Targa și Fosila (1)

Era o noapte calda de august cu o luna de-a dreptul plina si ireala, mistica chiar. Parca pana si vantul incremenise vrajit, prins in panza razelor magice si argintii ale lunii de clestar. Domnea o liniste de mormant. Doar greierii isi faceau auzita prezentza si cate o cucuvea speriata. Pe panta lina ce se prelingea de sub buza padurii se asternea domol, intretesut in paienjenisul crucilor si urzeala odihnei vesnice, cimitirul. La intrarea pe poarta cimitirului te intampina un banner cu o calda constatare:" IN SFARSIT AI AJUNS!", iar la plecare ti se reamintea cu afectiune: " TOT AICI TE VEI

INTOARCE!"... 

Daca scrutai cu atentie privelistea puteai zarii doua umbre ce se miscau discret pe langa o groapa recent facuta...

- Targa!...Targaaa! se auzi un strigat soptit in linistea noptii
- Ce-i Fosila? ii raspunse tot in soapta Targa lui Fosila

Cu degetele arcuite ca niste ghiare de vultur si infipte în solul afanat de la buza gropii, Fosila il privea ingrozit in ochi pe Targa:
- Ba, ma tine ceva...ma trage-n groapa...nu ma lasa sa ies...ma tine...Uita-te tu in spatele meu!

Targa se aseza pe burta si se apropie tiptil de marginea gropii. Aprinse pret de o secunda lanterna si arunca o privire peste umarul lui Fosila, spre sicriu. Apoi cu o miscare lenta ca si cum nu ar fi vrut sa fie observat se retrase si isi facu de trei ori cruce cu lanterna tremuranda. Se apropie apoi cu ochii cuprinsi de panica de urechea lui Fosila. Lui Fosila ii batea deja inima-n piept ca ciocanul pneumatic, de incepuse sa se compacteze tzarana sub el. Targa ii sopti cu noduri: 

- Ai auzit vreodata vorba aia:"Mi-e asa o pofta de viata! zise Moartea" ?

Fosila inclesta pumnii si mai adanc in tzarana si se cutremura. Scapa o fasaita din gama 'Chanel No5'(dar in soapta). Pe craci in jos incepu sa se prelinga un amestec coroziv de diaree cu acid ureeic, care ii umplu cizmele de emotii.

Targa nu mai rezista si izbucni in hohote asmatice de ras nadusit in basca.

Fosila il privi derutat:
- Targa, baga-mi-as drodu-n nasu tau!Nu glumi cu lucruri sfinte...Spune-mi o data ce ii!

- Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa iti mearga mintea. Pai ba vita cu cizme, tu cand ai implantat ranga in pamant ai bagat-o prin coltzul paltonului. Cum dracu sa nu te tina cand ai vrut sa te ridici...?

Fosila privi fulger in spatele lui. Targa avea dreptate.
- Nu mai rade ca o tzarca ca poate te aude sectoristu (rabufni el).
- Bag seama ca tie ti-i mai frica de sectorist decat de moarte, ba Fosi.
- Moartea nu te si bate dupa ce te ia, ba Targi.
- Hai, deschide odata capacu la sicriu ala ca ne apuca dimineata si nu avem timp sa umplem groapa la loc...

Fosila percuta cu curaj si scoase capacul din cuie.
- Aoleo! Targa...
- Ce-i ba?
-Azi, cand am venit in filaj la inmormantarea lu bulibasa, sclipea asta de ghiuluri si lantoace de aur, de zici ca era glob de ala de la discoteca, cu multe patratele de oglinjoare mici, mici...Acu uita-te si tu. L-au dezechipat de l-au lasat in gatu si deshtele goale...
- Ba, eu cred ca fiecare tigan care se apleca sa-i sarute mainile, pleca cu cate un ghiul in gura...Da cum pashtele mamii lor nu s-o innecat cu lanturile? se intreba Targa
- Mortii mamii lor de tigani! scrasni Fosila printre dinti. Pai eu sa fi fost tigan nu imi furam bulibasa nici mort.
- Cauta-l in gura cu ranga. Macar dintii de aur sa-i luam.
- Au!
- Ce-i Fosila? Te-o muscat?
- Ii chel in gura ca un nou nascut.
- Ca un proaspat inmormantat vrei sa spui... L-au lucrat in gura si pe ultimul drum...

Dezamagiti si nervosi peste masura, cei doi vaslira din lopeti pana au terminat de aranjat straturile de flori, ca si cum nimic nu ar fi fost miscat de la locul lui. S-au retras catre liziera padurii pentru ca mijea de ziua si trebuiau sa spele putina.

Targa și Fosila. Doi cunoscuti cu antecedente si contondente. Furau tot ce apucau. Chiar si ce nu cunosteau. Daca unul isi dadea caciula jos din cap si o lasa langa el, celalalt i-o fura. Din reflex. Furau de la varul din gropile de var, saci cu azotat de amoniu din cariere(chiar inainte sa declanseze artificierul explozia), stupi cu albinele in ei si...pana la inghetata copiilor de pe strada sau surprizele din ouale Kinder. Cand furau stupii cu albine, dadeau cu spray cu spuma poliuretanica pe urdinis, ca sa fie siguri ca nu-i inteapa. Prestau furtisaguri la comanda sau din proprie initiativa. Fusesera o perioada donatori de sange fruntasi (fiindca erau platiti). Dar au fost interzisi. Pentru ca pacientii care intrau in spital sa se opereze de apendicita, datorita transfuziilor cu sangele donat de ei, paraseau spitalul cu alcoolism cronic, sifilis si paduchi.

Fosila avea un nas mare si rosu, de alcoolist si o voce baritonala. Umbla tot timpul cu un palton cu patru numere mai mari si o pereche de cizme de cauciuc, aceiasi marime cu paltonul. Pe cap purta o caciula de astrahan, naparlita(chiar si pe timp de vara). Era slab ca o...fosila.

Targa tinea pe cap o sapca de baseball(pe care o purta si iarna), blugi, adidasi, maieu si sacou de catifea cu petice ovale la coate si genunchi. Targa le avea putin mai mult ca Fosila. El lucrase brancardier la un spital din Germania. Ducea cu targa. Saci de ciment si nisip. Odata, cand se plimba singur cu targa prin bena camionului care intrase in depasire, a fost oprit de politia rutiera si amendat pentru triplare in depasire. Au vazut ca are buletin de ungur si pasaport bulgaresc, dar vorbea doar romaneste. Asa ca i-au dat verboten, cu eliberare de contract si expulzare instantanee din campionatul german pentru urmatorii zece ani. Din momentul in care a pus piciorul pe teritoriul romanesc a ramas...targa.

Se asezara pe iarba moale, la margine de padure si urmareau cum rasare soarele peste crestele muntilor.
- Scoate bai Targa sticla aia de posirca!(galgaii cateva inghitituri de-i juca marul lui Adam in sus si in jos ca pluta la pescuit de carashei). Posirca asta-i din pufoaica sau din electrozi?
- Din saci de plastic topiti cu soda caustica(ii raspunse Targa).
- A, bon. Mi se parea mie ca pute diferit. A spritz cu vata minerala...Targa tata, e grele (ofta el alcoolic). Daca nici la mortii bogati nu mai gasesti nimic de furat in tara asta...
- Da pe dracu (il contrazise Targa cu optimism). Trebuie numa sa stii unde sa cauti...O sa imi vina mie vreo idee, stai linistit...
- Ba, ce zici sa ne cumparam un detector de metale si sa ne apucam si noi de arhiepiscopie si tezaurul dacic?
- Vrei sa zici de arheologie, ma incultule? zise Targa si ii trase o palma intre urechi de i se infunda naparlitura de astrahan peste ochi.
- De ce dai ba belitule? Nu stii sa-njuri? Primul om care o preferat sa injure decat sa dea cu piatra, poate fi considerat inventatorul civilizatiei, spunea Sigmund Freud.
- Zi sa mori tu...Sa-ti coaca, sa ti se uste si sa-ti pice...Uite al dreacu, ca nu-i tace fleanca. Pai noi n-am mai fost la buda de o luna, de foame si tie iti trebuie detector de metale?

Targa dadu peste cap posirca si cand o lua de la gura se intoarse cu ochii mari catre Fosila de parca tocmai avusese o revelatie:
- Fosila! Esti genial. Daca nu ai putzii a cacat as sari pe tine sa te tzuc!
- No drace!(tresari Fosila). Numa pe asta n-am mai incercat-o! S-o borsit posirca-n tine asa iute? Doamne iarta-ma...Ptiuuu...

Targa mai trase o dusca pripita si zise:
- Mi-a venit ideea. Pai tu ai nume predestinat bai Fosila. Auzi ce frumos suna: FOSILAAA.
- Ce ai ba, ca ma sperii?
- Pai tu sti care-i ultimu racnet in materie de furt? Furtu de fosile ba Fosila. Tu mi-ai adus aminte, ca io uitasem. Pa asculta aici ba, ce am citit intr-un ziar, da nu mi-o picat fisa atunci. Cica, sa vand cu 500.000 de euro, trei oua de dinozaur pitic, scoase de la noi. Iar din America, unu vinde pe internet doua schelete de urs de pestera, scoase tot din Muntii Apuseni, cu 85 de mii de dolari ba.

- Tulai doamne! No asta da!(izbucni Fosila din rarunchi). Pai atunci si mie mi-o venit o idee... Ca tat nu prea santem noi mari catzaratori...Eu zic sa-l dezgropam pe strabunicu-mio. Il iau prima data cu peria de sarma si dupa aia cu smirghelu. Dupa care, faci tu rost de o poza cu urs de ala, iar io il iau la pila pana arata ca original.
- Da ce ma, strabunicu-to o fost animal preistoric?
- Strabunica-mea ii zacea 'Bou Satului'. Ca se tzacanise in razboi. Cica ajunsese de tragea in tat ce mișca, nu conta ca erau ai nostri sau ai lor...L-au decorat aia post-mortem cand inca era-n viata, numa sa scape de el...Dupa aia in fiecare noapte avea cosmaruri erotice cu tancuri rusesti. Se facea ca rusii il trageau pe tzava de tun, ca pe timpu lui Tepes. Dupa aia trageau cu el in nemti...
- Ba, iar o iei pa coaja de banana? Tu nu intelegi ca colectionarii cumpara schelet de urs, nu de 'Boul Satului'?
- Stai sa-ti explic. Il chema Ursu si pe unde trecea ramaneau urme de laba...
- Nu mai plescai aiurea. Fosila, e clar. Tre sa facem rost de echipament pentru speologie si sa ne documentam...
Si inca una tare...(uite domle cum se leaga toate cand iti surade norocu)...Eu m-am nimerit in celula in puscaria de la Aiud cu unu dintr-un sat din Muntii Apuseni. Ala mi-o povestit ca deasupra satului lor, in padure, batranii povesteau de legenda unei pesteri la care strabunii lor ii astupasera intrarea cu bolovani. Ca sa nu se adaposteasca salbaticiunile sau sa nu le cada vitele in ea, nu imi mai amintesc exact. Azi, tinerii din sat nici nu mai stiu de existenta pesterii...Ideea este ca eu stiu cum sa dam de pestera aia...
- Adio noapte cimitirizanta! Buna dimineata sperantzo, oriunde te-ai afla! Chiar si-n pesteri te vom cauta...Ursii de pestera si dinozaurii...Pazea ca vin balaurii......(incheie poetic si molipsitor de optimist Targa).

- Si apropo Fosila. Schimba-ti pantalonii. Ca in pesteri nu prea este aer...

                             

va continua

DAMBLARIN

OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI

Prietenii și cunoscuții îl apelau 'Tivu', diminutivul de la Inventivu. Se trăgea(când nu avea încotro, chiar se împingea), dintr-o familie de inventatori cu tradiție(nu și-au permis fără tradiție, fiindcă nu i-ar mai fi sprijinit biserica).

De exemplu, bunicul lui a fost inventator din tată-n fiu. Mai întâi l-a inventat pe fi-so, pe urmă pe tata lui Tivu. Bunicu-so a fost cel care a inventat războiul pe timp de pace. Primul a mers cum a mers. Dar al doilea a devenit Primul Război Mondial de Țesut. Al Doilea Război Mondial nu i l-au mai brevetat, pe motiv că urzea goblenuri cu motive naziste.

Bunică-sa a inventat pieptănatul pe timp de incendiu național și zacusca cu sughițuri asortate(super picantă).

Taica-so a inventat flacara mov la bricheta oranj si fumatu la rece(cand nu dadea regimu caldura). Tot atunci i-a venit ideea sa inventeze zapada care nu se topeste pe calorifer. Si a anunțat Radio Europa Libera despre inventia sa. Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci(OSIM), l-a premiat. Cu implicarea Securitatii, i-au dat sapte ani cu suspendare(l-au tinut suspendat de o grindă sapte ani).

Ma-sa inventase vaietatul in zi de salariu si avortul spontan la comanda. Ea nu a fost premiata(desi a fost banuita).

Sora-sa inventase fituica tatuata pe zona pubiana, ca un triunghi cu baza mare sus si ca o forma de exprimare libera si neinhibata. Tot ea a inventat si bacalaureatul pe cale orala. A venit si Securitatea sa...verifice. S-au terminat de la prima propozitie. Si-au dat seama ca fata e buna si are perspectiva. Tocmai de aceea i-au recomandat-o si lui Ceausescu(fara sa banuiasca Elena). Pentru ca desi Ceausescu era cetatean roman, vorbea elena. Atunci i-a venit lui Ceausescu ideea sa construiască Casa Poporului. Cand a constatat cat potențial zace nevalorificat in popor.

Valentin i-a promis lui Ceausescu ca daca i-o imprumuta si lui pentru meditatii o sa se apuce sa invete si el la scoală. Nicu Ceausescu a sechestrat-o fara sa promita nimic. Numai Zoe s-a scufundat din nou in vana umpluta cu whisky si robineti din aur. Nu suporta sa vada cum abuzeaza familia ei de popor. Si ea nu putea. De beata...

Asa ca Tivu nu voia sa dezminta istoria familiei. Dimpotriva, voia chiar sa o confirme. Se prezenta saptamanal la O.S.I.M. Mustea de idei purulente si inventii infectate...

Acolo, lucra o tipesa controversata(pe de o parte era versata, iar pe cealalta era cu contre). Cu coloana de cauciuc si zambet subaltern. Domnisoara 'Ideea'. I se  spunea asa pentru ca, ori de cate ori intra in biroul ei cate un tanar inventator, lumea intra la idei.

Lui Tivu intotdeauna i-au placut tipele cu imaginatie redusa(pentru ca le putea vraji mai usor). Devenise atat de cunoscut printre functionarele din institutie incat toata lumea era la curent cu ultimele sale inventii, gaselnite si seductii si il aratau toate cu degetele si cu unghiile facute pe din dos.

Ideea cand il vedea, i se infiora toata carnea de pe suprafata utilă(plus balcoanele), de îi ieseau mamelucii prin capotul de serviciu si zgaria biroul cu ei. In timp ce el rasfoia prin hartii, ea il sorbea din priviri, cu caimac cu tot si isi dadea drumul la imaginatie(fiindcă avea, doar ca el nu stia). Tivu parea decupat de pe eticheta sticlei de vin rosu 'Sange de Taur'...

- Sa stiti ca trebuie sa platiti taxa de zimbru. Pardon, taxa de timbru. Pentru fiecare invenție in parte, da?...

- Da, nici o problema. Astazi as vrea sa brevetez 'Sexul in Vitro'.

- In lipsa vitroului, intr-o vitrina nu se poate? intreba ea vadit interesata

- Pai, eu as vrea sa fiu primul care brevetează 'Sexul in Vitro'...Pe urma, fiecare...cum poate...stiti...Am totusi o intrebare. Pot sa v-o pun?

- Cu mare placere! tresari ea cu emotie

- Nu aveti o prima, o bursa...ceva, care sa incurajeze tinerii inventatori romani sa persevereze...?

- V-as incur...aja eu...Dar stiti, eu termin programul la orele 16. Si apoi trebuie să ajung urgent intr-un loc unde fustele se ridică intre orele 16.30 si 17, iar rochiile se ridică numai intre orele 17 si 17.30 .

- Poftim? (intrebă Tivu cu moaca unui inventator la care nu i se invart rotitele). Daca nu sunt indiscret, ce fel de loc este acesta?

- Este o croitorie la comanda, cu banii clientului.

- Pai...o putem lasa pe altadata atunci...

- Sigur ca da. Cu mare placere. Mai veniti cu o pereche de bretele si inventii...va rog sa ma scuzati(in preajma lui nu se mai putea concentra). O pereche de brevete si intentii...

- Vizavi de ideea sprijinirii materiale a inventatorilor romani...Sunt convins ca ati auzit de Coandă, Gogu Constantinescu, Aurel Persu...

- Sigur ca da. E aia de au introdus insulina la Fundeni, pană a facut pacientu galci la buci, dar a scapat de Stafilococu Auriu...sau Aurolaciu...(nu-mi mai amintesc exact)...

- Nu domnisoară Ideea. Acela a fost savantul si medicul Nicolae Paulescu...

- Dar sa nu ne pierdem in detalii istorice nesimnificative. Sigur ca in cazul unui deces care sa va faca celebru...ma scuzati, in cazul unui succes care sa va faca celebru, instiutia noastră va fi prima institutie romaneasca care va va felicita oficial. Asta, daca vreun investitor potential financiar, sau vreo companie straina, se arata interesati de inventiile dumneavoastra. Ca altfel...noi nu avem alocat buget pentru...ma intelegeti, nu? Noi deocamdata doar mulgem pentru buget. Ca sa putem dezvolta sectoarele prioritare. Cum ar fi Serviciu Roman de Informatii...Ori de cate ori putem. De cate ori va vin dumneavoastră(si altora ca dumneavoastra), idei...De fapt rolul meu aici, la Orificiul de Spart prin Introducerea de Maciuci...("- Of, fir-ar al naibi...ca iar gandesc cu voce tare si mă dau de gol ca proasta", gandi cu voce moale Ideea)...Rolul meu aici la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, atunci cand apar inventatori de talia si prestigiul dumneavoastra, este acela de a procrea...scuze, de a crea cadrul necesar pentru conservarea genei geniului creativ romanesc. Ca sa nu ajunga de extinctie pe cale naturala, prin disparitia repetata dar ferma...

Era convins ca, undeva adanc, dincolo de cele doua escrescente buretoase si moi cu care era protejat de la natura bustul ei in partea peptorala, inca mai exista interes pentru tinerii inventatori romani, capabili sa stea cu capul sus fara ca sa-l tină cu mana. Dar pe ea institutia o dezumanizase.

Tivu simtea ca trebuie sa tinteasca mai sus. Nu doar sub fustele de sub birourile mici. Ci la un birou mult mai mare. Sub care sa se falfaie o pereche de pantaloni...Domnisoara Ideea era o capsunica apetisanta ce se preta la frisca si pe care iti venea sa o musti cu gingiile de samburi cu tot. Dar atat. Nimic mai mult.

- Domnisoara, mi-ati putea programa o intalnire cu domnul director?

- Vai de mine. Dar pentru virilitatea dumneavoastra...
inventationara, se poate orice, oricand doriti...(a pus mana pe telefon si l-a anuntat).

Tivu a pasit cu indrazneala in biroul directorului. Acesta zacea in stil bugetar in spatele unui imens birou capitonat cu piele de stejar masiv. Directorul era un tip mic de statura, dar cand se ridica in două picioare iti dadeai seama ca era mare in pantaloni.

- Cu ce va pot breveta? l-a întrebat directorul

- Domnule director, am acumulat atata ereditate incat simt ca erup daca nu explodez. Pot sa iau loc?

Pentru ca Tivu nu inventase inca scaunul cu doua picioare plus vasla cu două capete(pentru menținerea echilibrului), directorul l-a invitat sa ia loc pe un scaun cu un singur picior.

- Domnule director, sufar chinuit. La etajul patru al patului meu conjugal de burlac, dorm înghesuit. Desi sunt singur, sa stiti.  Dorm ghemuit cu genunchii-n ceru gurii, cu fatza-n pumni, cu fruntea pe perna si cu mintea aiurea...In fiecare noapte ma zbat si transpir, ganguresc schitze, sughit a inventzii, sforai cifre, scancesc planuri, zvacnesc tendentios din picioare și din alte periferice...
Toate astea din cauza ca gandesc stiintific dar nu si materialistic...Adică nu mai am bani pentru proiecte.

In timp ce Tivu isi ungea cu mana tremuranda o felie de paine cu extraverale, ca sa poata continua fara sa-l podideasca plansul, directorul urmarea cu sufletul la gura la plasma de pe perete,  campionatul mondial de badminton (desfăsurat anul acesta la Papeete, capitala Polineziei Franceze), intre singurul jucător al echipei nationale a Republicii Populare Laos si reprezentantul Insulei Nuku Futu.

- Continuați! (l-a incurajat directorul, motivat de o sincera indiferenta). La cele patru decenii de activitate in campu vietii, pe care le-am consumat deja, am vazut multe si am auzit si mai multe...Am fost ras pe la spate si improscat cu figuri de stil arhaice si adjective expirate in lipsa...Doar am de a face cu INVENTATORI, nu? Am ramas de atunci interzis si inca nu mi-am revenit. Daca ar fi după mine, eu as scoate cuvantul INVENTATOR din fondul principal de cuvinte! (adevarul este ca nu le am nici in clinci nici in maneca cu brevetele si marcile...si alea, alea...dar unde sa ma fi dus? gandi in tacere directorul, ca pentru siesi).

- Domnule director, eu sunt un mare dezinteresat. Sa stiti. Nu ma preocupa bunastarea mea, ci bunastarea acestei natii. Fac totul pentru gloria Romei, ca sa spun asa. Uitati, de exemplu, tocmai lucrez la o inventie in materie de energii de ultima frontiera, neconventionale adica, alternative...unicat pe globul planetei...Atentie marita ca vine! Se stie ca omul iroseste foartă multa energie cand se screme. Eu vreau sa montez nite senzori captatori in capacul de la veceu si sa transform aceasta pretioasa energie irosita de veacuri de poporul roman, in energie electrica. Va dati seama ca cu cat o natiune devine mai constipata, cu atat creste productia de energie electrica. Va imaginati, daca am scoate graul din meniul romanului si am introduce orezul, cata energie electrica am ajunge sa exportam? Si vreau sa subliniez ca, daca nu voi gasi interes si sprijin material la dumneavoastră, ma voi duce la chinezi. Ei vor sti cum sa valorifice orezul...

- Da, devine interesant! zise directorul (pentru ca echipei de badminton a Insulei Nuku Futu ii fusese eliminat un jucator de pe teren, singurul de altfel, iar reprezentantul Laosului luase plasa la fileu, fiindca jucase cu gura deschisa si inghitise bilutza cu pene).

Tivu ajunse sub presiune ca o oala kukta, doar ca inca nu fluiera. Dar trase aer in piept, amenintator:

- Domnule director, nu va dezmintiti reputatia de institutie defuncta si nefasta nici in aceste momente de o deosebita importanta pentru tară. Ca institutie, OSIM-ul a macelarit prin indiferentă o impresionanta suita de inventatori romani care ar fi putut schimba lumea. Doctorul in fizica Eugen Pavel, inventatorul Hyper CD-ROM-ului cu o capacitate de stocare de peste 10.000 de Gigabytes, cu rezistenaa la uzura pentru 5000 de ani...Premiat cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor din 1999 de la Bruxel. Inventatorul doreste productia de serie in Romania, dar autoritatile romanesti prelungesc la nesfarsit formalitatile...Un alt roman, de care nu au auzit multi, Petrache Teleman, care prin anul 2003 inventa materiale ecologice de constructii, pentru care a primit la salonul de inventică EUREKA de la Bruxel, medalia de aur, pe cea de argint si inca alte patru premii. Nici pana astazi nu am auzit sa se fi inceput productia betonului ecologic inventat de el in Romania...
MOTORUL CARE NU CONSUMA NIMIC. Ati auzit de asa ceva domnule director? Ion Scripcarul a auzit. Fiindca el incearca de cativa ani sa gaseasca 15.000 de dolari americani cu care sa isi materializeze inventia ce ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei. Inventie care ar fi in principiu o instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic. In 1997 Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta iar institutia dumneavoastra a refuzat sa-i breveteze inventia pe motiv ca nu avea o macheta functionala ci numai schitze...

Iar exemplele pot continua...Majoritatea acestor oameni creativi si inteligenti(se infierbanta Tivu), adevarat patrimoniu national, au parte in Romania de o viată plina de privatiuni si umilinte...Iar OSIM in loc sa...

- Domnule...Invectivu...(il intrerupse directorul)

- Inventivu, 'tovarase' director. INVENTIVU!

- Ma rog, Inventivu. Ati brevetat cumva glumele pe banda rulanta? Fiindca eu nu îmi amintesc...

Daca o sa o ti tot asa vei ajunge mai devreme sau mai tarziu sa te sinucizi fara voia ta. Fiindca ceea ce descri dumneata nu am inventat eu. Eu doar traiesc in mediul asta...mediu care transcede generatiile...

- De ce pe alte meleaguri, factorii responsabili manifesta interes pentru astfel de valori umane, iar la noi nu?

- Daca vei reusi sa inventezi raspunsul la intrebarea asta,  te prezinti pe persoana fizica la mine personal si eu am sa ti-l brevetez. GRATIS !

Satul de lipsa de ecou din antifonarea romaneasca, Tivu si-a tras un sut in cur spre China. Bineinteles ca a luat cu el dosarele cu inventii incriminatorii si idei ce puteau fi folosite ca probe. 

In China, Tivu are mari sanse. Sa fie selecționat in reprezentativa de badminton.

DAMBLARIN

- STOP A. C. T. A !