- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

duminică, 6 ianuarie 2013

APIS MELIFERA SINGURATICA


(din arhiva http://forum.stuparitul.com)



Intr-o zona colinara  de ses, unde vantul unduia  manos prin livezile ingreunate de rod, cu oameni vrednici si gospodari,  fiecare zi mirosea a primavara iar bucuria si speranța infloreau la tot pasul, locuia EL. Prietenii cu afectiune il alintau: "Shtanga"!( blestemandu-si in acelasi timp ziua in care l-au cunoscut). Apelativul i se tragea de la o intamplare petrecuta in copilărie. Fusese gasit de catre hingheri beat, pliat intr-un canal unde obtura scurgerea. Nu l-au putut scoate decat dupa ce i-au pus latzul in gat, uitand sa il mai scoată pana acasa. Cand l-au zarit satenii, unul a exclamat : " - Uite ba ca l-au remorcat la shtanga !" (shtanga = bara folosita la tractatul masinilor cu defect pa frana ).
    
El ar fi preferat "Manga", ca simtea ca l-ar fi reprezentat mai bine da' i s-a  explicat ca nickname-ul asta este atat de des intalnit ca s-ar fi putut crea confuzii...Da. Era adevărat. Shtanga bea. Dar cu măsură. Cu o halbă cu gradatii. Tuica intoarsa de doua ori. Odata, intoarsa din stomac in lighean (unde o amesteca cu polonicu pentru o mai buna omogenizare), si a doua oara intoarsa din lighean in stomac, unde ar fi trebuit sa shada de prima data. Ca pe criza asta nu-si permitea sa irosească nici o picatura.

Shtanga era un tip interiorizat, cu un ascutit simt filozofic innabusit si o sfasaietoare nostalgie in priviri. Desi locuia intr-un sat idilic unde viata parea lipsita de griji, Shtanga avea o agenda de activitati zilnice destul de incarcata. Dimineata, cand bajbaia prin intuneric  cu mana după bricheta ca sa aprinda becul, ( avea un bec care se aprindea  mai greu si el il incalzea cu bricheta in fiecare dimineata),...nu-si gasea agenda. Dacă ar fi gasit-o, ar fi observat ca la unu din punctele de pe ordinea de zi figurau si...stupii. Da' asa... 

Oricum, restul punctelor  le cunostea pe de rost. Drumul pana la crasma il stia cu ochii inchisi (la plecare trasa stalpii cu capu, la intoarcere ii debifa cu fruntea). De la crasma...pana la cooperativa, ca sa-si cumpere mahoarca sau tutun englezesc (depinde ce gasea pe stoc ). Stia ca trebuie sa-l evite pe agentu sanitar fiindca-l punea sa dea cu var. Cat despre veterinar...ce sa mai povestim...Shtanga nu a inteles niciodata la ce fel de propunere indecenta facea referire acesta cand ii adresa intrebarea : "- Si...cu puietu varos cum mai stai ?!". Da' nici nu l-o-ntrebat. De rușine... Trebuia evitata si poteca care trecea prin curtea bisericii. Ca ultima data cand intrase in biserica se milostivise singur din cutia milei. Si de atunci il pandeste parintele cu pomelnicu agatat in cui, dupa ușa de la intrare...
  
Pe fondul unei aproape totale absente a lui Shtanga din stupina, albinele evoluasera in timp intr-o noua si nemaiantalnita rasa. Principala carateristica a acestei noi rase era faptul ca manifesta o reactie alergica la prezenta umana . Dezvoltase un puternic  simt de detectare a apropierii umanoizilor de stupina. Pe Shtangă  il recunosteau de la 1 kilometru. După modul  in care falsa cand fluiera melodia lui Ricky Martin - "Livin' La Vida Loca". Era innebunit dupa melodia asta. Cunostea inclusiv remixurile. Ca  la el in stupina fluierase (si nu doar o data) "Livin' La Vida Loca Americana" si remixul "Livin' La Vida Loca Europeana". Dar ca prin minune, tipul asta de albina se incapatanase sa reziste. Au ajuns  Locile la capatu rabdarii si au declarat : " - Pe tipu asta de albina nu poti conta la o reactie normala in urma contactului cu mediul micotic de marca, ca al nostru. Ne-am saturat !" Si s-au mutat din stupina lui in stupinele vecine...La el fagurii parca erau varuiti. Albi ca omătul. Mai mare dragu sa-i admiri in amurg cum reflectă lumina solară in mii de nuante diafane. Pana si paduchii evoluaseră  in stupii lui Shtanga, fiindcă foloseau celulele din faguri pe post de parcare multietajată. De bagai  faguru-n gura parca muscai din pastura...
  
La un momentdat, satenii disperati l-au sechestrat, si dupa ce l-au atarnat de o salcie l-au intrebat : "- Baaa...Shtangaaa !!! Tu stii cum le zice la stuparii care au stupi ca ai tai ma  ? "- S T U U U P I I I Z I  !!!" Shtanga simtea invidia din glasul vecinilor dar nu stia cum sa o defineasca. "- Baaa ! Tu de tratamente n-ai auzit ?" insistara satenii. Ce...tratamente...dom'le. Ca  Shtanga era atat de zgarcit ca se uita pe deasupra ochelarilor ca sa nu uzeze lentilele, (desi erau foarte ieftine, ca erau facute din doua  funduri de borcane verzi). In plus, asa analfabet cum era el, da' tot citise "Originea Speciilor " a lui Charles Darwin, inca din gradinita, in sistemul Braille, (ca nu cunostea alfabetul latin). Si surprinsese  esenta : "Supravietuieste cel mai bine adaptat". Asa ca...albinele nu aveau decat. Sigur ca primise si el odata un pachet de Varachet de ziua lui, da' il fumase pe tot, ca nu stiuse cum trebuie procedat ...

Nu e de mirare ca albinele lui o luasera  razna pe scala evolutiei... Cand  Shtanga se apropia de stupina mai mult de 50 de metri se declansa socul  anafilactic cu mobilizare generala . Matca isi inceta ponta. Culegatorele care se intoarceau din camp se aciuiau prin copacii din jurul stupinei .Chiar daca nu existau...Se asezau pe crengute imaginare, numai ca sa nu intre in stupi. Parazitii se opreau din parazitat...larvele din crescut...Pana si lemnu din lazi se oprea din degradare! Se facea  brusc  o linisteee... de auzeai materia plangand (vorba lui Bacovia), si clopotu din satu vecin in care batea un popa surd cu tocu de la slap...Toate albinele se retrageau in intunericul din stupi si il pandeau prin crapaturile de la lazi cum se apropie. Aveau in priviri o incrancenare si o ferocitate de pitbul ce suferea de usturimi anale. Erau capabile sa acumuleze o asemenea cantitate de venin ca nici macar el, "dusmanul de clasa" nu l-ar fi meritat pe tot...Se pare ca doar ura ce o nutreau pentru el le mentinuse in viată atata timp...
  
Intr-o dimineata pe-nserat tabari peste Shtanga Ghită de la Scularie. Mare intreprinzator, om bun la toate, responsabil cu gandirea  novatoare la nivel de comuna...zis si Ghita Sculangiul. "- Shtanga ! Scula ba! No pardon. Scoala ba! Hai ca m-o plesnit o idee mai ra' ca durerea de masele. Auz' ma ! Luam juma din stupii tai si ii punem la mine intre shura si mormanu de balega. No pardon. Stiva de ingrasamant bio. Ne accesam ambidoi pa masura. Pa o masura  d’asta europeana...care o fi...dupa cum ne ajuta  dosaru'... Infascam banii si tuleo atza pa  un vas de croaziera. Unde o sa ne angajam ca femei de serviciu. Si o sa frecam...p...untea  cat ii  zaulica de lunga ba. Pe banii lor ! Ha ? Ce zaci ? Nu ca-i tare ?
  
Lui Shtanga i se dezmototoli brusc fata, i se aburira ochelarii si lasa sa-i scape un zambet iliescian (chiar mai larg), ce dezvaluia o dantură  perfecta. Pentru un lant de drujba. Ca pana si Ghita fu luat prin surprindere (de isi scapa  inghetata din mana),  cand vazu ce panza de gater avea asta in gura. Lu' Shtanga  i se aprinse parca un beculet (ala de-l incalzea cu bricheta). Deci...pana  la urma...se parea ca...totusi... APICULTURA  putea fi RENTABILA !!! Viata putea insemna mai mult decat filtrare de spirt meditzinal pan' pita si spionarea industriala  a lui Leana prin gaurile de la gard, cand facea ea baie cu ibricu, ascunsa dupa  afumatoare...VAS DE CROAZIERA !!! Ii era greu si sa pronunte.
  
Zis si facut...Sosi si ziua in care cei trei crai de la rasarit poposira in stupina, sub titulatura de "Comisia de Control si Banuiala la Fata Locului". Adusese-ra cu ei si aparatul foto ca sa-l imortalizeze pe Shtanga cum doboara  recordul la concursul "Omul Plin de Albine", cu cel putin 2 kile in plus. Insa odata ajunsi in stupina...stupoare. Lazile peste noapte se golira complet. Nici urma de albine. Nicaieri ...

Albinele o roisera  in masa peste hotare, sperand ca cel putin acolo sa  le bage cineva in seama si sa le omologheze ca rasa autentica si de sine sustinatoare : "APIS MELIFERA SINGURATICA".
  
Unu dintre comisarii improvizati pe teren mai citise cate ceva despre albine pe coperta din spate a unei reviste de rebus pe care o lua cu el cand mergea la veceu. Dupa ce se uita in lazi constata  tacticos:  "- Da , da ,da...cred ca aici avem de a face cu un caz tipic al sindromului C.C.D. Nu, nu...Colony Collapse Disorder. Ci mai degraba... Comportament Compulsional Distructiv.

Se referea la sindromu lui Shtangă !


No "KEEP IN TOUCH", (varianta moldoghiniasca  "PASTRAM  ATINJIREA")


Damblarin

Niciun comentariu: