Targa si Fosila (2)

Vestitii gainari de talie locala, Targa si Fosila, dupa o noapte neproductiva in cimitir, s-au decis sa  ridice profesionalismul la un nivel superior. Sa treaca spre un domeniu ce avea cerere la export. Exportul de fosile catre colectii private. Pentru ca banii adevarati vin din occident.

Pentru prima oara in viata s-au dedicat cu abnegatie si efort unui obiectiv. In mod cu totul neasteptat, au urmat doua saptamani de antrenamente intense, studii, tatonari, planuri, aprovizionari...etc, etc.

S-au antrenat intr-o sala de sport dotata cu facilitati olimpice de ultima generatie, cum nu a avut nici Nadia Comaneci la inceput de cariera. A fost construita de catre Elena Udrea intr-un sat care nici nu exista pe harta, nici nu are copii, deci nici nu are scoala. In schimb satul are lipsa de energie electrica. O aduc de departe in sticle si o toarna in lampa. Antrenamentele au constat in gimnastica medicala la spalier, judo, sumo si aikido, saritul cu trambulina la capra, cataratul si coboratul pe funie verticala cu noduri. Fosila nu a inteles de ce il pune Targa sa faca exercitii la inele si cal cu manere. Dar in ziua in care a incarcat bagajele pe el, a inteles:

- Ba, tu ai impresia ca eu sunt catar? l-a intrebat Fosila

- Nu. Sunt convins ca esti magar, i-o reteza Targa.

Apoi au comis o efractie urmata de o extractie din magazia unui magazin cu articole de pescuit. S-au dotat cu bocanci cu crampoane de atacant, cordelina (pentru cordit) si vaselina (de dat inainte), hamuri, lanterne cu elastic pentru lipit pe frunte, funie cu noduri in papura, carabiniere, rucsaci care se transformau ca la usa cortului, veste fluorescente, triunghi reflectorizant, breloc din laba de iepure (pentru noroc), harta celesta a emisferei de sud, busola cu ac in forma de  femeie dezbracata,  pix cu led rosu (pentru SOS), hartie igienica pentru impachetat si briceag elvetian facut in USA (Uzina Subterana Aiud).

Au urmarit emisiuni documentare de profil:despre pesteri (conditiile din caminele studentesti),  dezastre naturale (Putin a castigat alegerile in Rusia) si accidente (mi-a sosit pensia la timp), sau seria de documentare britanice 'Nu ar mai trebui sa fiu in viata' (experiente traumatizante din spitalele romanesti),  sau supravietuirea in conditii extreme, in bine cunoscuta emisiunea 'Stirile de la Ora 5' cu Bear Grylls. Targa chiar a avut inspiratia sa-l traga de limba pe unul ce ajutase cercetatorii in pesteri, despre ca cam cum sta treaba.

Fara portul lor traditional aproape ca nu-i recunosteai. Doar moacele au ramas la fel de suspecte. In rest, aratau ca niste montaniarzi alcoolici cu dor de evadare din mediul urban.

A sosit si ziua. Dupa o noapte. A sosit si "glasul rotilor de tren". S-au urcat de pe peronul din "gara noastra mica" si calatoria, care trebuia sa marcheze lovitura vietii lor (dupa propriile opinii), a inceput.

- Bai Fosila, am asteptat sa ne urcam in tren, ca sa fiu sigur ca o sa fi atent la ce o sa iti spun si nu o sa te uiti dupa femei pe strada, in timp ce io vorbesc.

- Da ba, ca parca tu nu...

- Deci, pentru stimulament: s-au oferit spre vanzare in Italia trei oua fosilizate de dinozaur pitic cu 500.000 de euro; doua schelete de urs de pestera scoase din Romania, le scoate unu din America pe internet la vanzare cu pretul de 85.000 de dolari americani. Iar pe pietele specializate din Italia, Anglia, Scotia, poti cumpara canini la 17 euro bucata, gheare la 69 euro bucata; Iar craniile, ei bine, craniile depasesc 1000 de euro. Toate aceste fosile au fost scoase din Muntii Apuseni. Ai priceput?

- Pfai, bagami-as! congirma Fosila. Ma Targa, daca tara asta-i asa de bogata, noi de ce suntem asa de saraci ?

- Pai la intrebarea asta ar trebui sa ne raspunda ologii.

- Care ologi?

