Era o noapte calda de august cu o luna de-a dreptul plina si ireala, mistica chiar. Parca pana si vantul incremenise vrajit, prins in panza razelor magice si argintii ale lunii de clestar. Domnea o liniste de mormant. Doar greierii isi faceau auzita prezentza si cate o cucuvea speriata. Pe panta lina ce se prelingea de sub buza padurii se asternea domol, intretesut in paienjenisul crucilor si urzeala odihnei vesnice, cimitirul. La intrarea pe poarta cimitirului te intampina un banner cu o calda constatare:" IN SFARSIT AI AJUNS!", iar la plecare ti se reamintea cu afectiune: " TOT AICI TE VEI
INTOARCE!"...
Daca scrutai cu atentie privelistea puteai zarii doua umbre ce se miscau discret pe langa o groapa recent facuta...
- Targa!...Targaaa! se auzi un strigat soptit in linistea noptii
- Ce-i Fosila? ii raspunse tot in soapta Targa lui Fosila
Cu degetele arcuite ca niste ghiare de vultur si infipte în solul afanat de la buza gropii, Fosila il privea ingrozit in ochi pe Targa:
- Ba, ma tine ceva...ma trage-n groapa...nu ma lasa sa ies...ma tine...Uita-te tu in spatele meu!
Targa se aseza pe burta si se apropie tiptil de marginea gropii. Aprinse pret de o secunda lanterna si arunca o privire peste umarul lui Fosila, spre sicriu. Apoi cu o miscare lenta ca si cum nu ar fi vrut sa fie observat se retrase si isi facu de trei ori cruce cu lanterna tremuranda. Se apropie apoi cu ochii cuprinsi de panica de urechea lui Fosila. Lui Fosila ii batea deja inima-n piept ca ciocanul pneumatic, de incepuse sa se compacteze tzarana sub el. Targa ii sopti cu noduri:
Daca scrutai cu atentie privelistea puteai zarii doua umbre ce se miscau discret pe langa o groapa recent facuta...
- Targa!...Targaaa! se auzi un strigat soptit in linistea noptii
- Ce-i Fosila? ii raspunse tot in soapta Targa lui Fosila
Cu degetele arcuite ca niste ghiare de vultur si infipte în solul afanat de la buza gropii, Fosila il privea ingrozit in ochi pe Targa:
- Ba, ma tine ceva...ma trage-n groapa...nu ma lasa sa ies...ma tine...Uita-te tu in spatele meu!
Targa se aseza pe burta si se apropie tiptil de marginea gropii. Aprinse pret de o secunda lanterna si arunca o privire peste umarul lui Fosila, spre sicriu. Apoi cu o miscare lenta ca si cum nu ar fi vrut sa fie observat se retrase si isi facu de trei ori cruce cu lanterna tremuranda. Se apropie apoi cu ochii cuprinsi de panica de urechea lui Fosila. Lui Fosila ii batea deja inima-n piept ca ciocanul pneumatic, de incepuse sa se compacteze tzarana sub el. Targa ii sopti cu noduri:
- Ai auzit vreodata vorba aia:"Mi-e asa o pofta de viata! zise Moartea" ?
Fosila inclesta pumnii si mai adanc in tzarana si se cutremura. Scapa o fasaita din gama 'Chanel No5'(dar in soapta). Pe craci in jos incepu sa se prelinga un amestec coroziv de diaree cu acid ureeic, care ii umplu cizmele de emotii.
Targa nu mai rezista si izbucni in hohote asmatice de ras nadusit in basca.
Fosila il privi derutat:
- Targa, baga-mi-as drodu-n nasu tau!Nu glumi cu lucruri sfinte...Spune-mi o data ce ii!
- Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa iti mearga mintea. Pai ba vita cu cizme, tu cand ai implantat ranga in pamant ai bagat-o prin coltzul paltonului. Cum dracu sa nu te tina cand ai vrut sa te ridici...?
Fosila privi fulger in spatele lui. Targa avea dreptate.
- Nu mai rade ca o tzarca ca poate te aude sectoristu (rabufni el).
- Bag seama ca tie ti-i mai frica de sectorist decat de moarte, ba Fosi.
- Moartea nu te si bate dupa ce te ia, ba Targi.
- Hai, deschide odata capacu la sicriu ala ca ne apuca dimineata si nu avem timp sa umplem groapa la loc...
Fosila percuta cu curaj si scoase capacul din cuie.
- Aoleo! Targa...
- Ce-i ba?
-Azi, cand am venit in filaj la inmormantarea lu bulibasa, sclipea asta de ghiuluri si lantoace de aur, de zici ca era glob de ala de la discoteca, cu multe patratele de oglinjoare mici, mici...Acu uita-te si tu. L-au dezechipat de l-au lasat in gatu si deshtele goale...
- Ba, eu cred ca fiecare tigan care se apleca sa-i sarute mainile, pleca cu cate un ghiul in gura...Da cum pashtele mamii lor nu s-o innecat cu lanturile? se intreba Targa
- Mortii mamii lor de tigani! scrasni Fosila printre dinti. Pai eu sa fi fost tigan nu imi furam bulibasa nici mort.
- Cauta-l in gura cu ranga. Macar dintii de aur sa-i luam.
- Au!
- Ce-i Fosila? Te-o muscat?
- Ii chel in gura ca un nou nascut.
- Ca un proaspat inmormantat vrei sa spui... L-au lucrat in gura si pe ultimul drum...
Dezamagiti si nervosi peste masura, cei doi vaslira din lopeti pana au terminat de aranjat straturile de flori, ca si cum nimic nu ar fi fost miscat de la locul lui. S-au retras catre liziera padurii pentru ca mijea de ziua si trebuiau sa spele putina.
Targa și Fosila. Doi cunoscuti cu antecedente si contondente. Furau tot ce apucau. Chiar si ce nu cunosteau. Daca unul isi dadea caciula jos din cap si o lasa langa el, celalalt i-o fura. Din reflex. Furau de la varul din gropile de var, saci cu azotat de amoniu din cariere(chiar inainte sa declanseze artificierul explozia), stupi cu albinele in ei si...pana la inghetata copiilor de pe strada sau surprizele din ouale Kinder. Cand furau stupii cu albine, dadeau cu spray cu spuma poliuretanica pe urdinis, ca sa fie siguri ca nu-i inteapa. Prestau furtisaguri la comanda sau din proprie initiativa. Fusesera o perioada donatori de sange fruntasi (fiindca erau platiti). Dar au fost interzisi. Pentru ca pacientii care intrau in spital sa se opereze de apendicita, datorita transfuziilor cu sangele donat de ei, paraseau spitalul cu alcoolism cronic, sifilis si paduchi.
Fosila avea un nas mare si rosu, de alcoolist si o voce baritonala. Umbla tot timpul cu un palton cu patru numere mai mari si o pereche de cizme de cauciuc, aceiasi marime cu paltonul. Pe cap purta o caciula de astrahan, naparlita(chiar si pe timp de vara). Era slab ca o...fosila.
Targa tinea pe cap o sapca de baseball(pe care o purta si iarna), blugi, adidasi, maieu si sacou de catifea cu petice ovale la coate si genunchi. Targa le avea putin mai mult ca Fosila. El lucrase brancardier la un spital din Germania. Ducea cu targa. Saci de ciment si nisip. Odata, cand se plimba singur cu targa prin bena camionului care intrase in depasire, a fost oprit de politia rutiera si amendat pentru triplare in depasire. Au vazut ca are buletin de ungur si pasaport bulgaresc, dar vorbea doar romaneste. Asa ca i-au dat verboten, cu eliberare de contract si expulzare instantanee din campionatul german pentru urmatorii zece ani. Din momentul in care a pus piciorul pe teritoriul romanesc a ramas...targa.
Se asezara pe iarba moale, la margine de padure si urmareau cum rasare soarele peste crestele muntilor.
- Scoate bai Targa sticla aia de posirca!(galgaii cateva inghitituri de-i juca marul lui Adam in sus si in jos ca pluta la pescuit de carashei). Posirca asta-i din pufoaica sau din electrozi?
- Din saci de plastic topiti cu soda caustica(ii raspunse Targa).
- A, bon. Mi se parea mie ca pute diferit. A spritz cu vata minerala...Targa tata, e grele (ofta el alcoolic). Daca nici la mortii bogati nu mai gasesti nimic de furat in tara asta...
- Da pe dracu (il contrazise Targa cu optimism). Trebuie numa sa stii unde sa cauti...O sa imi vina mie vreo idee, stai linistit...
- Ba, ce zici sa ne cumparam un detector de metale si sa ne apucam si noi de arhiepiscopie si tezaurul dacic?
- Vrei sa zici de arheologie, ma incultule? zise Targa si ii trase o palma intre urechi de i se infunda naparlitura de astrahan peste ochi.
- De ce dai ba belitule? Nu stii sa-njuri? Primul om care o preferat sa injure decat sa dea cu piatra, poate fi considerat inventatorul civilizatiei, spunea Sigmund Freud.
- Zi sa mori tu...Sa-ti coaca, sa ti se uste si sa-ti pice...Uite al dreacu, ca nu-i tace fleanca. Pai noi n-am mai fost la buda de o luna, de foame si tie iti trebuie detector de metale?
Targa dadu peste cap posirca si cand o lua de la gura se intoarse cu ochii mari catre Fosila de parca tocmai avusese o revelatie:
- Fosila! Esti genial. Daca nu ai putzii a cacat as sari pe tine sa te tzuc!
- No drace!(tresari Fosila). Numa pe asta n-am mai incercat-o! S-o borsit posirca-n tine asa iute? Doamne iarta-ma...Ptiuuu...
Targa mai trase o dusca pripita si zise:
- Mi-a venit ideea. Pai tu ai nume predestinat bai Fosila. Auzi ce frumos suna: FOSILAAA.
- Ce ai ba, ca ma sperii?
- Pai tu sti care-i ultimu racnet in materie de furt? Furtu de fosile ba Fosila. Tu mi-ai adus aminte, ca io uitasem. Pa asculta aici ba, ce am citit intr-un ziar, da nu mi-o picat fisa atunci. Cica, sa vand cu 500.000 de euro, trei oua de dinozaur pitic, scoase de la noi. Iar din America, unu vinde pe internet doua schelete de urs de pestera, scoase tot din Muntii Apuseni, cu 85 de mii de dolari ba.
- Tulai doamne! No asta da!(izbucni Fosila din rarunchi). Pai atunci si mie mi-o venit o idee... Ca tat nu prea santem noi mari catzaratori...Eu zic sa-l dezgropam pe strabunicu-mio. Il iau prima data cu peria de sarma si dupa aia cu smirghelu. Dupa care, faci tu rost de o poza cu urs de ala, iar io il iau la pila pana arata ca original.
- Da ce ma, strabunicu-to o fost animal preistoric?
- Strabunica-mea ii zacea 'Bou Satului'. Ca se tzacanise in razboi. Cica ajunsese de tragea in tat ce mișca, nu conta ca erau ai nostri sau ai lor...L-au decorat aia post-mortem cand inca era-n viata, numa sa scape de el...Dupa aia in fiecare noapte avea cosmaruri erotice cu tancuri rusesti. Se facea ca rusii il trageau pe tzava de tun, ca pe timpu lui Tepes. Dupa aia trageau cu el in nemti...
- Ba, iar o iei pa coaja de banana? Tu nu intelegi ca colectionarii cumpara schelet de urs, nu de 'Boul Satului'?
- Stai sa-ti explic. Il chema Ursu si pe unde trecea ramaneau urme de laba...
- Nu mai plescai aiurea. Fosila, e clar. Tre sa facem rost de echipament pentru speologie si sa ne documentam...
Si inca una tare...(uite domle cum se leaga toate cand iti surade norocu)...Eu m-am nimerit in celula in puscaria de la Aiud cu unu dintr-un sat din Muntii Apuseni. Ala mi-o povestit ca deasupra satului lor, in padure, batranii povesteau de legenda unei pesteri la care strabunii lor ii astupasera intrarea cu bolovani. Ca sa nu se adaposteasca salbaticiunile sau sa nu le cada vitele in ea, nu imi mai amintesc exact. Azi, tinerii din sat nici nu mai stiu de existenta pesterii...Ideea este ca eu stiu cum sa dam de pestera aia...
- Adio noapte cimitirizanta! Buna dimineata sperantzo, oriunde te-ai afla! Chiar si-n pesteri te vom cauta...Ursii de pestera si dinozaurii...Pazea ca vin balaurii......(incheie poetic si molipsitor de optimist Targa).
- Si apropo Fosila. Schimba-ti pantalonii. Ca in pesteri nu prea este aer...
DAMBLARIN
Fosila inclesta pumnii si mai adanc in tzarana si se cutremura. Scapa o fasaita din gama 'Chanel No5'(dar in soapta). Pe craci in jos incepu sa se prelinga un amestec coroziv de diaree cu acid ureeic, care ii umplu cizmele de emotii.
Targa nu mai rezista si izbucni in hohote asmatice de ras nadusit in basca.
Fosila il privi derutat:
- Targa, baga-mi-as drodu-n nasu tau!Nu glumi cu lucruri sfinte...Spune-mi o data ce ii!
- Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa iti mearga mintea. Pai ba vita cu cizme, tu cand ai implantat ranga in pamant ai bagat-o prin coltzul paltonului. Cum dracu sa nu te tina cand ai vrut sa te ridici...?
Fosila privi fulger in spatele lui. Targa avea dreptate.
- Nu mai rade ca o tzarca ca poate te aude sectoristu (rabufni el).
- Bag seama ca tie ti-i mai frica de sectorist decat de moarte, ba Fosi.
- Moartea nu te si bate dupa ce te ia, ba Targi.
- Hai, deschide odata capacu la sicriu ala ca ne apuca dimineata si nu avem timp sa umplem groapa la loc...
Fosila percuta cu curaj si scoase capacul din cuie.
- Aoleo! Targa...
- Ce-i ba?
-Azi, cand am venit in filaj la inmormantarea lu bulibasa, sclipea asta de ghiuluri si lantoace de aur, de zici ca era glob de ala de la discoteca, cu multe patratele de oglinjoare mici, mici...Acu uita-te si tu. L-au dezechipat de l-au lasat in gatu si deshtele goale...
- Ba, eu cred ca fiecare tigan care se apleca sa-i sarute mainile, pleca cu cate un ghiul in gura...Da cum pashtele mamii lor nu s-o innecat cu lanturile? se intreba Targa
- Mortii mamii lor de tigani! scrasni Fosila printre dinti. Pai eu sa fi fost tigan nu imi furam bulibasa nici mort.
- Cauta-l in gura cu ranga. Macar dintii de aur sa-i luam.
- Au!
- Ce-i Fosila? Te-o muscat?
- Ii chel in gura ca un nou nascut.
- Ca un proaspat inmormantat vrei sa spui... L-au lucrat in gura si pe ultimul drum...
Dezamagiti si nervosi peste masura, cei doi vaslira din lopeti pana au terminat de aranjat straturile de flori, ca si cum nimic nu ar fi fost miscat de la locul lui. S-au retras catre liziera padurii pentru ca mijea de ziua si trebuiau sa spele putina.
Targa și Fosila. Doi cunoscuti cu antecedente si contondente. Furau tot ce apucau. Chiar si ce nu cunosteau. Daca unul isi dadea caciula jos din cap si o lasa langa el, celalalt i-o fura. Din reflex. Furau de la varul din gropile de var, saci cu azotat de amoniu din cariere(chiar inainte sa declanseze artificierul explozia), stupi cu albinele in ei si...pana la inghetata copiilor de pe strada sau surprizele din ouale Kinder. Cand furau stupii cu albine, dadeau cu spray cu spuma poliuretanica pe urdinis, ca sa fie siguri ca nu-i inteapa. Prestau furtisaguri la comanda sau din proprie initiativa. Fusesera o perioada donatori de sange fruntasi (fiindca erau platiti). Dar au fost interzisi. Pentru ca pacientii care intrau in spital sa se opereze de apendicita, datorita transfuziilor cu sangele donat de ei, paraseau spitalul cu alcoolism cronic, sifilis si paduchi.
Fosila avea un nas mare si rosu, de alcoolist si o voce baritonala. Umbla tot timpul cu un palton cu patru numere mai mari si o pereche de cizme de cauciuc, aceiasi marime cu paltonul. Pe cap purta o caciula de astrahan, naparlita(chiar si pe timp de vara). Era slab ca o...fosila.
Targa tinea pe cap o sapca de baseball(pe care o purta si iarna), blugi, adidasi, maieu si sacou de catifea cu petice ovale la coate si genunchi. Targa le avea putin mai mult ca Fosila. El lucrase brancardier la un spital din Germania. Ducea cu targa. Saci de ciment si nisip. Odata, cand se plimba singur cu targa prin bena camionului care intrase in depasire, a fost oprit de politia rutiera si amendat pentru triplare in depasire. Au vazut ca are buletin de ungur si pasaport bulgaresc, dar vorbea doar romaneste. Asa ca i-au dat verboten, cu eliberare de contract si expulzare instantanee din campionatul german pentru urmatorii zece ani. Din momentul in care a pus piciorul pe teritoriul romanesc a ramas...targa.
Se asezara pe iarba moale, la margine de padure si urmareau cum rasare soarele peste crestele muntilor.
- Scoate bai Targa sticla aia de posirca!(galgaii cateva inghitituri de-i juca marul lui Adam in sus si in jos ca pluta la pescuit de carashei). Posirca asta-i din pufoaica sau din electrozi?
- Din saci de plastic topiti cu soda caustica(ii raspunse Targa).
- A, bon. Mi se parea mie ca pute diferit. A spritz cu vata minerala...Targa tata, e grele (ofta el alcoolic). Daca nici la mortii bogati nu mai gasesti nimic de furat in tara asta...
- Da pe dracu (il contrazise Targa cu optimism). Trebuie numa sa stii unde sa cauti...O sa imi vina mie vreo idee, stai linistit...
- Ba, ce zici sa ne cumparam un detector de metale si sa ne apucam si noi de arhiepiscopie si tezaurul dacic?
- Vrei sa zici de arheologie, ma incultule? zise Targa si ii trase o palma intre urechi de i se infunda naparlitura de astrahan peste ochi.
- De ce dai ba belitule? Nu stii sa-njuri? Primul om care o preferat sa injure decat sa dea cu piatra, poate fi considerat inventatorul civilizatiei, spunea Sigmund Freud.
- Zi sa mori tu...Sa-ti coaca, sa ti se uste si sa-ti pice...Uite al dreacu, ca nu-i tace fleanca. Pai noi n-am mai fost la buda de o luna, de foame si tie iti trebuie detector de metale?
Targa dadu peste cap posirca si cand o lua de la gura se intoarse cu ochii mari catre Fosila de parca tocmai avusese o revelatie:
- Fosila! Esti genial. Daca nu ai putzii a cacat as sari pe tine sa te tzuc!
- No drace!(tresari Fosila). Numa pe asta n-am mai incercat-o! S-o borsit posirca-n tine asa iute? Doamne iarta-ma...Ptiuuu...
Targa mai trase o dusca pripita si zise:
- Mi-a venit ideea. Pai tu ai nume predestinat bai Fosila. Auzi ce frumos suna: FOSILAAA.
- Ce ai ba, ca ma sperii?
- Pai tu sti care-i ultimu racnet in materie de furt? Furtu de fosile ba Fosila. Tu mi-ai adus aminte, ca io uitasem. Pa asculta aici ba, ce am citit intr-un ziar, da nu mi-o picat fisa atunci. Cica, sa vand cu 500.000 de euro, trei oua de dinozaur pitic, scoase de la noi. Iar din America, unu vinde pe internet doua schelete de urs de pestera, scoase tot din Muntii Apuseni, cu 85 de mii de dolari ba.
- Tulai doamne! No asta da!(izbucni Fosila din rarunchi). Pai atunci si mie mi-o venit o idee... Ca tat nu prea santem noi mari catzaratori...Eu zic sa-l dezgropam pe strabunicu-mio. Il iau prima data cu peria de sarma si dupa aia cu smirghelu. Dupa care, faci tu rost de o poza cu urs de ala, iar io il iau la pila pana arata ca original.
- Da ce ma, strabunicu-to o fost animal preistoric?
- Strabunica-mea ii zacea 'Bou Satului'. Ca se tzacanise in razboi. Cica ajunsese de tragea in tat ce mișca, nu conta ca erau ai nostri sau ai lor...L-au decorat aia post-mortem cand inca era-n viata, numa sa scape de el...Dupa aia in fiecare noapte avea cosmaruri erotice cu tancuri rusesti. Se facea ca rusii il trageau pe tzava de tun, ca pe timpu lui Tepes. Dupa aia trageau cu el in nemti...
- Ba, iar o iei pa coaja de banana? Tu nu intelegi ca colectionarii cumpara schelet de urs, nu de 'Boul Satului'?
- Stai sa-ti explic. Il chema Ursu si pe unde trecea ramaneau urme de laba...
- Nu mai plescai aiurea. Fosila, e clar. Tre sa facem rost de echipament pentru speologie si sa ne documentam...
Si inca una tare...(uite domle cum se leaga toate cand iti surade norocu)...Eu m-am nimerit in celula in puscaria de la Aiud cu unu dintr-un sat din Muntii Apuseni. Ala mi-o povestit ca deasupra satului lor, in padure, batranii povesteau de legenda unei pesteri la care strabunii lor ii astupasera intrarea cu bolovani. Ca sa nu se adaposteasca salbaticiunile sau sa nu le cada vitele in ea, nu imi mai amintesc exact. Azi, tinerii din sat nici nu mai stiu de existenta pesterii...Ideea este ca eu stiu cum sa dam de pestera aia...
- Adio noapte cimitirizanta! Buna dimineata sperantzo, oriunde te-ai afla! Chiar si-n pesteri te vom cauta...Ursii de pestera si dinozaurii...Pazea ca vin balaurii......(incheie poetic si molipsitor de optimist Targa).
- Si apropo Fosila. Schimba-ti pantalonii. Ca in pesteri nu prea este aer...
va continua
DAMBLARIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu