- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

luni, 30 aprilie 2012

Catre domn Ministru Spitalelor si Sanatate






Dom’le Ministru. Sunt un pensionar mediocru. Dar flocos cand apare o cauza pentru care sa lupt. Sunt tipul de pensionar pasnic dar curios de felul lui, care in lipsa unor activitati utile si intre doua pensii, sta mai mult in geam.

Am ajuns pe patul de spital. Mi-au intrat buzele in gura si am o paloare usor mortala. Mi-am suflecat gingiile ca sa scap de nelinistile ortografice si sa va pot scrie aceasta scrisoare avertisment. Tocmai de aceea va scriu cu o limba de moarte. Limba vecinului de salon (singura pe care am gasit-o).

Va scriu dintr-un spital ultimul racnet. Adica, aici iti dai ultimul racnet. Dupa ce te dai jos de pe pereti…

Nu ar mai trebui sa fiu in viata. Dar m-am incapatanat sa traiesc, ca sa pot sa povestesc si ca sa v-o dovedesc…

Cum am comis imprudenta sa ajung aici, poate va intrebati ? Simplu: mi-a intrat o unghie-n carne si s-a infectat. Am chemat SMURD-ul dar a venit Surdul (un tigan aciuit de generatii prin partea locului), ca sa ma duca la spital. I-am dat carutasului o caruta de bani ca sa picteze o cruce rosie pe partea din spate a carutei si in timp ce isi roteste capul sa strige ‘Nino…Nino’ cand intra-n depasire. Sa nu ma barfeasca lumea ca nu am avut bani nici de o ambulantza. In vehicolul cu tractiune animala plus dobitocu de la hamuri, am stat in pozitia de lumanare cu unghia-n sus de durere si de echilibru.

Pana la intrarea pe poarta spitalului am fost condus de un alai de 20 de babe de la noi din sat, care au fugit dupa caruta tot traseul. Ca sa pupe crucea.

Inca de la intrare pe poarta spitalului semnele  rele au inceput sa se arate (desi nu cred in minuni). A inceput sa mi se zbata pleoapele. De usturime. Ca calu besea-ntr-una de parca pascuse ardei iuti. A inceput sa ploua in holul de la Urgentze. Noroc ca ambulantza avea coviltir si am stat ca boieru. Pentru ca era o coada pe patru randuri, ca la supermarket cand se fac reduceri de adaugiri la pretzurile de plastic. Erau unii cu ranile deschise de la atata asteptat, ca asteptau de o luna sa se primeasca tifoane, leucoplaste si rivanol. Primisera exact cand am sosit eu si era mare vanzoleala (a venit si televiziunea sa inregistreze evenimentul pentru posterioritate).

Cand mi-a venit randul s-au uitat la mine in priviri nu la unghie si m-au intrebat ce am. Eu le-am aratat unghia. Dar ei mi-au spus ca m-au intrebat ce am, nu ce ma doare. Si le-am aratat ca am un porc si un vitel pliati intr-un plic. Au luat rapid plicul (ca sa nu se strice, ca era cald in luna iulie).

Dupa plic m-au repartizat la analize in regim de urgentza si mi-au sosit rezultatele inainte sa ajunga sticluta in laborator. Au zis ca sunt gravid, pentru ca analizele indica existentza unui corp strain in corpul meu…Eu le-am zis ca e unghia intrata in carne. Dar ei mi-au zis sa nu ii invat eu pe ei meserie. Pentru ca ei se folosesc de o veche traditie de interpretare astrala a analizelor, care nu a dat niciodata gres. Toti au murit dupa cum au interpretat ei…

Asa ca am ajuns pe masa de operatie. Dar inainte sa-mi deschida cezariana, chirurgul, un domn foarte amabil si saritor (ii sareau mainile de la boala parkinson), mi-a facut o propunere in particular. A zis ca daca mai pot plia in niste plicuri alti patru vitei umpluti cu purcei de lapte, imi face si operatie de marire de penis. Gratis. Eu i-am zis ca decat sa imi faca mie operatie de marire de penis mai bine sa o stramteze pe baba mea. A zis ca e prea complicat si costa triplu. In schimb penisurile le are deja conservate-n saramura, de la alte autopsii. Am refuzat. De frica sa nu ma trezesc cu vreo sula de negru si sa rada lumea de mine ca am stat la plaja cu cearseaf cu gaura pe mine…

M-au legat tot cu curele si catarame, de parca eram Michael Jackson. Au inceput sa ma deschida. Cu un bisturiu cu care taiasera ceapa sau ceva verdeata...mirosea ca si atunci cand fierbe nevasta-mea laturi la porci. Eu nu simteam nimic (cred ca imi pusesera bromura in ceai). 

La operatie participau mai mult din plictis chirurgul, o asistenta si o stagiara. Asistenta era frate cu chirurgul, dar il angajase pe post de sora medicala de spital. La un moment dat chirurgul a atins o artera de a inceput sa tzasneasca sangele din mine ca dintr-o magistrala sparta cu rahat din capitala. Chirurgul o cerut rapid un bandaj, o fasha…ceva. Nu aveau. Atunci stagiara s-a sacrificat cu un gest salbatic si a rupt de la spatele fustitei o fasie. Chirurgul a luat-o grabit si s-a sters pe frunte, ca-l gadila transpiratia. La chirurg i-a placut ideea si a mai rupt si el o fasie. Dar din partea din fatza. Si a aranjat-o sub forma de evantai la buzunaru de la piept al halatului. Dom’le Ministru, v-o spun ca intre barbati (dar sa ramana intre noi). Avea stagiara asta niste bichinei…Doamne dom'le Ministru…beji. Si cum statea chiar in dreptul capului meu cu ei,  stiti cum miroseau ?…Sfanta Fecioara pururea… Din piele...a masina noua ! Mi-am rulat buzele in jurul gingiilor ca la ‘Cordon Bleu’, ca sa nu incep sa gem. Atunci, in clipele alea, mi-am spus pentru prima oara in viata ca daca o sa ajung sa mor pe masa de operatie, o sa regret mult dupa aia. Pentru ca uite la cate lucruri nu am apucat sa ma uit de aproape pe lumea asta…

Doctorul a observat ca nu eram atent si nu ma puteam concentra la operatie, asa ca mi-o stans lumina ochilor aruncand o manusa chirurgicala peste pupilele mele. Cred ca folosise degetele de la manusa pe post de prezervative, fiindca aveau un gust ciudat…

Asistenta si stagiara imi intorceau organele pe dos in timp ce cautau fetusul cu lanterna si cu o lupa de bibliotecar. Asistenta sugea o suzeta in timp ce-l striga pe copil (ca sa-l ademeneasca). Intre timp chirurgul le povestea ultimul episod dintr-un serial coreean cu doctori imperiali fugariti de dusmani…

Le-a atentionat pe fete (plesnindu-le parinteste peste buci), sa nu-mi incurce matzele. Una a luat atunci matele pe ambele doua brate si cealalta a inceput sa depene ghemul. Nu a fost rau. Doar ca la montare mi le-au mufat invers. Si acum din stomac pleaca matzul gros iar cand merg la veceu  ma sterg la intestin…

La un moment dat am auzit ( ca nu mai puteam sa vad), cum incepe cucu de la ceasul cu cuc din sala de operatii, sa behaie de saispe ori. Au oprit totul brusc si dintr-o data si in timp ce se indreptau spre iesire chirurgul ajunsese cu povestirea la momentul in care ea se saruta cu emisarul regelui, fratele ei vitreg, dar el nu stia ca nici ea nu stie…

Mi-am dat seama ca sunase de final de tura. Am ramas acolo singur cuc. Adica cu cucu, ma scuzati. Am crezut ca vine schimbul doi, dar pe schimbul doi il dadusera afara din buget.

