Damblarin
Şi era una la părinți şi mândră-n toate cele,
S-au chinuit cât au putut să-i facă un viitor,A fost crescută doar în puf, departe de belele,
Ei au sperat că întreg efortul va fi unul roditor.
Purta cârcei de viță-n păr şi în coş purta vântul,
Trufandale de pădure, vin de mure şi de afine,
Era sigură pe ea, de nu călca în mers pământul,
Nu da socoteală nimănui, nici măcar cui se cuvine.
Trufandale de pădure, vin de mure şi de afine,
Era sigură pe ea, de nu călca în mers pământul,
Nu da socoteală nimănui, nici măcar cui se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu