Element Spontan

Răzbate un fulger, transversal,

Prin grinda putred prăfuită

Și izbucnește-un foc banal,

În casa veche, locuită.

Te plimbi ușor pe o cărare

Și calci un fluture pe-aripă,

Fără să știi că-n urmă-ți moare,

În iarba proaspăt bătucită.

Adie vântul prin petale,

Mișcând nuanțe diferite,

Se leagănă apoi, egale,

Resturi de plante ofilite.

Se scurge un strop de rouă-n cale

Pe un pui de gâză amorțit,

Culorile scânteie agale,

Peste-necatul punct negrit.

Apare uneori pe geam

O umbră veșnic rătăcită,

Și-ncepe să vibreze-n van,

Fragilul meu suflet de sticlă.
Damblarin