Nici nu stiu cand s-a furisat tanti doamna de servici si mi-a luat de pe ochi prezervativele. Curioasa din fire, nu s-a putut abtine sa nu arunce o privire inauntru, la mine in carcasa. Fiindca o lasasera deschisa, cu drobul de miel la vedere. Intre ficat si splina stralucea ceva metalic. Uitasera o foarfeca chirurgicala din otzet inoxidabil. Eu incepeam sa ma dezmortesc. Asa ca atunci cand doamna de servici a bagat mana dupa foarfeca (ca sa o uzeze in scopuri casnice ulterioare), m-am gadilat la splina. Dar nu am ras. M-am abtinut. Din respect pentru o femeie truditoare. S-a uitat la mine cu o deosebita defectiune in priviri si mi-a facut semn sa tac, sa nu o spun la nimeni. Drept recompensa s-a indurat si a presarat cativa pumni de clor peste maruntaiele mele, ca sa nu traga mustele. Si mi-a soptit consolator: " Stati linistit, nu va miscati. Pana maine va uscati." Apoi a inceput sa faca spume pe jos si sa fluiere 'Hells Bells' a lu aia a lui AC/DC. Din cand in cand mai rezema coada la mop de capul meu legat in chingi…Nici nu stiu cand s-o facut noapte dupa ce o stins tanti doamna lumina. Toata noaptea am avut arsuri la stomac. Sa nu-mi fi picat bine clorul ?

A doua zi, pentru ca fetusul nu era de gasit, au vrut sa ma coase la loc. Dar atza dentara si firul de macrame se terminasera de mult. Asa ca m-au cusut cu un fir de nichelina recuperat de la un reshou defect . Ca sa nu se destrame, au topit capetele firului cu o bricheta de m-au ars cusaturile de numa numa.  Da numa bine ca asa au cauterizat fermoarul pe care mi-l facusera de la marul lui Adam si pana la celalalt organ. Care-i place lu madam…

Apoi m-au bagat intr-un sertar mare din frigiderul de la morga, promitandu-mi ca de indata ce se elibereaza vreun pat, ma scot de acolo. Au imbibat o soseta sparta (prin care se vedeau degetele de la piciorul unuia), in cloroform (ca sa ma adoarma). Dar din graba mi-au aruncat-o pe ochi nu pe nas. S-a scurs tot cloroformul in ochi. Atata a putut sa usture de am plans toata noaptea in culori. Noroc ca dupa trei zile s-a eliberat un pat. Era unul care-si petrecuse averea si ultimii ani prin spitale. Am auzit ca ar fi zis catre ceilalti condamnati (ce ispaseau ca vecini de pat cu el), ca dupa ce a supravietuit conditiilor spitalelor romanesti atatia ani, IADUL i se pare mai mult o gluma pentru speriat saracii, ca sa doneze pentru bogati de buna voie, chiar si pe timp de criza. Asa ca a intrat in greva foamei si s-a sucombat pe el de buna voie si impacat cu destinu. Spre norocul meu…

M-au dus direct in patul recent protestatarului. M-au asezat cu nichelina in sus ca sa nu ma confunde asistentele cand veneau baute sa faca injectiile cu penicilina V in vena la narcomani. Oricum, mie nu imi mai ramasese decat o vena. Aia de se oferise chirurgul sa mi-o largeasca. Asa ca nu-mi faceam emotii…

A doua zi am si comis un accident cum m-am dat jos din pat. Nu cardiovascular, ca nu am cunostintele necesare. Au dat cu motorina pe jos, contra purecilor. Io nu am stiut si am alunecat. Am tras un cur de ciment de mi-o clantanit proteza-n gura ca rulmentu la patent si am inghitit-o. S-o intepenit la iesire, pe partea aialalta. Ca intestinu subtire nu ii asa de gros ca matzu gros. Acuma necazu mare ii ca de cate ori dau sa ma sterg, ma musc de deshte far' sa vreau. Tat is plin de rani si urme maronii pe destele de la dreapta, mana cu care incerc sa va scriu (tat aia cu care ma si sterg). De aia zic, ca sper corect sa va pot scrie gramatical.

Dom'le Ministru, va descriu acum viata de salon cu traditiile ei. Incepand de la intrarea in spital unde, daca vizitatorii nu cumpara bilete direct de la portar ( isi tipareste el tot timpul), acesta schimba zilele de vizita dupa cum vrea neuronul lui zglobiu si nu ii lasa sa intre. Nu primeste produse in natura…Daca nu platesti pensie alimentara cu regularitate la femeia care spala si matura prin salon, nu se baga si pe sub patul tau. La fel si cu cele de la spalatorie, care spala lenjeria de pat. Cu diferenta ca alea nu se baga pe sub cearsaful tau…

Doctoru, cand vine in vizita pe sectie, incepe sa-l tamponeze intre destele de la picioare pe ala de langa usa, la care ii supureaza opariturile de azi iarna (ca o jucat fotbal descult prin zapada). Apoi continua sa-l tamponeze pe urmatorul pe hemoroizi. Si la final, ma tamponeaza si pe mine in gat (ca o zis ca eu sunt singuru care face gat in salon, din tata sectia). Io i-am zis sa inceapa sa ma tamponeze pe mine mai intai, ca ceilalti si asa nu simt gustul...

Cat despre cat trebe sa dam la doctorii aia mari…nici nu-i bine de povestit. Ca va lasati de politica si afaceri toxice cu medicamente expirate si va apucati de operat…Si ar pierde tzara asta un politician corupt de valoare…

Doctorii si asistentele mai cu carte ii invata pe cetatenii mai fara carte dar plini de ghiuluri si lantoace de aur la gat si la dinti, cum sa fenteze si sa beneficieze de sistemul asigurarilor de sanatate, chiar daca nu au cotizat un leu. Pe cand noi, cei care platim la sanatate de ne ia boala, uite in ce hal suntem netratati. Daca nu venim de acasa cu tot ce avem nevoie (atat noi cat si personalul medical), suntem muritori institutionalizati…

Mancarea e cum e, cand e, ca mai mult nu e, desi ar trebui sa fie…Dar si cand e, e ca la porci. Sa ma scuze nevinovatele patrupede ramatoare. Cred ca nici ele nu ar manca-o. Ca s-ar constipa. De aia. Eu cred cu tarie-n convingeri si in mod irevocabil ca asa nu se mai poate! Sau ? Dumneavoastra ce credeti, ca nu sunt sigur ?

Astept un raspuns cat mai la obect si documentat pertinent. Si daca se poate, cat mai sunt inca in viata. Ca nu cred ca ma libereaza pana mai am ce sa aduc de pe acasa. Da dupa aia ii tarziu…Imi gasesc tot felul de boli inimaginare, ca sa mulga de pe mine si amarata aia de acasa (care o inceput nebuna sa bata doba ca vine sa se interneze si ea, ca sa mai apuce cu mine...da nu ne ajung animalele pentru amandoi dom'le Ministru).

Asadar, din motive de consecinta, profit si pe aceasta cale dom’le Ministru si va somez, ca eu unul protestez : 
VREAU SARMALE FARA OREZ ! 

Semneaza un pensionar atat de constipat anonim, incat i-a intrat cearsaful de pe patul de spital…Si inca nu i l-au putut scoate…

PS 1: Io va rog sa va grabitz, ca-ncep iara sa sughitz.
PS 2: Va trimit mai jos o poza cu baba mea, care va saluta si ea protestatar...



DAMBLARIN










Un comentariu:

Anonim spunea...

Chiar de la începutu lecturii am simţit că scrii cu o peniţă nouă.
Păstreaz-o !

bănuitu anonim