- Arheologii, antropologii, isteriorologii, profesorologii, politologii, ornitologii, futurologii, ginecologii si...draci sa-i scarmene, cati or mai fi ramas...

- Beleste urechile aici in continuare. L-am sunat pe unu pe care l-am cunoscut tot in 'turneu' la Facultatea de Maxima Securitate si minim S.R.I, de la Aiud. Mare figura asta. Simpatic foc. In Germania smulgea din postament automatele de bani cu lanturile legate de gipan. Apoi taraia pe sosea dupa el ditamai  dulapu de metal, kilometrii intreji, in puterea noptii, pana ajungea la garaju unde il taiau rapid cu autogenu si scoteau banii. N-o mai vazut nemtii asa ceva de la debarcarea americanilor in Normandia, cand se retrageau de la batalia Stalingradului...Intr-o zi l-or prins si nu or vrut sa-i mai dea rest la maruntisul ce-l scosese...No, l-am sunat ba. Am batut io saua sa priceapa iapa, mai pe dupa shura, asa...Sti ce mi-o zis? "- Faraoane, daca dai de ceva omleta preistorica sau mortaciuni antice, suna-ma din nou. De restul ma ocup eu!". Si mi-o explicat ca exista nu una ba, ci zeci de filiere transfrontaliere. Mafia fosilelor ba Fosila. Astia plaseaza obectele catre colectionari din intreaga lume, ba. Si sti ce ii super? Pai ba, in Romania ii cald si bine cand vine vorba de furat. Nici in America nu o poti duce asa fain. Autoritatile tin cu noi ba. Desi Legea Patrimoniului zice ca ce avem noi de gand sa facem se cheama braconaj, pe aia de i-or prins la granita cu porpagajul plin de fosile nu le-o facut nimic. Iar la aia cu dosar le-o tot taraganat dosarul, peste doi ani de zile ma, pana o evaporat careva probele. Adica fosilele. Ba aici ii patria hotilor. Si aia care fac legile is tot de ai nostri. Pentru ca le fac incalcite ca sa nu le poti da de capat si sa trebuiasca intrepretate. Care cum crede si cum vrea...

De exemplu in bransa asta treaba sta cum nu se poate mai bine. De pesteri se ocupa in mod legal patru institutii. Patru institutii mari si late, Fosila. Ai auzit bine, patru: Institutul de Speologie (care se ocupa cu facutu de harti pentru pesteri), se afla in dasaga Academiei Romane; dar numai Institutul de Arheologie poate cere declararea drept monument a unei pesteri; insa pestera in sine tine de Ministerul Mediului; dar toate descoperirile de patrimoniu din interiorul unei pesteri apartin de Ministerul Culturii...Iar cand se fura ceva, ancheta o face Politia. Adica, arunca fosila de la unu altu...Asa ca ne-am luat de o emotie. Ne stim intr-o directie...

- No vez ma? De aia iubesc eu tara asta! (erupse emotiv Fosila, cu ochii umeziti de patriotism si nasu de muci. Ba targa, eu cred ca atunci cand tu ai dat telefon la ala de era bun la rodeo driving cu casa de bani dupa el, ala o fost un semn ba.

- Poate ca...

- Un semn venit de sus...

- O fi...

- De sus in jos...

- Gata ba, am priceput. Ma lasi sa continui? Din peste 12.000 de pesteri cate sa exista, numa 115 figureaza in patrimoniul statului roman ca arii protejate. Arii protejate Fosila. Auzi ce oficial suna? Cand in realitate unele dintre ele de abia daca au un gardulet ornamental in fata intrarii. Ba Fosila, dincolo ii greu sa traiesti din asa ceva. Aia cum descopera cate ceva intr-o pestera, cum o umplu cu camere de supraveghere si tabarasc tatzi specialistii pe analiza. Si ti se si iau datele la intrare. Sa nu mai zic, ca acolo nu te poti caca si pisa cand vrei tu si unde vrei tu. Acolo, la ei, nu pui piciorul direct pe sol in pesteri, se umbla pe trotuare metalice retractabile, Fosila...

- Pai ba, io cred ca la noi 'arii protejate' inseamna ca le protejeaza de arheologi si speologi. Ca sa nu apuce aia inaintea noastra...

- Ai dreptate Fosila. La noi, la unele pesteri mai cunoscute,  exista cate un politist care ar trebui sa pazeasca intrarea. Da si ala ii tot de al nost. Daca te intelegi cu el la spaga, nu ai treaba. Daca nu ai tu plase, iti vinde el. Daca iesi din pestera cu mana goala iti umple el plasa cu fosile. Daca mai plusezi cu lozu, te lasa sa iti alegi ce fosile vrei tu, dintr-un catalog.

- Pai inseamna ca la noi in Romania, ii raiul braconierilor de fosile pe pamant, ba Targa.

- Ai nostri or ajuns sa le fie frica sa mai anunte cand descopera cate ceva, ca cica daca anunta, aia e invitatie la furt pentru braconieri. Asa ca marile descoperiri sunt tinute secret...

- Biiileeeteeeleee laaa cooontroool! se auzi intonand vocea 'nasului', de parca invita imamul credinciosii musulmani la rugaciune.

'Nasul' era un tip de rit vechi. Daca nu aveai bilet si nici nu marca-i banu, tragea de maneta de urgenta care oprea trenul si te dadea jos. Cum baietii nici nu aveau bilete nici nu au sarit la cap cu nimic, nici nu au miscat din urechi catre controlor, acesta a facut o exceptie in cazul lor si nu a mai tras de semnalul de alarma. Ci a tras doua shuturi. 

Norocul lor a fost ca au aterizat din viteza trenului langa o statie de autobuz. Iti dadeai seama ca e statie, dupa bancuta de lemn si parul in varful careia trona o scandurica legata cu sarma, pe care cineva mazgalise 'Auto-Buz' si desenase o sageata care indica directia de mers. Doar dus.

Degeaba au intrebat si in stanga si in dreapta, cand vine autobuzul. Nimeni nu stia. A sosit si autobuzul intr-un tarziu. Dupa ce a oprit,  i-a murit motorul. Autobuzul era atat de vechi incat nu era prevazut cu electromotor. S-a dat jos soferul (in slapi) si a inceput sa invarta la manivela ca sa-l porneasca.

Dupa alte ore de zgaltiala, s-au dat jos plini de praf si duhnind a motorina, exact in punctul de pe harta unde Targa facuse o gaura cu creionul rosu. Fredonand amandoi "Cararuie care suie-n varf de munte" (Fosila pe basi si Targa pe semitonuri), au purces la deal de ziceai ca au inceput sa bata campii si sa o ia valea. Dupa alte cateva ore de urcus, behait si de scos limba si un cot, au ajuns la baza unor stanci imense ce tasneau dintr-o padure neagra si intunecata, stanci ce sangerau magic in culorile apusului de soare. Deja se insera cu repeziciune. Asa ca nu au intrat in padure ci si-au intins cortul pe o pasune. 

Au dormit ca dusi. Mai bine zis ca fugariti. Pentru ca toata noaptea i-au haituit prin padure schelete de iepuri si porumbei preistorici. Dimineata, cu noaptea-n cap, cand s-au ridicat in picioare au cazut pantalonii de pe ei. In asa hal slabisera dupa cosmarurile avute in timpul noptii.

Pe lumina si-au dat seama de ce li s-a parut iarba de sub sacii de dormit asa de moale. In primul rand, cortul nu avea fund si in al doilea rand, ei instalasera cortul peste un grup compact de balegi ecologice la care le crapasera coaja tot foinduse sa scape de scheletele iepurilor si porumbeilor preistorici. Fosila a luat sticla cu spray de prune sa se unga umpicut pe la subsiori (ca sa-i poarte hai noroc!). L-a oprit Targa:

- Las-o dracu! Ca poate mai si boram prin gaurile alea...Las-o pe cand iesim. Acu apuca-te si strange toata acareturile pana ma dumiresc eu cu harta in mana, asezat ciciulete sub copacul ala, incotro sa o luam.

Si au luat-o la pas din nou, nerabdatori, dis de dimineata. Dupa cosmarurile avute, padurea seculara cu arbori pe care nu-i puteau cuprinde patru barbati cu bratele deschise in cerc, li se parea bantuita. Au ajuns la baza unui gorun urias situat pe o movila ce se desprindea din panta muntelui. Pe sub radacinile groase ca niste serpi mitologici incolaciti printre frunze se puteau zarii bolovani acoperiti cu muschi. Targa arunca rucsacul din spate si fugii ca intepatu in partea din fata a movilei. Dadu rapid cu mana cateva frunze deoparte si scoase bricheta din buzunarul de la piept. Aprinse cu mana tremuranda de emotie flacara si o indrepta spre deschizatura dintre doi bolovani. La apropiere, flacara incepu sa se curbeze si sa flambeze de la curentul de aer ce razbatea.

