Din fauna ce populează clasa politică românească,
una dintre fizionomiile pe care istoria o va uita cel mai greu este cea a
actualului premier Tudose, zis Ciudose.
Prietenii aflaţi în apropierea proximităţii sale îl
strigă cu apelativul ‘Cemp’. Nu de la englezescul ‘champion’ ci de la celălalt
englezesc, ‘chimpanzee’.
Are o mimă impresionată, de parcă l-au nimerit cu
ranga-n moacă când l-au scos de sub dărâmături. El nu se tunde la coafor ci la
abator, cu motocoasa. Pielea pe faţă îi stă ca la fasolea fiartă până la
epuizare. Are o privire candidă. Că a făcut candida de la antibiotice. Iar în
privirea lui scârbită poţi citi perspectivele bugetare pe termen lung şi spre
eternitate.
El a înţeles că doctorul i-a recomandat să evite o
dietă bogată în hidrocarburi (în loc de carbohidraţi). De aceea nu mai trage cu
furtunul din rezervor. Ci doar din butoi.
În rest e…selfie. Demnitar fără demnitate. Un fel de
Stăpânul Inelelor De Ceapă. Cu bere şi în maieu…
Mai deunăzi într-una din zilele trecute, o duduie
din diaspora l-a interpelat în spaţiu public pe faimosul premier pesedist cu
indiscreta întrebare, dacă românii din diaspora se pot întoarce în ţară şi pot
găsi locuri de muncă bine plătite. Ca de exemplu, un post cronic în sănătate
pentru ea şi jurist justiţiar pentru soţul ei, fără riscul de a ajunge femeie
de servici în industria de armament ce se prefigurează la orizont…
Primul ministru a ieşit cu ştirbul la înaintare şi a
pleoscăit o declaraţie juvenilă de genul:
"Toţi românii care vor să se întoarcă ca să
urce pe altarul sacrificiului pentru propăşirea patriei mumă, se pot întoarce
cu încredere. Că dacă ei nu se întorc, se vor întoarce pakistanezii din
Bangladeş. Şi dacă va fi nevoie, vom închiria şi câţiva sirieni în tranzit spre
Germania. Şi tot o fi el cumva până la urmă. Că deja nepalezi ce lucrează în
ferme avem, filipinezi în industria hotelieră avem, sudori şi lăcătuşi
vietnamezi în şantiere navale avem..."
Trebuie să recunosc că a avut o logică superbă, dar
încă nu am reuşit să o depistez. O fi gândit cu gura plină când a afirmat
chestia asta ?
Toată lumea ştie cum s-a aprins PSD-ul de la un val
de caniculă împotriva diasporei, împotriva celor care au băgat în România
ultimilor 14 ani, 61,6 miliarde de euro (da, aţi citit corect, MILIARDE). Cu 5 miliarde
mai mult decât investiţiile străine directe în aceşti 14 ani. Toată lumea îşi
aminteşte de ofensiva împotriva voturilor diasporei. De divizarea societăţii
româneşti prin intermediul propagandei care-i demonizează pe românii care şi-au
luat lumea în cap deoarece nu au mai vrut să ia muie ecologică cu salam de
soia. Pe cei care au ales să fie trataţi ca emigranţi mai degrabă de către
străini, decât de propria lor ţară.
Simpatia inversă a liderilor politici pesedişti
pentru românii plecaţi ‘dincolo’ nu se rezumă doar la declaraţiile belicoase
din trecut ale lui Ioan Rus (neveste curve şi copii golani), Ponta (care a
declarat că românii din diaspora au stat la coadă la vot de mai multe ori ca să
se vadă la televizor), sau Năstase (care i-a numit indieni), dar a continuat şi
chiar s-a perpetuat. Amintesc cazul liderului PSD, Dragnea, cel mult îndrăcit.
Cel care îşi tunde flocii de sub nas în formă de ‘braziliană’, ca să nu îl mai
gâdile lăţeii ce-i scapă afară din carii. După ilustra lui opinie, românii care
trimit sau investesc în ţară circa 400 de milioane de euro pe lună sunt nişte
‘fantome’.
Ceea ce premierul cu alură de alcoolist luat prin
surprindere de o vomă matinală injectată de bilă direct în cerul gurii se face
că nu înţelege, când vine vorba de întoarcerea diasporei, este că interesul
major al diasporei nu se limitează doar la salarii mai mari. Ci la perspective
de dezvoltare durabile, sustenabile şi credibile. La un viitor pentru ei şi, în
mod deosebit, pentru copiii lor.
Atâta timp cât hemoragia de români care se scurg din
venele patriei înspre alte sisteme sanguine (ce conţin mai puţine globule roşii
cancerigene), transmite clar semnalul că încă nu e de întors, în ciuda
promisiunilor politice sforăitoare, perché tornare indietro ?
Atâta timp cât banul public este căpuşat de
clientela politică şi proiectele de interes naţional nu ajung niciodată să
redistribuie valoarea către cei în drept să beneficieze de progresul economic,
societatea în ansamblul ei, ci se transformă în vile şi ranch-uri personale din
ţară şi până în Brazilia, sau alte locaţii exotice, în timp ce nivelul general
de sărăcie se adânceşte iremediabil, warum gehen wir zurück ?
Atâta timp cât meritocraţia este hăituită ca un
criminal de război, obligându-i la exil pe toţi cei a căror creier nu a ajuns
încă pane de Teleorman, iar aceia dintre români cu zestrea genetică cea mai
alterată sunt promovaţi la frâiele naţiunii, pourquoi devrions-nous revenir en
arrière ?
Câtă vreme ‘pensiile nesimţite’ demonstrează pe
faţă, cu tupeu de borfaş borşit, că ‘Sistemul’ no muritu, numa umptic o
simulatu şi că societatea contemporană românească nu este încă a celor ce
trudesc, ci a celor ce servesc, demonstrează fără echivoc că foştii torţionari
şi capii lor comunişti alături de progeniturile lor, nu sunt doar protejaţi în
continuare, ci şi ţinuţi la loc de cinste, în dauna generaţiilor de pensionari
oneşti, fuck why, oh fuck why, should we all come back ?
Dar poate că preocuparea cea mai serioasă care
îngrijorează cel mai profund şi împiedică diaspora, în ansamblul ei, să se
întoarcă în ţară definitiv, este aceea că, ceea ce începe să se contureze la
orizont este mai sinistru decât şi-au putut imagina vreodată vreunii dintre ei,
în cele mai negre coşmaruri erotice de exil. Şi anume, că ceea ce pare o
alunecare spre prăpastia instituţională a plăpândului stat de drept, a fragilei
democraţii româneşti, spre periferia Europei şi a civilizaţiei euroatlantice,
nu se datorează unei crase şi consolidate incompetenţe de tip infracţional. Ci
din contră. Unei competenţe de profunzime, ţinută cu succes de mult timp
departe de ochii capabili să citească printre rânduri. Unei competenţe de
profunzime, consiliată şi asistată pas cu pas, de la un centru ‘uitat’ dar
niciodată dezactivat. Discret dar constant, pentru punerea în operă a unui mega
proiect naţional pe parcursul câtorva decenii: falimentarea statului de drept
şi a sistemului democraţiei şi a unei societăţi deschise de tip occidental, din
aparentă incompetenţă. Motivul ? Determinarea partenerilor euroatlantici să
renunţe la România. În acest mod, elita infracţională face pe nevinovata, iar
ţara se întoarce acolo de unde încearcă să se desprindă de aproape 30 de ani.
La tipul de autoritarism iliberal de sorginte rusească, care le permite să ţină
populaţia înrobită pe propriile plantaţii, fără să le mai ceară nimeni
socoteală.
Tăcut, Zaharia Stancu se întoarce în mormânt şi îşi
reintitulează romanul ‘Desculţ’ cu un titlul de actualitate:
‘Să nu te întorci, Darie !’
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu