut o moarte spectaculoasă. A căzut pe el acoperişul în timpul unui spectacol, la Vama Veche (fiindcă nu-şi cumpărase bilet). Unchiul ăsta, după ce a murit total nepregătit, i-a lăsat moştenire o fâşie de teren arabil pe plaja de nisip de la Mangalia. Pe care Darie şi-a tras cu mâinile lui şi diverse alte scule o cabană decapotabilă. Pentru că de câte ori bătea câte un vânticel mai balşoi, îi dădea acoperişul pe spate.

Intr-o bună zi, Darie se refugie la cabană, luând cu el în buzunar o monedă veche, ruginită, pe care o găsise îngropată în nisip. Îi plăcea să stea singur pe pontonul din faţa cabanei şi să-şi bălăngăne picioarele în gol, în timp ce privea fascinat unirea mistică la orizont dintre mare şi cer. Privi apoi spre moneda cu care se juca printre degete. 'Aşa e şi viaţa, ca moneda asta', cugetă filozofic Darie, fără să i se vadă nicio carie. 'E mai bine să o primeşti cu faţa ruginită, la început, cât esti tânăr. Ca să înveţi să lupţi cu viaţa. Şi apoi să speri că în a doua parte a vieţii, moneda asta se va întoarce şi cu faţa aurită către tine...Adică, dacă nu îţi faci tu, nu îţi dă nimeni' ... continuă el şirul gândurilor.

In acel moment Darie avu o străfulgerare năucitoare: asta era ceea ce voise tatăl său să nu uite el toată viaţa. Realitatea că viaţa este guvernată de o Lege a Compensaţiei. Care reglează implacabil raportul dintre ce dai şi ce primeşti, ce cauţi şi ce găseşti, unde dai şi unde crapă, ce spui tu şi ce înţeleg alţii, ce ştii şi cât poţi demonstra din ce ştii...cât fură unii şi cât plătesc restul pentru ei... Iar la un moment dat moneda asta se întoarce cu faţa cealaltă. Vânatul devine braconier, iar braconierul vânat...Poate tocmai de aceea în România parlamentul nu ar aproba o astfel de lege niciodată. 

Să fi venit oare timpul unei întoarceri de monedă, cu faţa aurită, pentru toţi amărâţii din ţara asta ? După toate previziunile, cei ca el, tineri care nu continuă studiile, dar care nu au nici un loc de muncă şi nici şanse reale de a avea în viitorul apropiat, nu există viitor pe aceste meleaguri. Cine să le ofere şomaj când numărul celor care produc se tot micşorează, iar numărul celor care trebuie să primească bani de la stat se tot măreşte ? La ce viitor putea el să spere peste 30 de ani, dacă acum este aşa ?

Pentru prima dată în viaţă faţa lui Darie fu luminată şi străbatută de o stranie revelaţie, şi un oftat adânc îi părăsi pieptul.

- Înseamnă că tatăl meu, de fapt, cu alte cuvinte, mi-a transmis toată viaţa:

"Să nu uiţi Darie sărăcia din România. Căci ea îţi va da aripi să te desprinzi de blestemul acestui pământ, oriunde vei ajunge ! "

Damblarin

1 Monster Truck

- Hi there !

In aceasta editie a Video Radio Damblarin ne vom lasa tractati de catre rockerii canadieni Monster Truck.

Asa ca, rockeri carpatini, oriunde v-ati afla, puneti-va centura, ca incepe aventura !

2 Monster Truck

3 Monster Truck

   

V  R  D

un radio cu unda tractoare

4 Monster Truck

5 Monster Truck

A fost o placere sa va am alaturi

(de o bere)    ;-))

CRISLAM

Am crescut sub tirania comunistă. Deci refuz să trăiesc sub tirania islamistă, mai exact, a extremismului islamist, în plin Occident.

Ceea ce mă sperie cu adevărat este faptul că în decursul ultimilor ani tot mai multe publicaţii occidentale au ales calea minimei rezistenţe, autocenzurându-se vizavi de orice subiect ce lua în analiză relaţia islam versus libertăţile fundamentale ale democraţiei occidentale. De teamă.  

Spre ruşinea lor, acelaşi lucru l-au făcut destule guverne occidentale ( de unde nu putea să lipsească nici cel românesc, chiar dacă nu este occidental).

Eu, ca român ajuns în Vest, refuz să trăiesc sub tirania extremismului de orice fel. În cazul de faţă, a extremismului islamist.

Refuz să mă las intimidat prin ameninţări şi teroare. Peniţa refuză să se îndoaie în faţa sabiei. Libertatea spiritului refuză să îngenuncheze în faţa dogmei.

Umorul meu obraznic poate, în cel mai rău caz, să irite. Dar nu poate în nici un caz să ucidă !

Toleranţă înseamnă să poţi trăi cu cel de lângă tine, chiar dacă nu este de acord cu tine. Cel de lângă tine poate fi considerat provocator doar dacă îi acorzi atenţie. Dacă îl ignori, vei descoperi că există destul loc sub soare, pentru fiecare în parte.

Prefer mai degrabă o lume în care există dreptul la exprimarea provocatoare, dar sinceră şi directă, decât dreptul la o politeţe perversă.

Există pericolul ca limitarea dreptului la liberă exprimare în numele unei aşa zise ‘politeţi neofensatoare’, să poată duce în cele din urmă la suprimarea oricărei exprimări dezaprobatoare. Sub pretextul că e…ofensatoare…

Dacă pe mine unul (să zicem), islamul mă dezgustă, trebuie să am dreptul să îmi exprim public părerea. Pentru că asta nu mă determină să merg mai departe şi să încep să ucid musulmani.

Dezaprobarea mea exprimată public este ‘supapa de refulare’ maximă la care recurg pentru a mă detensiona.

Încă o dată afirm că, personal militez pentru dreptul neîngrădit la liberă exprimare, câştigat cu greu chiar şi aici, în Occident.

Ba chiar mai mult, militez pentru dreptul la liberă exprimare a ceea ce cei mai mulţi consideră că nu ar trebui exprimat.

Din acest punct de vedere, strict al libertăţii neîngrădite de exprimare,

JE SUIS CHARLIE !

Pentru că în momentul în care ne-am pierdut acest drept democratic fundamental, al libertăţii de exprimare prin orice mijloace, prin caricatură şi pamflet, prin umor negru…, Civilizaţia Occidentală îşi va fi pierdut standardele pentru care a început să lupte încă din secolul al XVI-lea, denumit ‘Epoca Renaşterii’. Şi va fi devenit o închisoare a spiritului, întorcându-se la întunericul şi teroarea Evului Mediu. Din care extremismul islamic nu a reuşit încă să iasă.

                                                                     Damblarin

În urma evenimentelor de la Paris, puse în scenă de către musulmani fanatici, vă ofer un grupaj de reflexii impertinente, vizavi de islamismul radical fundamentalist, reflexii grupate sub titlul generic Crislam.

CRISLAM

În perioada recentă a câtorva ani, în America a început să se contureze un concept neortodox, controversat şi care musteşte de compatibilitate. Concept lansat de o parte a cultelor neo-protestante şi lideri spirituali islamişti. Acela al combinarii religiei creştine cu cea islamică, în numele toleranţei şi a bunei vecinătăţi şi a îndemnului dat de scripturi de a-ţi iubi aproapele. Şi cum musulmanii nu se lasă iubiţi prea de aproape, decât dacă strigi: - Allah akbar ! împreună cu ei, se oficiază deja slujbe mixte, cu Biblia şi Coranul puse împreună pe masa de joc, numită providenţial Crislam.

oo000oo

Plecând de la aceste fapte religioase care se comit tot mai serios şi tot mai pe larg, Damblarin propune ca icoana făcătoare de minuni a Crislamului să fie Mahomed răstignit pe cruce şi cu barba în jurul capului, ciufulită ca o coroană de spini.

oo000oo

Primul pas efectuat pentru amestecarea celor două religii de culori diferite în marele malaxor al zilelor de pe urmă, a fost renunţarea la utilizarea termenilor consacraţi de ‘Dumnezeu’ şi ‘Alah’, cu cel universal recunoscut : ‘Ăl’ De Sus’.

oo000oo

Surse descoperite de sub acoperire afirmă că înalţi lideri spirituali islamici (de felul lor, destul de scunzi), nu doresc să-i islamizeze pe creştinii ortodocşi români, de teamă că aceştia se vor opri de cinci ori pe zi să sărute Sfintele Moaşte, din reflex. Ceea ce ar duce nu numai la blocaje de trafic, dar şi la imposibilitatea de a desfăşura orice activitate economică profitabilă.

oo000oo

Pe de altă parte, alte scurgeri de surse ar fi dat publicităţii că, a avut loc o întâlnire secretă într-unul din bordelurile interecumenice de cinci stele, patronate de Putin, între patriarhul Moscovei, Kiril, patriarhul Bartolomeu I, liderul Patriarhiei de la Constantinopol (cu vilă şi la Muntele Athos) şi patriarhul Daniel a preafericitei Românii. În urma întâlnirii, amântrei ar fi ajuns la concluzia bilaterală şi unanimă că, dacă unii au găsit punţi de legătură şi compatibilitate între creştinism şi islamism, între ortodoxism şi catolicism nu există nici una.

oo000oo

Conform unor documente Wikileaks, SRI ar fi transmis preşedinţiei un document reconfortant, din care reiese că România nu este expusă pericolului islamizării ca restul Europei. Fiindcă aici, ţiganizarea a luat-o cu mult înaintea oricărui proiect al vizionarilor din extremul islamism.

oo000oo

În plus, Bucureştiul nu va putea deveni victima vreunui atentat terorist de amploare, fiindcă el este deja minat cu atâtea mine anti-jihad, sub formă de căcat de câine, încât orice suflet curat de mujahedin ( care evită atingerea câinilor pe motiv că sunt animale necurate), nu va găsi loc să păşească.

oo000oo

Cică, Curtea Constituţională a declarat Şaria neconstituţională. Fiindcă 'tăierea mâinii cu care s-a furat' ar transforma societatea românească într-un popor de ciungi, ce ar trebui întreţinuţi apoi de la buget. Iar 'ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte', ar lăsa fără obiectul muncii două din cele mai paşnice meserii: oftalmologia şi stomatologia.

oo000oo

C.I.A a informat în şoaptă şi cu ochii-n toate părţile că pe lista neagră a celor mai căutaţi americani de către Al Qaeda şi Statul Islamic s-ar afla şi King Camp Gillete. Pentru că a atentat la unul dintre simbolurile cele mai de bază ale islamului de gherilă. Când a inventat lama de ras.

oo000oo

Luptătorii Profetului nu poartă barba mare şi stufoasă ca să semene cu el. Ci ca să aibă amortizor când fac mătănii şi dau cu falca de podea.

oo000oo

Singurul infidel pe care musulmanii îl numesc totuşi fidel, este Castro. Fidel Castro.

oo000oo

În islam nu pui întrebări. Nu de teamă că nu vei primi răspunsuri cu cap. Ci de teamă că o să-ţi pierzi capul după ce le primeşti.

oo000oo

Recent am citit că un lider religios din Arabia Saudită a tras o 'fatwa' (un fel de bulă papală, dar cu barbă nasoală), prin care interzice facerea oamenilor de zăpadă (în urma unor recente şi abundente căderi de zăpadă în zona Golfului Persic).

Pentru că morcovul, acea legumă roşie, obraznică şi capabilă de apropouri indecente, care se pune pe post de nas, să nu inducă tinerelor fecioare musulmane vise erotice cu omul de zăpadă.

oo000oo

Coranul, spre deosebire de Biblie, permite luarea numelui lui Alah in deşert. Că acolo locuiesc majoritatea credincioşilor.

oo000oo

Victor Ponta ar fi declarat în oglinda de la baie, în timp ce se scărpina cu crema de galbenele pe zona pubiană, că ar prefera un stat islamic în locul unui stat de drept. Pentru că sub incidenţa Şaria, Justiţia nu pune întrebări. Doar execută.

oo000oo

Cu ocazia prezentării noii doctrine militare a Federaţiei Ruse, Putin a afirmat că industria rusească de armament convenţional contează pe victoria jihadiştilor împotriva Europei şi a Americii, atâta timp cât râvna lor este îndreptată doar în direcţia sugerată.

Şi în cinstea bravilor mujahedini, noile generaţii de kalaşnikoave, nu numai că au fost adaptate nevoilor lor specifice, dar se vor numi de acum încolo ‘jihadşnicov’.

Iar Europei şi Americii, Putin le recomandă, dacă vor să scape de teroarea jihadistă, să se convertească la islam de bună voie. Sau, cel puţin, să treacă în Uniunea Euro-Asiatică…

 oo000oo

Un ţăran din judeţul Sălaj a auzit recent de la televizor de musulmani şi de faptul că aceştia nu mănâncă carne de porc. I s-a făcut milă şi a pus-o pe fiica sa să sune la redacţia televiziunii, întrebând cum poate să le trimită nişte slănină. Că doar ceapă o fi având şi ei !

oo000oo

Cuplurile tinere de jihadişti, pentru a-şi testa profunzimea sentimentelor, îşi trimit înainte de căsătorie scrisori de dragoste explozive.

oo000oo

Medicii din Statul Islamic le recomandă pacienţilor care au pietre la rinichi o reţetă care îi ajută să le fărâmiţeze: brâul cu dinamită. După detonare nu mai rămâne urmă de piatră.

oo000oo

Cică YouTube-ul  Statului Islamic se numeşte MakTub.

( maktub = aşa a fost scris ! - destin implacabil)

oo000oo

Dacă femeile ar fi fost lăsate să interpreteze Coranul, astăzi, terorismul islamic ar fi fost mult mai seducător.

oo000oo

Un imam aflat la reabilitare, în Guantanamo, a recunoscut (între două plinuri cu găleata de apă prin cârpa umedă de pe faţă) că, între modurile de interpretare a Coranului de către extremişti şi de către moderaţi, e încă loc de mai bine.

oo000oo

În islam Purgatoriul a fost înlocuit cu Purgativul. Care se oficiază printr-un fel de clismă executată cu narghileaua.

oo000oo

În Statul Islamic dacă eşti prins filmând cu telefonul mobil, rişti să îţi pice semnalul. Cu mâna cu tot.

oo000oo

În Califatul Islamic, la data în care în Occident se sărbătoreşte Ziua Îndrăgostiţilor, orice preocupare sau mic gest, pentru ‘bezele’ şi inimioare roşii ce plutesc prin aer, este aspru biciuit. Până ajungi să vezi cai verzi sau … pur sânge arab.

oo000oo

La Meca nu se merge moca ! (proverb yemenit)

oo000oo

Mai mulţi lideri extremişti extrem de preocupaţi de extremul occident, s-au întâlnit în anonimat sub protecţia bărbilor pentru a dezbate o situaţie de urgenţă, nemaiîntâlnită până acum în cazuistica islamului de gherilă. Datorită numărului tot mai mare de jihadişti martiri care se detonează prematur de la o vârstă fragedă, ca să intre cât mai rapid în drepturi. Având în vedere că au fost promise câte 70 de virgine per cap de martir sinucis în masă, stocul de virgine scade rapid. Astfel, conclavul islamic a votat în unanimitate (cu două abţineri pe rândul din spate), extinderea preselecţiei castingului şi acceptarea şi a virginelor care nu au himenul în formă de semilună sau asigurare de sănătate.

oo000oo

Am citit cândva un articol şocant despre un musulman fundamentalist care, după 30 de ani de căsnicie, şi-a dat socrul în judecată. Pentru că a descoperit că soţia lui avea numai un sân, deşi el plătise pentru una cu inventarul complet. Această scurtă relatare aruncă totuşi un flaş de lumină în întunecata cameră matrimonială a islamistului fundamentalist.

Recomand cu căldură tranzacţionarea la bursa islamică de virgine şi a fecioarelor monosânice. Cu un discount substanţial şi un bonus sub forma unei amante gonflabile.

oo000oo

Un musulman pacifist ce luptă împotriva extremistului radical a afirmat cu turbanul deşirat până-n dreptul gurii că : « Unde nu există simţul umorului, nici Alah nu are pretenţii ! »

oo000oo

« Nu urma ce împuşcă imamul. Mai bine ascultă ce cântă imamul. » (proverb jihadist)

oo000oo

Un jihadist adevărat moare cu Coranul în mâna, kalaşnicovul în inimă şi voucherul spre Rai semnat de 70 de virgine.

oo000oo

Un tânăr jihadist plecat din Franţa să se antreneze în Yemen, pentru un concurs de skandenberg ce urma să se desfăşoare la Los Angeles, a declarat în interviul luat de stewardesă, la întrebarea : « De ce tot mai mulţi tineri musulmani se radicalizează ? »

- Păi, decât să rămân cifra Pi toată viaţa, în Occident, mai bine devin radical în Orient, cu sejur all-inclusive.

oo000oo

Cel mai cool job dintr-o ţară fundametalist islamică se zice că ar fi cel de pompier. Dacă în casa aflată în flăcări se află femei (şi de regulă ele numai în casă se află), atunci tu, ca şi pompier islamic, te aşezi liniştit la umbră şi urmăreşti spectacolul până rămâne doar scrumul. Eventual, mai rumegi ca cămila ceva nealcoolic. Pentru că legea fundamentalistă islamică Şaria nu permite să priveşti chipul unei femei la care i-a căzut vălul de pe faţă. Iar când ard de vii, li se întâmplă chestia asta şi la cele mai cuvioase fete mari.

Apoi, e bine de ştiut (dar nu şi de povestit), că un musulman, fie el şi pompier în exerciţiul funcţiunii, nu are dreptul să atingă o femeie, dacă nu are acte în regulă pe ea şi plăţile taxei de timbru, de mediu şi impozitul forfetar, achitate la zi. Mai bine să se purifice prin foc şi să-şi dea duhul, scăpând imaculată, decât să o ia bravul şi vajnicul pompier în braţe si să se trezească mai târziu cu ea sculată. Nu la femeie mă refer.

Pentru că detaşamentele omniprezente ale Mutaween (poliţia religiei), care veghează pe străzi la respectarea microscopică a legii fundamentaliste, sunt înarmaţi cu automate şi săbii. Şi au ideea fixă că, 'capul plecat sabia nu-l taie'. Deci, dacă pompierul islamic ar ieşi din clădire cu salvata în braţe, dar cu 'fruntea sus', nu cu 'capul plecat', ar risca o freză pubiană executată în stil pompieristic. După care, urmează o reducere de personal. Din înălţime. Cu un cap.

oo000oo

Un bun musulman radicalizat se străduieşte să memoreze Coranul pe dinafară. Că pe dinăuntru, este greu de înţeles.

Damblarin 

----------------

"Un bun simţ al umorului este una dintre caracteristicile distinctive ale fiinţelor umane evoluate şi civilizate", iar "absenţa sa este una dintre caracteristicile distinctive ale barbariei".

Bill Leak (caricaturist şi jurnalist australian)

“Profetul a fost insultat de mai multe ori şi astfel de insulte nu vor înceta niciodată. Astfel că răspunsul adecvat este prin idei, artă şi opinii, nu prin crime sau teroare”.  

Dr. Khaled Hanafy (preşedintele Consiliului imamilor din Germania)