Inadaptare

Sunt oare născut mult prea devreme ? 

Sunt oare venit puţin prea târziu ?
Sunt clipa ce arde mocnit şi alene
Pe obrazul de mare adânc şi pustiu ? 

E greu să nu poţi spune că ştii
Ce-n seamnă albastrul ce-ţi curge prin vine;
Să-ţi cadă din haină flori de marmură gri,
Să-ţi crească în palmă sâmburi calzi de măsline. 

De ce oare e aprinsă-n mine nuanţa
Luminii ce nu poate  înflori ?
De ce oare mă strigă adesea pe nume
Ecoul tăcut al dorinţei de a fi ? 

Simt gustul ruginii maligne,
Pe o felie de pâine purtată de vânt;
Muşc dezgustat o bucată din mine
Şi tăcut, mă cuprind într-un pumn de pământ.

Îmi răzbate prin nările jilave, reci,
Pulsul din febra ţintuită-n zenit,
Ochii adânciţi în orbitele-mi seci
Divulgă esenţa-mi de eter risipit… 

                                                              Damblarin