LA MULTI ANI !

Din partea lui Damblarin, tuturor fanilor sai, indiferent de emisfera in care se afla: 

LA MULTI ANI ! 2018

PLUGUŞORUL 2018

Aho, aho, copii şi frați,

Stați puțin şi nu plecați,

Ci pe valize v-aşezați

Încercând să #REZISTați.

Aş vrea să vin cu o urare

De belşug şi de vigoare,

De sănătate, îndestulare,

De speranță şi salvare...

Dar anul ce tocmai trece

Ne-a îmbătat cu apă rece,

Şi-am aflat că ne petrece

Spre un viitor ce stă să sece.

Recunosc cu îngrijorare

Că semne bune anul are;

Când e vorba de plecare

Undeva prin lumea mare.

Şi e cumplit şi e de jale,

Cum o iau grăbit la vale,

Țara, cu generațiile sale,

Ce nu se mai întorc din cale.

Aho, aho, copii şi frați,

Stați puțin şi nu plecați,

Până-n urmă nu scuipați

Şi pe hoți nu-i blestemați.

Că au condamnat o țară

Să-şi caute alean afară;

Un popor cu istorie amară

Tâlhărit de ai lui fii, iară.

Căci minciuna şi prostia

Prind ca-n cleşte România,

Când celor slabi criogenia

Le-o garantează inerția.

Iar în urma lor rămân pustii

Oraşe, sate, vise, mărturii,

Năzuințe, idealuri, bucurii,

Case goale şi părinți fără copii.

Aho, aho, copii şi frați,

Dar înainte să plecați,

Nu cumva ca să uitați

Rămas bun să vă luați.

Pupându-le dosu mâinii

Să vă îngropați bătrânii,

Undeva prin dosul stânii,

Ca să nu-i mănânce câinii...

Damblarin

11x3 Caricaturi portretistice uitate

Prince of Transylvania

Chiar de dincolo de buza ciobita-n timp, rece si grea, a criptei voievodale,

Ce zace adanc ingropata de blestem si uitata sub bantuitele ruini medievale,

Trimit un gand de vita nobila, dulceago - dureros, ca o muscatura de vampir ,

Pentru prietenii mei absenti, strigoii cu inimi strapunse si in cautare de delir.

Acum ca Regele nu mai e, am ramas singurul si unicul Print al Transilvaniei,

Si desi eu am murit mai demult, va mai pot inca bantui de pe calea bejeniei;

Anul acesta cand veti auzi sus pe Dealul Negru, in ajun, clopotele de Craciun,

Sa stiti ca voi fi eu, un inger deghizat in vampir, damnat etern sa fiu nebun…

Damblarin

10x3 Caricaturi portretistice uitate

MAJESTATE, să ne ierți !

MAJESTATE, de peste un veac şi jumătate

Pe ăst meleag, blagoslovit cu mai de toate,

Pentru un neam fără coloană şi făr’ de viitor,

Casa Regală a fost un bun prilej de demnitate.

Şi au fost mulți cei care au ştiut că doar un Rege

Poate să ne mai scoată din a noastră fărădelege,

Să ne conducă spre un destin european ca şi popor,

Să ne ridice fruntea, sperând că apoi vom înțelege.

Căci numai o viță nobilă, străină de Miorița carpatină,

Ar fi fost mai presus de mârlănia ce întruna ne dezbină;

Ar fi răzbit în eternele lupte fratricide ale cozilor de topor,

Şi ar fi putut purta coroana onoarei, nu caftanul de duzină.

MAJESTATE, dacă se poate, te rog ca să ne ierți,

Din locul înspre care senin după moarte te îndrepți,

Căci am ajuns mai jos decât în epoca comuniştilor;

Azi nu mai suntem vrednici, nici măcar să ne cerți...

Damblarin

9x3 Caricaturi portretistice uitate

PLĂCINTĂRIA ROMÂNIA

Când privesc la televizor realitatea românească de strictă actualitate, nu pot să nu mă gândesc cu gândul la o tradițională plăcintă...

Aparțin generației care a crescut cu cheia la gât, cheie pe care o sugeam ca pe suzetă ori de câte ori  îmi era foame, de am rămas cu gust de rugină în gură și miros a yală pe viață...Dar am și probleme cu uitatul și memoria în același timp, fiindcă nu uit ce trebuie și nu îmi amintesc ce aș vrea...

Așadar, dicționarele definesc termenul ‚plăcintă’ ca fiind un preparat din gama gustărilor rapide sau a deserturilor, făcut din foi de aluat și umplutură. Apoi, conglomeratul se perpelește la foc cald cu eliberare prelungită. Plăcinta se consumă caldă sau rece, cu condens din abundență, la sticlă sau pahar. Ca să clătești gâtlejul de blocajele inerente ale unui esofag fomist ce înghite ca pelicanul, fără să mestece, tot ce pare gratuit...

(Plăcintă = lucru bun, chilipir, dar și surpriză neplăcută).

Cam așa văd eu societatea românească a momentului. Ca pe o plăcintă. Din care, de câte ori muști, simți o apăsare între dinți și o aromă stătută de aer de pneu. Pentru că, cel puțin până acum, societății românești nu-i poate fi atribuit sensul de „lucru bun, chilipir”, ci mai degrabă de „ surpriză neplăcută”. Cu păturile sale sociale dispuse (sau indispuse, după caz), ca foile de aluat. Adică ceva moale și dospit. Cum ar fi cei 600.000 de sindicaliști, din care s-au prezentat doar 2600 la recentul protest. Protest care ar fi trebuit să facă actuala coaliție aflată la guvernare să vadă flori de ciocan multicolore și să stopeze cu fermitate deraierea României spre cele spații claustrofobe...

Și pentru că limba română are o coloratură și expresivitate complexe, cu figuri de stil ce ascund o bogăție de idei ce se referă la contexte de viață, caractere, trăsături, ticuri, mentalități (care unui străin îi pot scăpa), voi insera pe parcursul acestui pamflet câteva astfel de ‚perle’ de înțelepciune populară (mai mult sau mai puțin cunoscute), ce au în centrul lor controversata și savuroasa plăcintă.

Așadar, foile astea de aluat, ale societății românești, învelesc o ‚umplutură’ de tipul borhotului (apreciată pentru gustul sau înțepător și izul său specific, aducător de noroc fermentat). Umplutura asta s-a coagulat în Palatul Parlamentului, Palatul Victoria sau în diversele sedii politice de pe întreg teritoriul țării. Evident, cu acceptul și aportul masei largi a aluatului drojdier mioritic.

Această umplutură, odată aleasă, stă ca plăcinta (a sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod), la umbra aluatului și fermentează în interes propriu, până la următorul ciclu electoral. Când, aluatul cel dospit de sărăcie îi așteaptă iarăși cu plăcinte calde (a aștepta pe cineva cu plăcinte calde = a aștepta pe cineva cu mare bucurie), fără a număra foile de la plăcinta precedentă (a număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despică firul în patru).

Pentru că, nu-i așa, promisiunile electorale nesustenabile se vând ca plăcinta caldă în România (se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat).

Mai ales dacă un anumit partid politic promite electoratului credul că dacă va fi el cel votat, electoratul va găsi plăcinta gata (a găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata).

Fiindcă istoria noastră națională ne confirmă că încă din vremuri imemoriale, la plăcinte mulți se adună, (la plăcinte mulți se adună = mai toți umblă după avantaje), iar la război sunt înapoi, la plăcinte înainte (la război înapoi, la plăcinte înainte = mai mulți vicioși și profitori decât virtuoși).

Privind acum cum un mustache teleleu de Teleorman, ce clipește cu subînțeles și, alături de el, un altul, cu ‘bulbucații ochi de broască’ tăriceană, (vorba poetului), au început să numere foile din plăcintă (deși nu cred că vor mai ajunge să o și mănânce), (cine numără foile din plăcintă, nu mai ajunge s-o mănînce = exces de rigoare, cu pierderea sansei), ajungem la concluzia demobilizatoare că de vină pentru actualul derapaj al României nu e doar ‘umplutura’, ci Plăcinta, în ansamblul ei (de și, cei doi ar merita și ei să aibă fiecare steaua lui  în ‘Asshole of Fame’, că parcă s-au cunoscut amândoi la Karaoke, pe șlagărul international “Sunt român, ce pana mea !?!”).

Pentru că nu i-au ajuns Plăcintei României cei aproape 30 de ani de foc continuu, pe ambele fețe, ca aluatul ei să se coacă !

(Încă nu s-a copt plăcinta = încă nu e rândul tău, încă nu ți-a venit vremea).

Damblarin

1 I’m a Criminal

I’m a cruel criminal that is killing time,

I’ve hidden in my old Bible a small gun;

I fight for a better world that is not mine,

And I hope for a better life, not on the run.

2 I’m a Criminal

I will not surrender until I am done,

I'll keep on getting up after each fall,

Because in this fight I'm the only one,

Because in this life I've gave it all.

3 I’m a Criminal

I’m a bad man on the wrong side of the pray,

I used my evil ways to serve The Greater Good;

But, in the brightest hour of my darkest day,

Oh Lord, don't let me die misunderstood.

Damblarin

8x3 Caricaturi portretistice uitate

7x3 Caricaturi portretistice uitate

Howling Woman

I met once an howling woman in a bay,

She was like howling to the moon;

In plain daylight, hourly, day after day,

Good God! from morning to the noon.

She was a real psycho badass menace,

Loving the beasts that she understand;

Could kill you only through her stress,

Before you can even see that is your end.

Damblarin

6x3 Caricaturi portretistice uitate

5x3 Caricaturi portretistice uitate

SALATĂ de MACRON

Francezii au început să-şi dezvolte gusturile sindicale tot mai exagerate de la Revoluția Franceză încoace. Când au început să folosească ghilotina ca să tundă perucile burgheziei, cu bordură la spate.

Acu, Macron îi bagă-n boală că le strică salata sindicală.

Francezii sunt aşa de mândri de brânza lor pentru că ea reprezintă esența francofoniei la locul de muncă. Dacă brânza franțuzească stă pe raft până se împute, iar apoi se vinde scump, francezul face acelaşi lucru, dar în optul productiv.

Nu e de mirare că ‚Băsescu’ lor vrea să mai echilibreze puțin balanța înspre eficientizarea pieței muncii și întru înzdrăvenirea economiei. Prin reformarea Codoiului Muncii. Prin reducerea puterii sindicale și sporirea prerogativelor patronilor, simplificând procedurile de angajare și concediere a muncitorilor de către firmele ce își desfășoară activitatea pe teritoriul Franței. Promovând astfel meritocrația pe piața muncii, în dauna celor care nu sunt suficient de motivați și hotărâți să muncească , a celor care s-au obișnuit să fredoneze refrene sindicale cu acordeonul patronului... Prin ajustarea sistemului de acordare a protecției sociale și calculare a pensiilor . 

Adică, ‚copilul teribil’ al francezilor a auzit și el de faza aia rușinoasă , că dacă nu stimulezi economia, ca să ai de unde băga steroizi în bugetul de stat , nu mai ai nici de unde și nici cu ce să faci pe ‚socialul’ pe bulevardul Champs Elysees. Că el nu are de unde frauda fonduri europene prin TelDrum, că mă-sa nu a avut inspirația să îl nască în Teleorman...

Cică Macron a pus ochii și pe stufoasa junglă birocratică, stratificată pe mai multe nivele decât i-ar trebui unei economii sănătoase la inimă și unui stat sănătos la cap. Că de!, francofonia de cumetrie e boală veche (nu numai prin Balcani), iar banii publici nu numai că nu sunt investiți în mod eficient, ca să stimuleze creșterea, ci se distribuie în ‚circuit închis’. Numai prietenii și rudele de prin diverse birouri bugetare știu de ce...

Astfel, înțelegem de ce Macron, în nemernicia lui de dreapta, vrea să mai reducă din numărul funcționarilor publici. Cărora le adresează prin intermediul motto-ului național „Liberté, égalité, fraternité” un franțuzesc: 

- Marş! 

De aici se trage și numele partidului sau ‚Republica În Marş’. Vrea să mai reducă și din multitudinea de niveluri administrative de guvernare regională și locală, care au ca singură realizare grevarea bugetului. Ca atare (sau a moale), pentru bugetul pe anul 2018 Macron vrea să reducă cheltuielile cu 20 de miliarde de euro.

După ce timp de câteva decenii bune Franța a înregistrat o creștere economică timidă dar un șomaj curajos, cu o dominantă politică de stânga și sindicate care s-au opus oricărei reforme, ‚Băsescul’ăsta, care te privește direct în ochi, fără să te înconjoare cu privirea, care l-a ajutat pe Putin, cu ocazia vizitei sale la Versailles, să înțeleagă ce înseamnă traducerea numelui său în limba franceză [Putin s-ar pronunța în franceză (piutan), la fel ca și cuvântul 'putain' = 'curvă'], vrea să deratizeze sistemul politic și economic franțuzesc de corupți și de căpușe.

Și ca și cum toate astea nu ar fi de ajuns, ‚elevul’ ăsta, pe care unii îl acuză că a rămas repetent la ‚l'amour’ (că cică de aia s-a căsătorit cu profesoara lui, mai mare ca el cu 25 de ani, ca să treacă clasa), are ambiția declarată să reintroducă moralitatea în politică. Auzi la el, ce tupeu pe persoană fizică, mânca-v-aș! Adicătelea, bagă la Lege că politicienii cu cazier judiciar să nu mai poată fi aleși în Franța (și uite așa se pierd adevăratele talente). Interdicția ca un parlamentar să îi mai poată angaja pe membrii familiei sale...(păi la ce bun să mai ai familie atunci ?)... Cică, vrea să interzică prin lege cumulul de mandate, obligația de a da socoteală pentru îndemnizațiile primite și interdicția ca politicienii aflați în exercițiul funcțiunii și în deplinătatea facultăților să mai poată fi plătiți de către societățile de lobby. Mai și amenință că asta nu e totul!... Și uite așa se duce pe apa Senei o altă meserie nobilă, pașnică și frumoasă: cea de politician.

Acu stau strâmb și judec drept ( ca un tâmp cu scolioză), întrebându-mă, oare  ce îi lipsește francofoniei noastre dâmbovițene, ca să îndrepte lucrurile către direcția unei dezvoltări de perspectivă și sustenabile ? De ce se sacrifică găinile ce ouă ouăle de aur, în loc să fie stimulate să producă cât mai multe, ca să ai de unde să dai și celor aflați în nevoie ?...

Până când o mână de pești răpitori continuă să mențină tulburi apele unei întregi națiuni, doar pentru ca ei să se poată zbengui neobservați în bancurile lor interlope ?

În semn de protest pentru situația în care a ajuns România și pentru parcursul ei incert pe perioada acestei ierni, recomand cititorilor mei ca să renunțe de sărbători la celebra Salată de Boeuf (făcută cu carne de parizer, că e mai ieftină) și să o înlocuiască cu Salată de Macrou. Pardon. De Macron...

Macron explicându-ne că, cu râma mică se prinde peştele mare

Damblarin

4x3 Caricaturi portretistice uitate

3x3 Caricaturi portretistice uitate

1 Knoo’ngak Mogulul

Din aburii-n clocot ai sordidei Krematoria

Năvălii în galop cu turbare și-n spume de foc,

Knoo’ngak Mogulul Negru, teroarea-n mișcare;

Să vâneze cu sete și patimă sufletele paria,

Să-i adune pe toți copiii Terrei Nova la un loc,

Ca să-i scufunde de vii în Ug’Ra,Veșnica Uitare.

2 Knoo’ngak Mogulul

Era fiu de Anak’chy, Zeu de pe planeta Nubiru,

Născut dintr-o harpie bătrână ce nu a fost iubită,

Și călărea Leviatanul ce sorbea numai smoală;

Avea șaua din cranii și doar în sânge-și lua biru,

In loc de inimă avea o gaură ce șuiera știrbită,

Iar în urma lui rămânea pământul ars de boală.

3 Knoo’ngak Mogulul

Prin praful stelar stârnit de hoarda demonică

Apăru o siluetă-n armură sclipind, ca din neant,

Ce purta în mâna dreaptă un paloș de gheață;

Era Druidul, Justițiarul Galactic din Quantică,

Și avea pe lamă pecetea cu cap de mort de diamant,

Care îi dădea puterea să curme orice formă de viață.

4 Knoo’ngak Mogulul

-Mogulule, eliberează-i pe sărmani! tună Druidul,

Nu mi-e frică de tine, de Demiurg, de nimeni și de tot,

Strigă Knoo’ngak cu foc, cuprins de grea turbare;

-De nu, te vei prăbuși-n mii de bucăți de lut, ca zidul!

Fac ce fac că-mi place, că vreau și fiindcă pot,

Și nu e chip să mi te împotrivești pe a mea cărare.

5 Knoo’ngak Mogulul

Păcatul lor e mare! Sufletele lor sunt ale mele! lătră Mogulul,

-Sunt ființe slabe, biruite de păcat, ce abia stau pe picioare!

Eu nu sunt îndurare, nici dragoste, doar justiție de barbar!;

-Iar eu voi fi tocmai îndurarea ce ție îți va tempera zelul,

Eu sunt a umanoizilor captivi singura speranță de salvare,

Deci, vei pieri în flăcările de gheață ale Abisului din Tartar...

Damblarin