1 Castelul Eclectic

În Castelul Eclectic demonii orbi bântuie damnaţi,
Peste coloanele de marmură neagră aruncă năvodul
Jilav şi rece, iar rigor mortis te-mpresoară lasciv cu fiorii
Muşchilor încleştaţi pe destinul munţilor Carpaţi;
Unde capra cea neagră semeaţă îţi cântă prohodul,
Iar ochii-s scobiţi din orbite, când te adulmecă zodia ciorii. 

2 Castelul Eclectic

De dincolo de timpul nefiinţei captive în genune,
Se scurge un murmur ca un blestem suflat în tulnic,
Peste fiinţele sordide, ce colcăie prin mlaştini cu zgură;
E un castel mitic, abandonat de zei, cu o nefirească lume,
În care sângele gros şi rece ţâşneşte-n cheaguri, năvalnic,
Prin două porţi imense, deschise, ca două morţi cu gură. 

3 Castelul Eclectic

Nici un strigoi, pricolici, moroi, zmeu, sau ursitoare,
Căpcăun, balaur, zână, iele, scorpie sau chiar vârcolac,
Nu au răzbit vreodată să scape de vraja negurilor din el;
Acolo e un timp şi spaţiu alterate într-o oază de oroare,
O grădină cu suflete otrăvitoare, în mijlocul unui lac,
Destine pierdute pe veci în infernul Eclecticului Castel.

Damblarin