- Fosilaaa! striga Targa emotionat. Trage adanc aer in piept. Dart incet si cu respect. Ne aflam in Templu Sfant: Muntii Apuseni. Iata pestera!!!

- Unde? intreba Fosila tamp, ca de obicei.

- Curentul de aer care trage dintre bolovanii astia si aproape stinge flacara la bricheta, ne arata ca aici trebuie sa fie o pestera umpluta cu bolovani.

- Targaaa! Esti un geniu ba! (si Fosila il saruta afectuaos pe frunte de i se intinse rujul din nas peste ridurile lui Targa).

Se apucara cu avant sa elibereze gura pesterii de frunze, crengi uscate si bolovani. Aveau in ei o energie de parca erau copii lui Sisif (ala din mitologia greaca).

Odata curatata, intrarea in pestera avea un aspect sferic. O grota cu diametrul cam de patru metri in al carui fund se deschidea haul unui aven ce cobora spre maruntaiele pamantului.  Putzul avenului ce pornea din podeaua grotei avea un diametru de aproape doi metri. Se apropiara pe burta de buza haului si incercara sa razbata cat mai in adanc cu luminile de la lanterne. Putzul nu era perfect vertical ci mai degraba o panta accidentata ce cobora in unghi de 45 de grade. De undeva din adancuri se auzea vuietul unei cascade. Amandoi isi inghitira mucii in sec, dar nici unul nu voia sa arate cat ii este de frica.

- Hai Fosila, ca ziua-i numa ceas si noaptea-i lunga...

- Mai bine ma lasai sa vin cu budigaii din cimitir. Ca avem nevoie de noroc cu polonicu...

- Auzi ma? Tie de la umezeala asta rece si susurul apei care picura si curge pe stanca, nu iti vine sa te pisi din cinci in cinci minute? intreba Targa

- Nu. Dar in cazul asta tu cobori primul. Ca sa nu stau eu dedesupt in caz ca te trece. Clar? se impuse Fosila

Iesira afara si Targa trase o geana roata cu privirea. Satul era departe, insirat si cufundat intr-o vale uitata de timp. Prin padure nu erau urme si poteci. Locul parea neumblat de veacuri. Sus pe cer, printre coroanele de stejari si fagi, tronau albe sclipind in soare, stancile de calcar. Doar acvilele roiau in jurul lor, pe fundalul unui cer de vara incremenit, de un albastru infinit. Deci mari sanse sa nu dea nimeni peste ei.

Au legat funia cu noduri, lunga de treizeci de metri, de una dintre radacinile cele mai groase ala gorunului si au inceput coborarea in rapel. Targa primul. Copacel, copacel.

- Ba Targa, ai zis ca in pesteri nu este aer. Pai la curentii care trag pe hornu asta mie imi vine sa stranut si cu bucile ma.

- Atunci de ce nu ai coborat tu primu? Abtine-te! Ca nu sunt pregatit pentru o asemenea viitura.

Panta cu denivelari se termina dupa douazeci de metri de coborare. La baza ei se afla o mica anticamera din care pornea un labirint format din cinci gauri. Targa a ales-o pe cea mai stramta. A zis ca el prefera virginele, ca sunt sanse mai mari sa nu le fi deflorat nimeni. Adica, sa le fi furat florile de mina...

Numai ca problema cu virginele (pe care nu o luase in calcul Targa), este ca acestea strang. S-a intepenit cu soldurile in fanta ingusta de doar 40 de centimetri pe care se varase pe burta. Cu cat se panica mai tare, cu atat se dilatau incheieturile si se umfla ca o gravida. A inceput sa il strige ca disperatul pe Fosila. Asta, stiind ca Targa are 'avans', a luat o creanga uscata si i-a infipt-o intre buci. La aparitia senzatiei neasteptate, Targa a zvacnit ca un peste si o tuli ca o ghiulea pe partea cealalta. De dincolo striga:

- Fosilaaaa, de intrat am intrat, da de iesit cum mai ies?

- O sa iau batzul cu mine, ii raspunse sec Fosila.

va continua ...

DAMBLARIN