(poezii si ilustratii din arhiva)
Damblarin
Născând lumini pe bolta-nchisă
A vieţii scursă milenar,
Iubirea parcă a fost proscrisă
Să fie un vagabond hoinar.
Pe unii Ea-i găseşte acasă
În vizitele-i indiscrete,
La alţii ciocăne distrasă,
Lăsând pe-un bileţel “Regrete !”
E un joc banal de situaţii,
O roată oarbă în mişcare,
La care tot încearcă alţii,
Dar, doar unii iau lozul cel mare.
Un vis nebun râvnit de lume,
Un soi de iarbă elixir,
O mare albită doar de spume,
O fantezie şi un delir.
.....................................................................
Dar, dintr-o dată ceaţa verde
Se risipi prin trandafiri,
Mirosul dimineţii calde
Pulsează-n tâmple-ţi noi simţiri.
“Covorul roşu de verdeaţă
E parcă acum mai violet,
E mai plăcut să râzi în ceaţă
Să strigi pe stradă: - Sunt poet !
E mult mai multă păpădie,
Sunt roze stelele acum,
În flori e multă gălăgie,
În miezul pâinii simţi parfum.
Seva de salcie te-mbie
Să plângi pe malul unui lac,
Să plângi cu amar de bucurie
C-auzi cuvintele ce tac.
Te uiţi în jur şi totul pare
Că s-a-nnoit din rădăcini,
Saluţi zâmbind în treacăt doamne
Şi le strângi mâna la vecini.
Dar ce-i cu mine, sunt nebun?
Ori poate doar am delirat?
Nici n-am cuvinte ca să spun
În ce senzaţie am intrat.
Ce poa’ să fie, mă întreb ?
Eu sincer încă n-am aflat
Mă uit la mine, sunt întreg,
- Eşti Tu, Iubire? M-ai speriat !
.....................................................................
E imposibil de ghicit
Cum dragostea plutind prin lume,
A şi ştiut când v-a găsit,
C-a voastre inimi, fac un nume.
Cum a putut cu de cu seară
Să simtă a voastre temeri dulci ?
Să le preschimbe-ntr-o fecioară,
Într-un flăcău cu plete lungi ?
E un miracol nepătruns,
De zeci de veşnicii încoace,
E-un dar divin, venit de sus,
Menit ca inimi să îmbrace.
Bogaţi voi sunteţi c-o aveţi!
Păstraţi-o cât puteţi mai bine!
Gravaţi-o adânc, dacă puteţi,
Pe inimi, să se scurgă-n vine.
Astăzi e zi, mâine o noapte,
Un răsărit va reveni,
Şi o lampă stinsă-ncet de şoapte
E semnul ce va pâlpâi.
Nu renunţaţi când iarna vine,
Şi nu fugiţi de gerul ei.
Dar n-o lăsaţi să sufle-n vine
Miros de gheaţă şi polei.
Iubirea singură-i unirea,
Aş îndrăzni să afirm eu,
A două inimi ce pulsează,
Atât la bine, cât şi la greu.
Dragostea pură fie-vă tărie,
Iar voi să-i fiţi Ei mulţumiri.
Ziua de astăzi deci să fie
Preludiul unei mari iubiri !
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu